Negative jurisdictional conflict resolved: military exam annulment claim assigned to Bucharest Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.07.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Cpt. Puică Nicolae" al judeţului Argeş:

- anularea Ordinului Inspectorului General nr. 375/IG din 17.04.2018 prin care s-a dispus invalidarea concursului pentru ocuparea postului de ofiţer specialist I (consilier juridic) la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Argeş;

- obligarea pârâtului I.G.S.U. să înainteze Ministerului Afacerilor Interne dosarul de concurs în vederea emiterii de către ministru a Ordinului de numire în postul de ofiţer specialist I (consilier juridic) la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Argeş;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne - prin ministrul afacerilor interne - să emită Ordinul de numire în postul de ofiţer specialist I (consilier juridic) la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Argeş;

- obligarea pârâţilor la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca urmare a promovării în gradul de ofiţer specialist I, precum şi a dobânzii legale aferente, începând cu data de 15.11.2017 şi până la plata efectivă a acestora şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a formulat cerere modificatoare la data de 03.10.2018 în sensul:

- obligării pârâţilor Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (UM 0276 Bucureşti) şi Ministerul Afacerilor Interne să aloce pârâtului ISU Argeş sumele de bani necesare plăţii despăgubirilor reprezentând salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi, precum şi a dobânzii legale vizând perioada 15.11.2017 şi până la plata efectivă;

- introducerii în cauză şi obligării pârâtului Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Cpt. Puică Nicolae" al judeţului Argeş la numirea în funcţia de ofiţer specialist I - consilier juridic în cadrul ISU Argeş şi la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca urmare a promovării în gradul de ofiţer specialist I, precum şi a dobânzii legale aferente, începând cu data de 15.11.2017 şi până la plata efectivă a acestora.

Prin sentinţa nr. 811 din data de 5 martie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal competenţa materială de soluţionare a cauzei formulate de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Cpt. Puică Nicolae" al Judeţului Argeş.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că reclamantul solicită anularea Ordinului Inspectorului General nr. 375/IG din 17.04.2018 prin care s-a dispus invalidarea concursului pentru ocuparea postului de ofiţer specialist I (consilier juridic) la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Argeş, acest concurs fiind unul de ocupare a posturilor de ofiţer prin recrutare din sursă internă.

Promovarea în grade profesionale şi în funcţii reprezintă modalităţi de dezvoltare a carierei, un astfel de concurs priveşte raporturile de serviciu ale unui funcţionar public cu statut special. Cum este de necontestat faptul că reclamantul are statutul de cadru militar, iar raporturile sale cu autorităţile publice pârâte au natura unor raporturi de serviciu/de funcţie publică, s-a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 ca reglementare generală a funcţiei publice şi a funcţionarilor publici, dar şi a deciziei Î.C.C.J. nr. 10/2018 pronunţată într-un recurs în interesul legii, în cadrul căreia s-a statuat că "sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile băneşti solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi judeţean şi pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, personal militar având statutul de cadre militare (ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri) care îşi desfăşoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcţionarilor publici cu statut special", ceea ce este aplicabil şi litigiului din prezenta cauză, fiind vorba de acelaşi statut de funcţionar public.

În ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei, curtea de apel nu a avut în vedere rangul autorităţii emitente a actului administrativ în litigiu şi a subliniat că odată stabilit statutul reclamantului, ca fiind unul special, de funcţie publică (dată fiind calitatea sa de cadru militar), raportul dedus judecăţii este un raport de serviciu specific funcţionarilor publici cu statut special. De asemenea, în cauză este dedus judecăţii în principal nu un drept de natură salarială, ci unul care derivă din cariera funcţionarului public şi din raportul de serviciu, iar competenţa de soluţionare a unui astfel de litigiu, în primă instanţă, aparţine tribunalului, secţie de contencios administrativ, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 4567 din data de 19 iunie 2019 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Cpt. Puică Nicolae" al judeţului Argeş, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa în drept să hotărască asupra conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că raportul juridic dedus judecăţii în speţa de faţă nu priveşte drepturile şi îndatoririle funcţionarului public (ca elemente constitutive ale raportului de serviciu) reglementate în Legea nr. 188/1999 - Capitolul V, ci vizează verificarea legalităţii actului emis în legătură cu concursul pentru ocuparea postului de ofiţer specialist I (consilier juridic) la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Argeş, astfel încât procesul de faţă priveşte Carierea Funcţionarului Public, reglementată prin Capitolul VI din Legea nr. 188/1999.

În consecinţă, din moment ce raportul juridic dedus judecăţii nu are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, incidentă în cauză este regula generală instituită prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Stabilită în temeiul acestui text de lege, competenţa materială de soluţionare a prezentului litigiu revine curţii de apel, prin prisma faptului că primul capăt de cerere are ca obiect anularea unui act administrativ (Ordin nr. 375/IG din 17.04.2018) emis de o autoritate centrală (Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă).

În temeiul art. 99 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt, tribunalul a constatat că instanţa curţii de apel devine competentă cu privire şi la capetele de cerere subsecvente.

Din perspectiva competenţei teritoriale, tribunalul a avut în vedere data sesizării instanţei şi forma alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi a constatat că reclamantul a decis sesizarea instanţei de contencios administrativ de la sediul autorităţii pârâte.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Din expunerea obiectului acţiunii de la punctul 1. al prezentei hotărâri se constată că demersul judiciar al reclamantului A. este generat de invalidarea concursului pentru ocuparea postului de ofiţer specialist I (consilier juridic) la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Argeş, măsură dispusă prin Ordinul Inspectorului General nr. 375/IG din 17.04.2018 - act administrativ emis de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

Toate celelalte capete de cerere, vizând obligarea pârâţilor la emiterea ordinului de numire în postul de ofiţer specialist I (consilier juridic), la plata drepturilor salariale cuvenite, a despăgubirilor şi a dobânzilor aferente, sunt strâns legate de eventuala constatare a nelegalităţii actului administrativ solicitată prin primul capăt de cerere, astfel încât instanţa competentă va fi stabilită având în vedere şi dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

În acelaşi timp, aspectul care a generat prezentul conflict de competenţă este reprezentat de obiectul raportului juridic dedus judecăţii, respectiv dacă acesta vizează sau nu raportul de serviciu al funcţionarului public cu statut special reclamant în cauză.

Înalta Curte reţine că Ordinul Inspectorului General nr. 375/IG din 17.04.2018, deşi este un act de invalidare a unui concurs de ocupare a unor posturi, acesta nu este un act care să vizeze raportul de serviciu al reclamantului A. în sensul art. 109 din Legea nr. 188/1999, câtă vreme, prin el însuşi, actul nu produce efecte juridice asupra acestui raport.

Mai mult decât atât, instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere temeiul de drept al acţiunii reclamantului, indicat în mod expres, respectiv dispoziţiile art. 8, 10 şi 18 din Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materie.

În acest context, Înalta Curte va aplica criteriul rangului autorităţii emitente reglementat de art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ şi va constata că, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Anexa 1 la H.G. nr. 1490/2004, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă - emitentul Ordinului nr. 375/IG din 17.04.2018 - este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, având sediul în Bucureşti.

De asemenea, având în vedere data sesizării instanţei - 24.07.2018 şi forma de la această dată a alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform căruia " Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale", se reţine că reclamantul a decis sesizarea instanţei de contencios administrativ de la sediul autorităţii pârâte .

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Cpt. Puică Nicolae" al Judeţului Argeş, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2019.