Competence of the Central Bureau to initiate disciplinary proceedings against judicial experts without judicial referral

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul de Justiţie prin Biroul Central pentru Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Ministerului de Justiţie, solicitând anularea soluţiei Biroului Central pentru Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Ministerului Justiţiei cu privire la negarea de competenta de a soluţiona plângerile împotriva experţilor tehnici judiciari şi obligarea pârâtului la stabilirea şi sancţionarea abaterilor disciplinare savarşite de către expertul tehnic judiciar B. înscris la Biroul Local de Expertize Tehnice Judiciare Dolj.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2622 pronunţată la 16 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei - Biroul Central pentru Expertize Tehnice Judiciare, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs şi motivele de recurs invocate

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Recurenta-reclamantă a apreciat că hotărârea atacată este nelegală, deoarece instanţa de fond nu a motivat soluţia de respingere a cererii.

Aceasta în critica sentinţei recurate susţine că instanţa de fond a preferat să preia apărarea intimatei fără a oferi o cercetare în fond a problemei şi a recurs la a atribui calitate procesuala activa unui subiect calificat, respectiv instanţa de judecata in a sesiza abaterile disciplinare ale unei categorii profesionale.

În ceea ce priveşte netemeinicia sentinţei civile recurate, recurenta apreciază că instanţa de fond a soluţionat cauza cu încălcarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. respectiv cu aplicarea gresită a normelor de drept material, deşi prezintă în motivare dispoziţiile art. 32 lit. j) din O.G. nr. 2/2000 insă nu le aplică în cauza de faţă şi neagă competenţa intimatei-pârâte de a sancţiona disciplinar activitatea experţilor.

Recurenta mai susţine că instanţa de fond prin motivarea oferita analizează fondul cauzei în sensul că inţelege să analizeze expertiza realizată în dosarul x/2014, fără a observa că reclamanta a solicitat obligarea intimatei la cercetarea disciplinară a expertului judiciar şi nu analizarea raportului de expertiză sau faptul că în dosarul de fond a fost desemnat un expert, oferind astfel o motivare "plus petitia".

În motivarea în drept a cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi dispoziţiile procedurale şi materiale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, în limitele şi pentru considerentele ce urmează.

În speţă, recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea soluţiei Biroului Central pentru Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Ministerului Justiţiei cu privire la negarea de competenta de a soluţiona plângerile împotriva experţilor tehnici judiciari şi obligarea pârâtului la stabilirea şi sancţionarea abaterilor disciplinare savarşite de către expertul tehnic judiciar B. înscris la Biroul Local de Expertize Tehnice Judiciare Dolj.

Înalta Curte, în ceea ce priveşte soluţia adoptată de prima instanţă prin care aceasta a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, apreciind că solicitarea reclamantei de obligare a Biroului Central de Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Ministerului Justiţiei să stabilească şi să sancţioneze o abatere disciplinară săvârşită de un expert, fără a exista o sesizare din partea instanţei de judecată cu sancţionarea expertului de către instanţa de judecată este nelegală, o apreciază ca fiind întemeiată pe o interpretare greşită.

În conformitate cu prevederile art. 32 lit. j) din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, "Biroul central pentru expertize tehnice judiciare are următoarele atribuţii: (...) j) exercită atribuţiile prevăzute în prezenta ordonanţă privind stabilirea şi sancţionarea abaterilor săvârşite de experţii tehnici judiciari.", iar potrivit art. 35 alin. (1) din acelaşi act normativ "Experţilor tehnici judiciari vinovaţi de abateri comise în exercitarea activităţii de expert li se pot aplica de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, în raport cu gravitatea abaterii săvârşite, următoarele sancţiuni disciplinare:

a) avertisment scris;

b) suspendarea dreptului de a efectua expertize tehnice judiciare pe o perioadă cuprinsă între 3 luni şi un an;

c) retragerea calităţii de expert tehnic judiciar."

În considerarea textelor legale citate anterior, Înalta Curte constată că Biroul Central de Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Ministerului Justiţiei are atribuţii pe linia de cercetare disciplinară a experţilor tehnici judiciari.

Pe de altă parte se reţine că dispoziţiile legale anterior citate nu aduc nicio limitare în ceea ce priveşte subiecţii de drept ce pot sesiza Biroul Central de Expertize Tehnice Judiciare cu privire la cercetarea unei prezumptive abateri disciplinare săvârşite de un expert.

Astfel opinia instanţei de fond potrivit căreia aceasta a reţinut ca argument principal în motivarea sentinţei recurate faptul că solicitarea reclamantei de obligare a Biroului Central de Expertize Tehnice Judiciare să stabilească şi să soluţioneze abaterile disciplinare săvârşite de expert, fără a exista o sesizare din partea instanţei de judecată sau o sancţionare a expertului de către instanţa de judecată este nelegală, este apreciată de instanţa de recurs ca fiind bazată pe o interpretare restrictivă a legii, care este de natură a pune în discuţie chiar dreptul de petiţionare al reclamantei, reglementat la nivel constituţional, ca drept fundamental (art. 51 din Constituţie).

Înalta Curte mai observă şi că într-adevăr C. proc. civ., ca de altfel şi C. proc. pen., reglementează răspunderea administrativă (contravenţională) în legătură cu activitatea expertului într-o anumită cauză (de exemplu art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. civ.).

De asemenea art. 221 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000 reglementează posibilitatea restituirii sumelor primite pentru activitatea de expertiză tehnică judiciară într-o anumită cauză, însă aceasta constituie o formă a răspunderii civile, determinată de înlocuirea expertului desemnat a efectua o lucrare de specialitate din motive imputabile acestuia şi nu interferează cu răspunderea disciplinară reglementată de art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000 şi nici nu restrânge sfera subiecţilor de drept ce pot sesiza Biroul Central pentru expertize tehnice judiciare în vederea cercetării unei eventuale abateri disciplinare săvârşite de expertul tehnic.

Având în vedere că instanţa de fond s-a limitat în considerentele hotărârii recurate, exclusiv la aceeastă motivare, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, apreciind în mod greşit că nu se poate face o solicitare de sancţionare a expertului direct de către reclamantă, Înalta Curte apreciază că se impune casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru ca instanţa de fond să analizeze toate argumentele de fapt şi de drept prezentate de părţi, asigurându-se astfel acestora, dublul grad de jurisdicţie prevăzut de lege.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa este casabilă din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, considerente pentru care va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 480 alin. (3), coroborat cu art. 497 şi 498 alin. (2) din C. proc. civ..instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2622 din 16 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2019.