Territorial jurisdiction in administrative litigation: domicile of represented public servant prevails over union’s seat under amended Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 20.05.2019, Sindicatul Naţional Pro LEX, pentru reclamantul A. şi în contradictoriu cu pârâtele Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat: obligarea Inspectoratului de Poliţie Tulcea să recalculeze şi să acorde reclamantului salariul de funcţie şi sporurile la nivelul maxim al acestor drepturi acordate - respectiv 8819 RON pentru funcţia de ofiţer de poliţie; obligarea IPJ Tulcea la achitarea către reclamant a diferenţelor dintre sumele la care era îndrituit şi cele efectiv primite începând de la data de 20.05.2016 până la încetarea raporturilor de serviciu prin pensionare, actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă până la data plăţii efective; obligarea IPJ Tulcea să comunice Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne valorile drepturilor salariale ce compun baza de calcul a pensiei de serviciu corespunzător salariului de funcţie şi sporurilor la nivelul maxim pentru funcţia de ofiţer de poliţie; obligarea Casei de Pensii Sectoriale a MAI la recalcularea pensiei militare de serviciu a reclamantului conform valorilor actualizate a drepturilor salariale ce compun baza de calcul a pensiei de la data încetării raporturilor de serviciu, respectiv 31.08.2016 până în prezent, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 6138/30.09.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 şi, cum cererea a fost formulată de Sindicatul Naţional Pro LEX pentru reclamantul A., competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport de domiciliul persoanei reclamante interesate, în speţă domiciliul reclamantului A. fiind în Municipiul Tulcea.

2.2. Hotărârea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1610/2019 din data de 09 decembrie 2019 a Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Tulcea şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional Pro Lex pentru A. şi pe pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sens în care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, că acţiunea de faţă a fost formulată în baza art. 28 din Legea dialogului social şi, întrucât organizaţiei sindicale i se recunoaşte o legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în stabilirea competenţei teritoriale se va ţine seama de sediul organizaţiei sindicale.

S-a mai reţinut că în sprijinul acestei opinii este şi Decizia RIL nr. 1/2013 prin care I. C. civ..J., reţinând calitatea de reclamant a organizaţiei sindicale în cadrul acţiunilor promovate în baza art. 28 din Legea nr. 62/2011, a stabilit că, în determinarea competenţei teritoriale prevăzută de art. 269 din Codul muncii se va ţine seama de sediul organizaţiei sindicale.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte reţine că reclamantul, membru de sindicat, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect recunoaşterea unor drepturi salariale rezultate din raportul de serviciu al funcţionarului public, în vederea valorificării acestora la recalcularea pensiei militare de serviciu a reclamantului.

Astfel, Înalta Curte reţine că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Naţional Pro Lex în numele membrului de sindicat, funcţionar public, în calitate de reprezentant al acestuia, fiind aplicabile, în stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a litigiului, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în privinţa competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 20.05.2019, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privinţa determinării instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional Pro Lex în numele unui membru de sindicat, funcţionar public cu statut special şi în calitate de reprezentant al acestuia, aşadar nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 20.05.2019.

Textul de lege menţionat instituie o competenţa teritorială exclusivă, stabilind, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speţă domiciliul reclamantului fiind pe raza judeţului Tulcea.

În acest sens, se constată că în dosarul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la fila x, se regăseşte împuternicirea de reprezentare dată în conformitate cu prevederile Legii nr. 62/2011, de către reclamantul A. Sindicatului Naţional Pro Lex, inclusiv pentru formularea acţiunilor în instanţă.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, dată fiind modificarea legislativă intervenită în privinţa art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 02 august 2018, respectiv instituirea unei competenţe teritoriale exclusive în materia contenciosului administrativ, Decizia RIL nr. 1/2013 nu mai este aplicabilă, aceasta fiind pronunţată în interpretarea şi aplicarea unitară a unor texte de lege ce au fost ulterior modificate de către legiuitor.

Totodată, se impune a se sublinia faptul că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situaţia în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competenţa de soluţionare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincţie.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Naţional Pro Lex, în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2020.