Forest management regulation obligation; appeal rejection due to unproven representative authority

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 08 martie 2016, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Guvernul României şi Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, au solicitat obligarea pârâţilor să iniţieze şi, respectiv, să aprobe hotărârea de guvern privind normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ teritoriale şi pentru aprobarea procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond, în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 351 din 29 august 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Guvernul României şi Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 351 din 29 august 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamantele A., B., C., D., E., F. şi G., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 29 noiembrie 2016, intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 29 noiembrie 2016, intimatul-pârât Guvernul României a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.3. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 04 aprilie 2017, intimatul-pârât Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin concluziile orale formulate la termenul de judecată din 29 mai 2019, reprezentantul intimatului-pârât a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată şi excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului dedus judecăţii.

4.4. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 04 decembrie 2017, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Alte aspecte procesuale

Prin încheierea din 29 mai 2019, Înalta Curte a constatat că, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 1/2017 şi H.G. nr. 20/2017, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a fost scindat în două structuri ministeriale, iar calitatea procesuală de intimat-pârât în prezenta cauză revine Ministerului Apelor şi Pădurilor, dispunând rectificarea citativului cauzei în acest sens.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 C. proc. civ., excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Analizând cererea de recurs depusă de recurentele-reclamante A., B., C., D., E., F. şi G., se constată că recursul a fost semnat de avocat H., fără a fi ataşată la dosarul cauzei dovada mandatului acordat de reclamante în vederea declarării şi semnării căii de atac.

În raport de menţiunile din cuprinsul cererii de recurs şi de lipsa dovezii împuternicii acordate avocatului H., la termenul de judecată din 29 mai 2019, Înalta Curte a dispus citarea recurentelor-reclamante, cu menţiunea de a depune la dosarul cauzei mandatul de reprezentare acordat pentru formularea şi semnarea cererii de recurs.

Prin precizările înregistrate la dosarul cauzei la data de 27 septembrie 2019, depuse în numele recurentelor-reclamante de avocat H., s-a învederat că împuternicirea avocaţială acordată pentru susţinerea fondului cauzei include şi reprezentarea în faza procesuală a recursului, în faţa Înaltei Curţi.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamante a fost formulat de o persoană fără calitate de reprezentant, la dosarul cauzei nefiind depus mandatul acordat avocatului H. în vederea declarării şi semnării cererii de recurs, iar recurentele-reclamante nu au acoperit aceste lipsuri, prin însuşirea actului procesual al recursului, deşi a fost acordat un termen în acest sens, conform art. 82 alin. (1) teza I C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 87 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate (...) să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunţate (...).", întrucât în dosarul instanţei de fond nu se află depusă dovada mandatului acordat avocatului H. în vederea reprezentării sau asistării reclamantelor în faţa instanţei de fond.

În consecinţă, în raport de prevederile art. 82 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi va respinge recursul declarat de reclamantele A., B., C., D., E., F. şi G., ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamantele A., B., C., D., E., F. şi G. împotriva sentinţei civile nr. 351 din 29 august 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2019.