Prosecutors' salary claims barred by loss of legitimate interest after administrative satisfaction of salary differentials

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 04 noiembrie 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au solicitat:

- în principal, anularea Ordinului nr. 171 din 02.09.2016, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi obligarea pârâtului Ministerul Public să plătească drepturile de natură salarială cuvenite reclamanţilor (indemnizaţiile de încadrare şi sporurile), începând cu data de 01 august 2016, astfel cum au fost stabilite prin Ordinul nr. 156/2016 şi anexa aferentă, emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în aplicarea art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin art. I, pct. 1, din O.U.G. nr. 20/2016;

- în subsidiar, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, reclamanţii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015, introduse prin O.U.G. nr. 43/2016;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 184 din 27 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a anulat Ordinul nr. 171/02.09.2016, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 184 din 27 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca lipsită de interes.

În motivarea căii de atac, pârâtul a învederat că, urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis Ordinul nr. 2536 din 21.12.2016, prin care au fost recalculate indemnizaţiile procurorilor de la parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale şi judecătorii, la nivelul maxim în plată, cu includerea majorării solicitate de intimaţii-reclamanţi prin cererea de chemare în judecată, începând cu data de 01.08.2016.

Întrucât Ordinul nr. 2536 din 21.12.2016 a fost emis anteritor pronunţării sentinţei recurate, pârâtul a apreciat că interesul reclamanţilor nu mai subzista la data soluţionării pricinii de către instanţa de fond, drepturile salariale solicitate prin acţiune fiind acordate pe cale administrativă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 16 martie 2017, intimaţii-reclamanţi A., B. şi C. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv din perspectiva interesului procesual al reclamanţilor, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat anularea Ordinului nr. 171/02.09.2016, prin care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat încetată aplicarea Ordinului emis anterior, sub nr. x/2016 şi a dispus recalcularea drepturilor salariale ale reclamanţilor procurori la nivelul existent anterior datei de 01.08.2016. Urmare a anulării ordinului atacat, reclamanţii au solicitat şi obligarea pârâtului la plata drepturilor de natură salarială, reprezentate de indemnizaţiile de încadrare şi sporurile aferente, începând cu data de 01 august 2016, astfel cum au fost stabilite prin Ordinul nr. 156/2016 şi anexa aferentă.

Ulterior promovării acţiunii, dar anterior soluţionării cauzei în primă instanţă, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis Ordinul nr. 2536 din 21.12.2016, prin care a recalculat indemnizaţiile procurorilor de la parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale şi judecătorii, la nivelul maxim în plată, cu includerea majorării solicitate prin cererea de faţă, începând cu data de 01.08.2016, arătând, totodată, că au fost achitate şi sumele reprezentând diferenţele salariale cuvenite reclamanţilor.

Astfel, în Anexa la acest ordin, intimaţii-reclamanţi figurează la poziţiile nr. 75-77, fiindu-le stabilită o indemnizaţie de încadrare brută lunară în acord cu dispoziţiile legale în vigoare, iar intimaţii, primind cererea de recurs şi fiind legal citaţi în faţa instanţei de recurs, nu au contestat existenţa şi conţinutul ordinului emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie.

Conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., republicat, orice demers judiciar poate fi iniţiat şi susţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel care învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul soluţionării cauzei şi a exercitării căilor de atac.

În speţă, anterior pronunţării sentinţei atacate, a intervenit o împrejurare nouă, neadusă la cunoştinţa instanţei de fond de către părţile cauzei, constând în recunoaşterea de către pârât, pe cale administrativă, a pretenţiilor reclamanţilor şi emiterea actului administrativ necesar recalculării şi plăţii drepturilor salariale cuvenite acestora, în conformitate cu prevederile legale. Prin urmare, instanţa de control judiciar reţine că pretenţiile reclamanţilor au fost satisfăcute, astfel încât interesul reclamanţilor în susţinerea acţiunii nu îndeplineşte cerinţa actualităţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţi, ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 184 din 27 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2019.