Administrative lawsuit challenging civil service competition: failure to specify administrative acts did not render claim undefinable

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin sentinţa nr. 1438 din 19 noiembrie2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, anularea actelor administrative şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza organizării concursului din data de 06.04.2015 pentru ocuparea postului de şef birou la Biroul Juridic Buletinul Procedurilor de Insolvenţă din cadrul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi.

Totodată, a solicitat anularea notificării nr. x/01.03.2010 şi a actelor şi operaţiunilor care au stat la baza acesteia, revenirea la situaţia anterioară, precum şi obligarea pârâtului la plata sumei de 196.606 RON, cu titlu de daune materiale, şi a sumei de 10000 de RON, cu titlu de daune morale.

Prin încheierea de şedinţă de la termenul din 22.02.2016, s-a admis excepţia litispendenţei, dispunându-se conexarea acţiunii ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 la cauza de faţă, având în vedere obiectul identic al celor două pricini.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 168 din 5 octombrie 2016, a anulat capătul de cerere formulat de reclamantă în ceea ce priveşte anularea actelor administrative şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza organizării concursului din data de 6.04.2015, pentru ocuparea postului de şef birou la Biroul Juridic Buletinul Procedurilor de insolvenţă.

Totodată, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi şi a declinat competenţa de soluţionare a celorlalte capete de cerere ale acţiunii în favoarea Tribunalului Iaşi, a constat ivit conflictul negativ de competenţă şi în consecinţă a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în privinţa soluţiei de anulare a capătului de cerere referitor la anularea actelor administrative şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza organizării concursului din data de 6.04.2015, pentru ocuparea postului de şef birou la Biroul Juridic Buletinul Procedurilor de insolvenţă, a declarat recurs reclamanta A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a anulat capătul de cerere privind anularea actelor administrative şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza organizării concursului din data de 6.04.2015, întrucât, la data de 23.05.2016, întrucât a depus la dosar precizările acţiunii astfel cum s-a dispus prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 12 aprilie 2016.

Totodată, a arătat că prima instanţă nu a observat că a solicitat anularea concursului din data de 06.04.2015, şi nu doar a actelor si operaţiunilor administrative care au stat la baza organizării acestui concurs (astfel cum s-a pronunţat).

Potrivit recurentei, în mod nelegal, prima instanţă a anulat primul capăt de cerere, ignorând precizările depuse la dosar.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii cauzei.

4. Apărările intimatul-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, ca temeinică şi legală, susţinând că din precizările formulate de reclamantă, în mod just, prima instanţă nu a putut identifica actele a căror anulare se cere.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele dosarului, cu motivele invocate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând:

- anularea actelor administrative şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza organizării concursului din data de 06.04.2015 pentru ocuparea postului de şef birou la Biroul Juridic Buletinul Procedurilor de Insolvenţă din cadrul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi;

- anularea notificării nr. x/01.03.2010, precum şi a actelor şi operaţiunilor care au stat la baza notificării menţionate;

- revenirea la situaţia anterioară;

- obligarea pârâtului la plata sumei de 196.606 RON, cu titlu de daune materiale, şi a sumei de 10.000 de RON,cu titlu de daune morale.

Curtea de apel a anulat capătul de cerere formulat de reclamantă în ceea ce priveşte anularea actelor administrative şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza organizării concursului din data de 6.04.2015, pentru ocuparea postului de şef birou la Biroul Juridic Buletinul Procedurilor de insolvenţă, şi a admis excepţia de necompetenţă materială cu privire la celelalte capete de cerere.

În cauză, criticile formulate vizează soluţia asupra primului capăt de cerere, anulat de prima instanţă pentru că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de dispoziţiile art. 194 lit. c) din C. proc. civ., în sensul că nu a precizat, prin niciuna dintre cele două acţiuni conexate, care sunt actele administrative emise de autoritatea pârâtă şi operaţiunile administrative care au stat la baza organizării concursului din data de 06.04.2015, a căror anulare o solicită.

Instanţa de control judiciar constată că în mod greşit judecătorul fondului a reţinut că reclamanta nu a precizat acţiunea.

Or, din actele depuse la dosar, rezultă că la data de 23 mai 2016 au fost înregistrate precizările cererii de chemare în judecată, aflându-se la dosarul de fond, iar, în privinţa primului capăt de cerere, la fila x din cerere reclamanta a arătat că solicită "anularea şi a acestor acte:

- Propunerea ORCT IAŞI de scoatere la concurs a postului menţionat;

- Decizia ONRC de organizare a concursului;

- Anunţul public, cf. Regulamentului aprobat prin OMJ 333/C, art. 4;

- Decizia de numire a comisiei de concurs, cf. aceluiaşi Regulament OMJ 333/C, art. 7;

- Procesele-verbale de constatare a rezultatelor concursului, cf. art. 8 lit. f) din Regulamentul aprobat prin OMJ 333/C;

- Decizia de numire pe post a persoanei care a fost admisa la concursul pentru postul menţionat, cf. art. 19 din regulamentul aprobat prin OMJ 333/C ".

Prin urmare, recurenta-reclamantă s-a conformat dispoziţiilor încheierii de şedinţă din data de 12 aprilie 2016, în sensul de a preciza demersul judiciar cu care a învestit instanţa de contencios administrativ.

În concluzie, se constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., impunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru a se analiza pe fond pretenţiile reclamantei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 168 din 5 octombrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 octombrie 2019.