Challenge to judicial disciplinary case closure: appeal allowed, judgment quashed and remanded for merits review

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară, desfiinţarea Rezoluţiei de clasare emise în data de 08.07.2015 în dosarul nr. x/2015 şi a confirmării acesteia de către inspectorul sef al CSM, precum şi trimiterea dosarului acestei instituţii pentru continuarea cercetării disciplinare.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1523 din 9 mai 2016, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii şi a respins cererea ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii şi, în consecinţă, a respins cererea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

3.1. Referitor la motivul de recurs încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul a susţinut că inadmisibilitatea cererii ar trebui sa reiasă în mod expres si explicit dintr-un text legal, or, art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. doar permit instanţei să pună in vedere reclamantului introducerea în cauza a altor persoane, în situaţia în care raportul juridic dedus judecăţii o impune, însă acestea nu pot fi considerate ca temei de drept pentru inadmisibilitatea acţiunii.

Din această perspectivă, a apreciat că hotărârea atacată apare ca nemotivată.

3.2. În dezvoltarea motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a reluat situaţia de fapt expusă în faţa primei instanţe şi a afirmat că în mod greşit a fost respinsă contestaţia sa, ca urmare admiterii excepţiei inadmisibilităţii.

Potrivit recurentului, hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor legale incidente, având în vedere că raportul juridic dedus judecăţii nu necesită introducerea în cauză a judecătorilor reclamaţi la Inspecţia Judiciară, întrucât actul administrativ a cărui legalitate este contestată are ca obiect doar motivele de fapt şi de drept care au stat la baza respingerii plângerii sale.

Astfel, prima instanţă a fost investită să se pronunţe doar asupra legalităţii Rezoluţiei de clasare, în sensul de a verifica daca Inspecţia Judiciară şi-a exercitat atribuţiile de control, prevăzute la art. 44 şi următoarele din Legea nr. 317/2004.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

4. Apărările intimaţilor-pârâţi

4.1. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică.

4.2. Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, prin apărările formulate, a solicitat să se constate că recurentul nu a criticat soluţia primei instanţe în cea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, aşa încât aceasta a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi supusă controlului judiciar în prezenta cale de atac.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul reclamantului este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu anularea Rezoluţiei de clasare emise de Inspecţia Judiciară în data de 08.07.2015, în dosarul nr. x/2015.

Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă, reţinând că soluţionarea litigiului doar în contradictoriu cu emitentul actului administrativ contestat, fără introducerea în cauză a beneficiarilor acestui act, încalcă atât principiul dreptului la apărare, cât şi principiul contradictorialităţii.

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte soluţia Curţii de apel, judecătorul fondului apreciind în mod greşit incidenţa în cauză a prevederilor art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 78 alin. (2) din C. proc. civ.

1.1. Cu privire la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acesta a fost invocat în mod formal, partea a făcut trimitere la obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea, fără să formuleze critici care să vizeze nemotivarea sentinţei atacate sau că aceasta ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe respectă exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., judecătorul fondului explicând raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată.

1.2. Criticile recurentului urmează să fie analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 97 din Legea nr. 303/2004 "Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare", astfel, subiect al cercetării disciplinare îl reprezintă persoana fizică ce exercită funcţia de judecător sau procuror.

Prin Rezoluţia de clasare a cărei anulare se solicită, s-a dispus clasarea sesizării disciplinare formulate de reclamantul A., în ceea ce priveşte angajarea răspunderii disciplinare a domnilor judecători: B. şi C. din cadrul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă şi D., E. şi F. de la Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, constând în exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

Potrivit principiului disponibilităţii, reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual dedus judecăţii, atât sub aspectul obiectului, cât şi al părţilor, însă, instanţa, în vederea asigurării unor drepturi procesuale fundamentale, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., coroborate cu art. 78 alin. (2) din acelaşi Cod şi art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, are obligaţia de a pune în discuţia părţii necesitatea lămuririi cadrului procesual, în vederea asigurării respectării drepturilor procesuale şi a opozabilităţii hotărârii pronunţate.

În cauză, prima instanţă a apreciat că se impune chemarea în judecată, în calitate de pârâţi, a judecătorilor reclamaţi la Inspecţia Judiciară, apreciind incidente prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., iar răspunsul reclamantului nu a fost afirmativ ceea ce a condus la respingerea acţiunii, fără a se intra în cercetarea fondului.

Înalta Curte constată, însă, contrar celor reţinute de prima instanţă, că nu era necesară introducerea în cauză a judecătorilor reclamaţi, întrucât nu există dispoziţii legale în acest sens, aceştia exercitându-şi dreptul la apărare în cadrul procedurii judiciare.

Altfel spus, nu se impune citarea judecătorilor vizaţi de rezoluţia de clasare în absenţa unei reglementări speciale în această materie.

Prin urmare, se constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale, pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, apreciază că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru analizarea fondului cauzei deduse judecăţii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1523 din 9 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 octombrie 2019.