Salary reclassification claim moot; ministry's appeal rejected after complying with order

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 aprilie 2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a solicitat:

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015), un nou ordin de salarizare, în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei;

- obligarea pârâtului, începând cu data de 09.04.2015, la plata diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 01 ianuarie 2011, în temeiul art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015.

1.2. Prin cererea precizatoare înregistrată la data de 13 mai 2019, reclamanta a arătat că înţelege să cheme în judecată, în calitate de pârât, şi pe Ministrul Justiţiei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3845 din 05 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

a) a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei;

b) a obligat pârâtul Ministrul Justiţiei să emită ordinul de încadrare salarială a reclamantei, începând cu data de 09.04.2015, cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere de către pârât fiind cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015;

c) a obligat pârâţii să efectueze demersurile necesare şi să plătească reclamantei, începând cu data de 09.04.2015, eventualele diferenţe salariale rezultate în urma emiterii ordinului de încadrare salarială menţionat mai sus.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 3845 din 05 decembri 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei recurate, în sensul înlăturării obligării Ministerului Justiţiei de la plata diferenţelor salariale acordate intimatei-reclamante.

În motivarea recursului, pârâtul a susţinut că instanţa de fond a respins în mod greşit, ca fiind lipsită de obiect, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, referitoare la obligarea la plata drepturilor băneşti.

De asemenea, recurentul-pârât a susţinut că prima instanţă l-a obligat în mod greşit la plata diferenţelor salariale, întrucât această atribuţie legală revine instituţiei angajatoare, pârâtul având doar obligaţia de a vira sumele necesare plăţilor, iar nu de a efectua în concret plata acestora.

Totodată, a arătat pârâtul că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016, prin care s-a dispus recalcularea indemnizaţiilor judecătorilor care beneficiau de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brută lunară şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

3.2. Prin notele scrise înregistrate la dosarul instanţei de recurs la data de 13 septembrie 2019, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect, motivat de împrejurarea că, prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1486/C/24.05.2017, emis în aplicarea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016, s-a stabilit indemnizaţia individuală cuvenită intimatei-reclamante, în modalitatea solicitată prin cererea de chemare în judecată, fiind achitate şi diferenţele salariale rezultate din acest mod de calcul.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. nu a depus întâmpinare la dosarul instanţei de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 24.05.2017, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 1486/C/2017, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite reclamantei, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015. Totodată, reclamantei i-au fost achitate diferenţele salariale rezultate din aplicarea acestui ordin.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior pronunţării sentinţei recurate, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamantei. Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 3845 din 05 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2019.