Nullity of cassation appeal for failure to formulate specific grounds of illegality under Civil Procedure Code
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the funding authority as procedurally null, resulting in the upholding of the first-instance judgment which had annulled the administrative decision to terminate a non-repayable financing contract and ordered the cessation of the contract without repayment. The dispute arose from a contestation by a county administrative unit regarding the funding authority's decision to rescind a grant agreement and recover disbursed sums with interest based on contractual breach. Relying on Articles 486, 488, 489, and 496 of the Civil Procedure Code, the court determined that the appellant failed to satisfy the mandatory requirements for a cassation appeal by not explicitly invoking or developing grounds of illegality limited to the statutory reasons for annulment, thereby violating the specific procedural norms governing extraordinary appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) din C. proc. civ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 486 alin. (3) din C. proc. civ, Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to formulate specific grounds of illegality under Civil Procedure Code: În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate de pârâtă neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 02 iunie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Buzău - Consiliul Judeţean Buzău, a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: anularea Deciziei Comitetului Director al Administraţiei Fondului pentru Mediu, din data de 28.01.2016; să se constate încetarea contractului de finanţare, potrivit art. 7 alin. (1) lit. a) din contract; suspendarea executării Deciziei Comitetului Director din data de 28.01.2016, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 256 din 02 noiembrie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Buzău - Consiliul Judeţean Buzău, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu şi a dispus următoarele: a anulat Decizia Comitetului Director al AFM din data de 28.01.2016, prin care s-a decis rezilierea contractului de finanţare şi recuperarea sumelor decontate cu dobânzi, în conformitate cu art. 7.3 din Contractul de finanţare nerambursabilă nr. 195/N/10.12.2009;a constatat încetarea Contractului de finanţare nerambursabilă nr. 195/N/10.12.2009, potrivit art. 7.1 lit. a) din contractul sus menţionat; a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 256 din 02 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând casarea sentinţei atacate şi în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată şi admiterea cererii reconvenţionale, fără a indica vreunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat.
În cuprinsul cererii de recurs, pârâta a reluat susţinerile formulate prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de fond, prezentând situaţia de fapt ce a condus la emiterea Deciziei Comitetului Director al Administraţiei Fondului pentru Mediu, din data de 28.01.2016, prin care s-a decis rezilierea Contractului de finanţare nerambursabilă nr. 195/N/10.12.2009 şi recuperarea sumelor decontate cu dobânzi, potrivit art. 7.3 din contractul de finanţare.
Recurenta-pârâtă a mai solicitat respingerea cererii de suspendare a executării deciziei Comitetului Director din data de 28.01.2016, susţinând că intimata-reclamantă nu a probat cele două condiţii prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Buzău a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că nu au fost indicate motivele de nelegalitate ce impun casarea sentintei atacate.
Pe fondul recursului, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând argumentele pentru care a apreciat că este neîntemeiată decizia de reziliere a contractului de finanţare.
II. Soluţia instanţei de recurs
Prealabil prezentei analize, instanţa de control judiciar constată că, potrivit menţiunilor cuprinse în cererea de recurs, este învestită numai cu recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 256 din 02 noiembrie 2016, a Curţii de Apel Ploieşti, iar nu şi cu recursul împotriva încheierii din 18 august 2016, pronunţate de aceeaşi instanţă, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Deciziei Comitetului Director al Administraţiei Fondului pentru Mediu, din data de 28.01.2016.
În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, stabileşte următoarele:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate de pârâtă neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.
Astfel, în partea introductivă a cererii de recurs, pârâta s-a rezumat la a considera că instanţa de fond s-a aflat într-o gravă eroare de interpretare a clauzelor cuprinse în Contractul de finanţare nerambursabilă nr. 195/N/10.12.2009, iar în continuare, a preluat integral susţinerile din cuprinsul întâmpinării şi ale cererii reconvenţionale, depuse la dosarul primei instanţe, fără a se raporta la considerentele sentinţei atacate şi fără a le combate efectiv.
În condiţiile arătate, susţinerile recurentei-pârâte nu permit analizarea sentinţei atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea căii de atac.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.
Întrucât, în speţă, recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigenţelor impuse de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va anula recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă Unitatea Administrativ- Teritorială Judeţul Buzău - Consiliul Judeţean Buzău.
Anulează recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei nr. 256 din 2 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2019.