Conflict of jurisdiction over public officials’ loyalty bonus recalculation; territorial competence determined by domicile of individual claimants rather than the union acting as representative

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., prin Sindicatul Naţional "Pro Lex", au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Şcoala de Agenţi de Poliţie "H." Câmpina, recalcularea sporului de fidelitate la valoarea reală în funcţie de vechimea în muncă şi salariul de bază a fiecărui reclamant, plata diferenţei rezultate dintre valoarea reală a sporului de fidelitate calculată şi cea acordată efectiv, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflaţie de la data scadenţei până la data efectuării plăţii şi obligarea la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 1925 din 20 martie 2019, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că reclamanţii au calitatea de funcţionari publici cu statut special şi au domiciliul în judeţul Prahova, caz în care sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018.

2.2 Prin sentinţa nr. 798 din 7 iunie 2019, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex are calitatea de reclamant, astfel că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, art. 28 din Legea nr. 62/2011 şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1/2013.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează recalcularea sporului de fidelitate la valoarea reală în funcţie de vechimea în muncă şi salariul de bază a fiecărui reclamant, plata diferenţei rezultate dintre valoarea reală a sporului de fidelitate calculată şi cea acordată efectiv, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflaţie de la data scadenţei până la data efectuării plăţii şi obligarea la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcţionari publici cu statut special, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data formulării acţiunii (29.01.2019), conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, competenţa de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

În art. 37 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Legitimarea procesuală a altor persoane" se prevede că, în cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări şi de persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes personal, acţionează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.

În condiţiile în care o reglementare a fost adoptată de legiuitor cu un scop clar şi precis, efectele acesteia nu pot fi extinse la alte situaţii, mai ales când pentru aceste "alte situaţii" există dispoziţii legale exprese.

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privinţa determinării instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional "Pro Lex", în calitate de reprezentant al funcţionarilor publici cu statut special, aşadar, nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018.

Textul de lege menţionat instituie o competenţa teritorială exclusivă, stabilind, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speţă domiciliul reclamanţilor fiind pe raza judeţului Prahova.

Totodată, art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres şi la situaţia în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competenţa de soluţionare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincţie.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei, privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâta Şcoala de Agenţi de Poliţie "H." Câmpina, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 octombrie 2019.