Request to suspend enforcement of energy operator registration order dismissed as moot due to subsequent abrogation; appeal allowed and lower decision quashed

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 03 septembrie 2018, reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea executării Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a acestui ordin.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 164 din 15 octombrie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a dispus suspendarea executării Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/06 august 2018, privind modificarea Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea aceluiaşi Ordin, care formează obiectul dosarului nr. x/2018

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 164 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâta a susţinut că sentinţa recurată este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004. Actul a cărui suspendare se solicită se bucură de prezumţia de legalitate, iar suspendarea executării actului administrativ este o măsură de excepţie, ale cărei condiţii nu sunt întrunite în speţă.

Astfel, a arătat recurenta, lipsa parcurgerii procedurii dezbaterii publice nu reprezintă o împrejurare de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii unui act administrativ normativ, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a prevăzut vreo sancţiune pentru neparcurgerea acestei proceduri.

Recurenta-pârâtă a mai susţinut că prima instanţă nu a avut în vedere faptul că, la elaborarea ordinului contestat, a existat o situaţie de urgenţă, fiind aplicabile prevederile art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003, în sensul că, din experienţa instituţională a rezultat că unii operatori economici, care comercializau angro produse energetice supuse accizelor fără a deţine spaţii de depozitare, se sustrăgeau de la verificările fiscale şi de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale aferente activităţii desfăşurate.

Recurenta-pârâtă a prezentat argumente privind oportunitatea adoptării Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, inclusiv din perspectiva combaterii evaziunii fiscale şi a învederat că reclamanta a beneficiat de un termen suficient pentru a se conforma prevederilor ordinului atacat.

De asemenea, recurenta-pârâtă a susţinut că argumentele prezentate de intimată cu privire la paguba iminentă nu justifică potenţialitatea producerii unui prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în situaţia anulării actului.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 27 decembrie 2018, intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, argumentele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de sentinţa recurată şi de obiectul cererii deduse judecăţii, având în vedere modificarea legislativă survenită ulterior pronunţării sentinţei recurate, constând în abrogarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru următoarele considerente:

Prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită în cauză, respectiv Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, a fost modificat Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, fiind introduse condiţii suplimentare de autorizare a operatorilor economici vizaţi de această procedură.

Înalta Curte reţine că, la data de 28 decembrie 2018, în Monitorul Oficial al României nr. 1115, Partea I, a fost publicat Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, care, în cuprinsul art. 9 prevede:

"La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările şi completările ulterioare."

La rândul său, Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 a fost modificat prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 508/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019, fiind abrogată Anexa 1 la ordin, care cuprindea o dispoziţie similară celei contestate în prezenta speţă.

În acest context legislativ, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/06.08.2018 a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât cererea de suspendare nu poate viza decât un act administrativ apt de a fi pus în executare, condiţie care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat a fost abrogat. Deşi abrogarea vizează Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016, efectele abrogării se extind, incontestabil, şi asupra Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, care are natura unui act modificator al actului normativ principal şi urmează situaţia juridică a acestuia.

Soluţia instanţei de control judiciar se impune şi în contextul în care instanţa de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ şi după ieşirea din vigoare a acestuia, cu condiţia să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Cum în cauza de faţă, pretenţia dedusă judecăţii nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează suspendarea executării ordinului atacat, ca măsură de protecţie provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, aşadar, executorialitatea actului, este evidentă rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că, unul dintre elementele acţiunii civile, este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 164 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2019.