Regulatory sanctions against supervisory board members for failure to maintain adequate internal risk controls and prudent administration in insurance companies

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 1359/07.07.2016 emise de pârâtă şi, în principal, anularea aceleiaşi decizii, iar în subsidiar, aplicarea unei sancţiuni mai blânde, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3862 din 05 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 1359/07.07.2016 emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

S-a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei nr. 3862 din 05 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs invocat de către recurentul-reclamant este cel prevăzut de art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se aplicarea greşită a legii, respectiv a normelor de drept material de către prima instanţă pe soluţia de respingere a acţiunii şi de menţinere ca legală a deciziei de sancţionare a sa.

Se arată în cadrul motivelor de recurs aspecte de nelegalitate care privesc greşita aplicare a Normelor aprobate prin Ordinul CSA nr. 18/2009 modificat şi completat prin Ordinul nr. 7/2011 şi Ordinul nr. 12/2011 în ceea ce priveşte în principal constatarea săvârşirii contravenţiei prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. a) şi r) din Legea nr. 237/2015 cât şi în subsidiar pe aprecierea legalităţii aplicării sancţiunii contravenţionale pe cererea sa privind individualizarea sancţiunii, respectiv reducerea cuantumului acestuia.

În esenţă, în cadrul recursului recurentul a arătat că în mod greşit prima instanţă a menţinut decizia de sancţionare a sa deşi neregulile şi încălcările constatate prin procesele-verbale de control revin conducerii executive a societăţii nefiind în sarcina sa în calitate de membru în Consiliul de Supraveghere al societăţii B. S.A..

Se invocă aspecte de netemeinicie care privesc şi celelalte decizii emise de Consiliul de Supraveghere respectiv Decizia CS 331/9.03.2016 şi Decizia CS 30/9.03.2016 în esenţă recurentul-reclamant arătând că aceste decizii au fost legale nefiind în măsură a prejudicia societatea sau terţii.

În recurs se solicită a se reindividualiza sancţiunea aplicată respectiv sancţiunea interzicerii ocupării de funcţii şi sancţiunea amenzii, arătând că a formulat şi sesizări penale împotriva acţionariatului.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În termenul de amânare a pronunţării intimata a depus la dosar concluzii scrise.

Curtea, analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. apreciază pentru următoarele considerente că sentinţa recurată prin care a fost respinsă acţiunea reclamantului este dată cu aplicarea corectă a legii.

În cauză, nu sunt fondate aspectele de nelegalitate reiterate de recurentul-reclamant în cererea de recurs în cauză decizia de sancţionare a sa în calitate de persoană semnificativă (membru al Consiliului de Supraveghere la societatea B. S.A. fiind legal emisă, astfel cum în mod corect a constatat prima instanţă.

Prin decizia contestată recurentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 50.000 RON şi cu interzicerea dreptului de a ocupa funcţii care necesită aprobarea ASF pentru o perioadă de 5 ani în conformitate cu prevederile art. 163 alin. (4) lit. b) şi alin. (5) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare.

Instanţa de fond a realizat o corectă apreciere a legalităţii deciziei de sancţionare a recurentului în calitatea sa de membru al Consiliului de Supraveghere al societăţii B. S.A. în raport de situaţia de fapt care a determinat sancţionarea recurentului împreună cu alte persoane responsabile înlăturând motivat apărarea sa, reiterată şi în recurs în sensul că abaterile şi neregulile constatate nu îi reveneau în sarcina sa, în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere, ca obligaţii a fi remediate ci erau în sarcina organului executiv respectiv Consiliul Director, conform Actului constitutiv.

Curtea reţine că legalitatea Deciziei nr. 1359/7.07.2016 de sancţionare a recurentului derivă în parte din situaţia de fapt existentă anterior emiterii deciziei şi de faptul că recurentul avea obligaţia de a-şi exercita corect şi prudent atribuţiile corespunzătoare funcţiei pentru a asigura administrarea corectă a societăţii.

Prin Decizia A.S.F. nr. 1665/10.11.2014 şi Decizia A.S.F. nr. 3753/22.12.2015 s-a stabilit în sarcina B. S.A. obligaţia ducerii la îndeplinire a unor măsuri în vederea remedierii deficienţelor constatate în urma desfăşurării controlului permanent asupra activităţii societăţii, precum şi a desfăşurării exerciţiului BSRE (Balance Sheet Review Extented), fiind identificate deficienţe semnificative cu privire la evaluarea activelor societăţii cu impact în indicatorii de prudenţialitate ai societăţii.

În urma controlului a fost încheiat Procesul-verbal nr. x/18.05.2016 (înregistrat la societate cu nr. x/18.05.2016).

Având în vedere deficienţele constatate, s-au adoptat o serie de măsuri şi au fost sancţionate persoanele care se fac vinovate de neregulile constatate, printre care se numără şi recurentul din prezenta cauză. Aşa cum rezultă din actul administrativ sancţionatoriu, recurentul a fost sancţionat, în calitate de persoană semnificativă/membru al Consiliului de Supraveghere la societatea B. S.A., având în vedere motivele de fapt şi de drept arătate în continuare.

