Third-party land challenge inadmissible; late preliminary complaint untimely, appeal rejected.

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministrului Economie Comerţului şi Turismului şi S.C. Electrica - Distribuţie a Energiei Electrice "Electrica Distribuţie Transilvania Nord SA", Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Baia Mare, anularea Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x, emis de Ministerul Industriei si Comerţului în data de 28.12.1999.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 638 din 26 februarie 2016, a admis excepţia tardivităţii procedurii prealabile administrative şi, în consecinţă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., fără să încadreze în drept criticile formulate.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a susţinut că acţiunea dedusă judecăţii, ce priveşte un interes general, nu este supusă termenelor speciale prevăzute de Legea nr. 554/2004 care vizează procedura prealabilă.

Referitor la comunicarea actului administrativ atacat, cu privire la care prima instanţă a reţinut data de 30.01.2015, recurenta a arătat că nu a primit respectiva comunicare, întrucât, între timp, şi-a schimbat adresa, iar din eroare nu a precizat adresa unde locuieşte efectiv, ci a indicat domiciliul care figurează în cartea de identitate.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

4. Apărarea intimaţilor-pârâţi

Prin întâmpinările formulate, intimaţii-pârâţi Ministrului Economie Comerţului şi Turismului şi S.C. Electrica - Distribuţie a Energiei Electrice "Electrica Distribuţie Transilvania Nord SA", Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Baia Mare au invocat excepţia nulităţii recursului şi pe fond au solicitat respingerea căii de atac exercitate şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică.

5. Prin încheierea de şedinţă din data de 4 aprilie 2019, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, ca nefondată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimate şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x, emis de Ministerul Industriei si Comerţului la data de 28.12.1999.

Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia tardivităţii procedurii prealabile administrative şi, în consecinţă, a respins acţiunea, ca inadmisibilă.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Instanţa de control judiciar reţine că certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat are natura juridică de act administrativ cu caracter individual, destinatarul său fiind S.C. Electrica - Distribuţie a Energiei Electrice

"Electrica Distribuţie Transilvania Nord SA", Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Baia Mare.

Se constată astfel că recurenta-reclamantă este terţ în raport cu actul contestat, acesta fiind adresat altui subiect de drept, nu recurentei din prezenta cauză, cum corect a reţinut şi judecătorul fondului.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, care reglementează procedura prealabilă.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7)".

De reţinut că alin. (7) al art. 7 din lege, care prevede că plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 797/2007, în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

În raport cu dispoziţiile legale menţionate, termenele curg, pentru persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia.

Potrivit deciziei Curţii Constituţionale, singura distincţie prevăzută de lege, între situaţia beneficiarului actului şi cea a terţilor, priveşte exclusiv momentul de început, iar nu durata termenelor în sine.

Prin urmare, şi în cazul terţilor termenul de 6 luni are caracter de excepţie şi devine aplicabil numai pentru motive temeinice, iar regula rămâne cea a formulării plângerii prealabile în termenul de 30 de zile, de la data la care terţul a luat la cunoştinţă de actul administrativ individual contestat.

Data luării la cunoştinţă este data la care terţul putea şi trebuia, avea posibilitatea reală şi efectivă de a lua cunoştinţă de actul administrativ.

În cauză, se observă că reclamanta a parcurs procedura plângerii prealabile instituită de lege, adresându-se pârâtului Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (în prezent Ministerul Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri) la data de 31.03.2015, însă cu nerespectarea termenului de 30 de zile, calculate de la data la care a luat cunoştinţă de existenţa actului administrativ contestat.

În cauză, momentul la care reclamanta a luat cunoştinţă în mod real şi efectiv de Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/1999, atacat în cauză, este momentul comunicării unor acte de procedură şi înscrisuri (printre care şi acest certificat) în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Baia Mare, respectiv la data de 30.01.2015, la adresa indicată, din Bucureşti, sector 3 .

Astfel, prin cererea precizatoare depusă la data de 27.01.2016 în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Baia Mare, reclamanta din prezenta cauză, A., a fost chemată în judecată, în calitate de pârâtă, alături de S.C. B. S.A., de către S.C. Electrica - Distribuţie a Energiei Electrice "Electrica Distribuţie Transilvania Nord SA", Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Baia Mare, cauza având ca obiect acţiune în constatare, înregistrată la data de 07.11.2014.

Totodată, prin întâmpinarea formulată în acelaşi dosar, la data de 23 decembrie 2014, numitele C. (bunica reclamantei) şi D. au invocat excepţia de nelegalitate a certificatului contestat în prezenta cauză, emis în favoarea S.C. Electrica - Distribuţie a Energiei Electrice "Electrica Distribuţie Transilvania Nord SA", Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Baia Mare.

Aşa fiind, se constată că, deşi recurenta-reclamantă avea cunoştinţă de actul atacat din data de 30.01.2015, aceasta a formulat plângerea prealabilă, înregistrată la autoritatea intimată la data de 31.03.2015, cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) coroborat cu alin. (3) al aceluiaşi articol din Legea nr. 554/2004, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea respectivei obligaţii.

Conform dispoziţiilor art. 193 alin. (1) din C. proc. civ., "sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".

Aceeaşi obligaţie de depunere a dovezii îndeplinirii procedurii prealabile, care incumbă reclamanţilor, este prevăzută şi de art. 12 din Legea nr. 554/2004.

Altfel spus, îndeplinirea procedurii prealabile are caracter obligatoriu, fiind reglementată drept o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune.

Prin urmare, alegaţiile recurentei-reclamante, în sensul că acţiunea dedusă judecăţii nu este supusă termenelor speciale prevăzute de Legea nr. 554/2004, care vizează procedura prealabilă, nu au fundament.

De asemenea, nu pot fi primite nici susţinerile părţii în sensul că nu ar fi intrat în posesia comunicării transmise de Judecătoria Baia Mare, respectiv a certificatului contestat, fiind afirmaţii fără suport.

Referitor la schimbarea adresei de comunicare a actelor de procedură, instanţa reţine că prevederile art. 172 din C. proc. civ. sunt pe deplin aplicabile.

De altfel, prin întâmpinarea formulată şi înregistrată la data de 22 mai 2015, în dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Baia Mare, în cuprinsul căreia pârâtele chemate în judecată, prin precizarea acţiunii, au invocat excepţia de nelegalitate a certificatului contestat în prezenta cauză, pârâta A. (recurenta din prezenta cauză) a indicat acelaşi domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 638 din 26 februarie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 octombrie 2019.