Territorial jurisdiction exception for tax administration liability: missed deadline for raising competence objection at first hearing

Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înaintată la data de 04.06.2019 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, în nume propriu şi în numele Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Argeş, a solicitat anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 11759 din 18.01.2019, emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - DGRFP Ploieşti - AJFP Argeş - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice - Compartimentul Insolvabilitate şi Răspundere Solidară, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Argeş, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 550/2019 din data de 16 august 2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, în nume propriu şi în numele Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Argeş, în favoarea Tribunalului Bucureşti, complet specializat în contencios administrativ şi fiscal.

În considerente s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212 din 25 iulie 2018, aplicabile faţă de data introducerii acţiunii - 04.06.2019, prin care legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială absolută în raport cu domiciliul reclamantei.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 6511/2019 din data de 09 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, în nume propriu şi în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Argeş, în favoarea Tribunalului Argeş, motiv pentru care a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 15 raportat la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Arges a acordat un prim termen de judecata la data de 17.07.2019, comunicând pârâtei cererea de chemare în judecată, cu menţiunea că are obligaţia de a depune la dosar întâmpinare cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată, iar la termenul din 17.07.2019, deşi părţile erau legal citate şi puteau pune concluzii, instanţa a dispus comunicarea întâmpinării, cu toate că reclamanta nu solicitase acordarea unui nou termen de judecată.

Tribunalul Bucureşti a reţinut că potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi sau de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Astfel, a considerat că Tribunalul Argeş nu mai avea posibilitatea de a invoca, din oficiu, necompetenţa teritorială la termenul din 13.08.2019, părţile fiind legal citate pentru termenul din 17.07.2019, când aveau posibilitatea de a pune concluzii.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva domiciliului reclamantei şi a momentului la care necompetenţa teritorială a fost invocată de către Tribunalul Argeş.

În speţă, conflictul priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei şi s-a ivit în faţa primei instanţe.

Faţă de momentul introducerii acţiunii, respectiv data de 04.06.2019, astfel cum reiese din ştampila aplicată pe plicul de corespondenţă aflat la fila x verso din dosarul Tribunalului Argeş, Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 310/2018, intrată în vigoare la data de 21 decembrie 2018:

"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Prin această modificare, legiuitorul a revenit la soluţia legislativă a C. proc. civ. din 1865, care prevedea această condiţie în legătură cu momentul procesual al "primei zile de înfăţişare", posibilitatea invocării necompetenţei fiind condiţionată, potrivit noii modificări, nu doar de legala citare a părţilor, ci şi de un eventual alt incident care ar putea determina amânarea judecăţii, cum ar fi nelegala comunicare a cererii de chemare în judecată ori a întâmpinării sau formularea de către reclamant a unei cereri adiţionale în temeiul art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

Practic, momentul configurat prin îndeplinirea cumulativă a condiţiei referitoare la legala citare a părţilor şi la posibilitatea ca acestea să pună concluzii marchează trecerea de la etapa scrisă, a sesizării instanţei, la etapa de cercetare a procesului, care debutează cu verificarea competenţei instanţei.

Or, în speţă, se constată că, deşi excepţia a fost invocată în faţa primei instanţe, Tribunalul Argeş nu a respectat momentul până la care aceasta putea fi valabil invocată.

Verificând conţinutul dosarului, observă instanţa învestită cu soluţionarea regulatorului de competenţă, că primul termen de judecată în faţa Tribunalului Argeş, secţia civilă, la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii, a fost cel din data de 17 iulie 2019, dată la care nici părţile şi nici instanţa de judecată nu au invocat excepţia necompetenţei teritoriale în soluţionarea cererii de chemare în judecată, aceasta fiind invocată din oficiu abia la termenul de judecată din data de 13 august 2019.

Faptul că la termenul de judecată din data de 17 iulie 2019 Tribunalul Argeş a înţeles să dispună comunicarea întâmpinării şi a înscrisurilor către reclamantă nu are nicio relevanţă în ceea ce priveşte noţiunea de prim termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, în sensul dispoziţiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., câtă vreme comunicarea înscrisurilor se impunea a fi făcută cu respectarea etapelor procesului civil, respectiv în faza prealabilă judecăţii.

De asemenea, nici amânarea cauzei în vederea depunerii de către reclamantă a taxei judiciare de timbru ori pentru a face dovada consemnării cauţiunii aferente cererii de suspendare nu pot conduce la o altă concluzie, întrucât complinirea lipsurilor cererii de chemare în judecată se face tot în etapa prealabilă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 200 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată (...) îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194 - 197. (. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .)

(3) Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194 - 197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. (. . . . . . . . . .)".

Or, condiţia timbrării cererii de chemare în judecată este prevăzută de art. 197 C. proc. civ., conform căruia "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. (. . . . . . . . . .)

Cum nici părţile şi nici instanţa de judecată nu au înţeles să invoce excepţia de necompetenţă teritorială în soluţionarea cauzei, în termenul prescris de lege, rezultă că instanţa, respectiv Tribunalul Argeş, nu mai putea să procedeze la declinarea propriei competenţe, ce a rămas câştigată cauzei.

Aceasta cu atât mai mult cu cât în speţă nici nu este vorba despre vreunul dintre cazurile ce atrag o competenţă teritorială exclusivă, reglementate de legiuitor la art. 117 - 121 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în mod corect, a reţinut Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal că Tribunalul Argeş, secţia civilă nu mai avea posibilitatea de a invoca, din oficiu, necompetenţa teritorială la termenul din 13.08.2019, părţile fiind legal citate pentru termenul din 17.07.2019, când aveau posibilitatea de a pune concluzii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2020.