Dl. A., în exercitarea mandatului de membru al Consiliului de Supraveghere al societăţii B. S.A. a dispus efectuarea de operaţiuni comerciale care afectează patrimonial societatea şi favorizează persoane aflate în relaţii speciale cu aceasta.

Prin faptul că în cadrul societăţii s-au efectuat operaţiuni de reevaluare suplimentare reevaluărilor deja efectuate prin evaluatori autorizaţi şi agreaţi cu auditorul financiar al societăţii, angajând patrimonial societatea, tară ca societatea să poată documenta şi fundamenta modul prin care s-au dispus/realizat reevaluările imobilelor societăţii şi a participaţiei deţinute într-o societate de pe teritoriul Italiei, rezultă că sistemul de control intern al societăţii nu este corespunzător, deoarece nu există în fapt un management adecvat al procesului de adoptare a deciziilor manageriale şi administrative în cadrul societăţii B. S.A.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (2) pct. 38 al Legii nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare şi prevederile art. 258 pct. 1 lit. b) şi pct. 6 al Regulamentului Delegat 2015/35 al CE, faptă ce constituie contravenţie potrivit prevederilor art. 163 alin. (1) lit. a) şi r) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare.

Conducerea societăţii nu a asigurat finalizarea implementării efective a monitorizării limitelor de toleranţă la risc prin profilul de risc adoptat, astfel încât societatea nu deţine un sistem adecvat de control intern asupra procesului de management al riscurilor, întrucât nu au fost determinate şi monitorizate încadrarea în limitele de toleranţă a expunerilor asumate de societate prin contractele de asigurare, nedispunând de mecanisme eficiente pentru gestionarea riscurilor.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 20 alin. (3) lit. c)2) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, coroborate cu prevederile art. 23, art. 26 şi art. 35 alin. (1) din Normele privind principiile de organizare a unui sistem de control intern şi management al riscurilor, precum şi organizarea şi desfăşurarea activităţii de audit intern la asigurători/reasiguratori puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui C.S.A. nr. 18/2009, faptă ce constituie contravenţie în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) lit. a), lit. c) şi lit. d) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor.

Curtea nu poate reţine susţinerea recurentului prin care invocă lipsa culpei pe motivul lipsei atribuţiilor legale de a aduce la îndeplinire cele dispuse prin actele de control prin arătarea persoanei responsabile în opinia sa respectiv Consiliul Director în calitate de organ executiv.

Această susţinere este în contradicţie cu atribuţiile descrise de acesta şi prevăzute atât de legea societăţilor comerciale cât şi de legislaţia specifică asigurărilor. Deciziile adoptate de Consiliul de Supraveghere trebuie să aibă în vedere dacă solicitările acţionarului/directoratului sunt în conformitate cu legea şi asigură un o bună administrare a societăţii. Astfel cum s-a consemnat în procesul-verbal de control şi în decizia de sancţionare deciziile nominalizate ale recurentului aduc atingere unei bune administrări a societăţii.

În cuprinsul Deciziei nr. 1358/07.07.2016 se precizează motivele în drept care au stat la baza constatărilor de fapt, făcându-se trimitere la art. 35 alin. (1) din Normele aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 18/2009 care prevede explicit "Conducerea administrative asigurătorilor/reasiguratorilor este responsabilă pentru stabilirea şi menţinerea unui sistem de control intern adecvat şi eficient". Totodată conform actului constitutiv al societăţii şi al Legii nr. 31/1990 Consiliul de supraveghere are obligaţia exercitării controlului permanent asupra conducerii societăţii de către directorat.

În mod corect prima instanţă a menţinut în integralitate decizia de sancţionare a recurentului-reclamant neexistând aspecte de fapt şi de drept de natură a se impune reindividualizarea sancţiunii aplicate.

Prin aspectele reiterate în recurs cu privire la cererea de aplicare a unei "măsuri mai blânde" recurentul nu arată în concret aspecte de nelegalitate privind modalitatea de stabilire a sancţiunilor dispuse, acestea fiind legale în raport de gravitatea abaterilor constatate.

Sancţiunea interzicerii ocupării de funcţii care necesită aprobarea A.S.F. este prevăzută de Legea nr. 237/2015 şi este motivată de faptul că prin deciziile adoptate recurentul a generat îndoieli rezonabile referitoare la capacitatea profesională şi probitatea morală de a-şi exercita atribuţiile corespunzătoare funcţiei pentru a asigura administrarea corectă şi prudentă a societăţii, nemaifiind astfel respectate condiţiile necesare ocupării de funcţii care necesită aprobarea A.S.F. prevăzute în Regulamentul A.S.F. nr. 14/2015 şi indicate în cuprinsul deciziei de sancţionare - a se vedea Deciziile CS al B. nr. 33.1/09.03.2016 şi nr. 30/14.02.2016 prin care au fost favorizate plăţi preferenţiale în detrimentul creditorilor de asigurări ai societăţii detaliate la pg. 12-14 şi pg. 17-20 din procesul-verbal de control şi la pg 13-14 (pct. 2.3.1.) din nota privind controlul inopinat efectuat la societatea B. S.A.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3862 din 05 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2019.