Loss of procedural capacity due to death of plaintiffs voids interlocutory order for 100% pharmaceutical compensation

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 24 mai 2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, au solicitat obligarea pârâţilor, pe calea ordonanţei preşedinţiale, la asigurarea, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului NIVOLUMAB (denumire comercială OPDIVO), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 240 din 06 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, invocată din oficiu;

(ii) a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii ordonanţei preşedinţiale, invocate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiate;

(iii) a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;

(iv) a obligată pârâţii ca, până la soluţionarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, să asigure reclamanţilor, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), pe bază de prescripţie medicală, medicamentului NIVOLUMAB (denumire comercială OPDIVO).

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 240 din 06 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii.

Prin recursul întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ("CNAS") a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei şi respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de ordonanţă preşedinţială.

Prin recursul întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Sănătăţii a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei şi respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de ordonanţă preşedinţială.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi B. şi A. nu au depus întâmpinare în dosarul instanţei de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamanţilor, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi şi obligaţii civile, iar conform art. 35 din acelaşi act normativ, capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.

Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă este o excepţie absolută şi peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte şi de instanţa de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluţionării pricinii.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanţei de recurs, reclamantul A. a decedat la data de 02.06.2019, conform certificatului de deces seria x nr. x/03.06.2019, iar reclamantul B. a decedat la data de 13.06.2019, conform certificatului de deces seria x nr. x/14.06.2019 . Prin urmare, la data judecării recursului, reclamanţii erau lipsiţi de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenţia solicitată prin cererea de ordonanţă preşedinţială (asigurarea în regim de compensare 100% a medicamentului Nivolumab) putând fi executată doar faţă de reclamanţi, nefiind o obligaţie transmisibilă succesorilor reclamanţilor decedaţi.

Având în vedere că una dintre condiţiile de exercitare ale acţiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi va casa, în parte, sentinţa recurată, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra fondului cererii de ordonanţă preşedinţială, menţinând soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernului României, care nu a făcut obiectul criticilor din recurs.

Procedând la rejudecarea cererii de ordonanţă preşedinţială, Înalta Curte va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamanţilor şi, în raport de prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. civ., va anula cererea de ordonanţă preşedinţială introdusă de reclamanţii B. şi A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în considerarea intervenirii decesului reclamanţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 240 din 06 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamanţilor.

Anulează cererea de ordonanţă preşedinţială introdusă de reclamanţii B. şi A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în considerarea intervenirii decesului reclamanţilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2019.