Fire-safety contravention upheld as sufficiently clear; challenge to vague drafting dismissed

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea art. 1 pct. 1 lit. g) din H.G. nr. 537 din 6 iunie 2007 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor.

II sentinţa pronunţată de instanţa de fond

2. Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 143 din 28 iunie 2017, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, pentru anularea art. 1 pct. 1 lit. g) din H.G. nr. 537 din 6 iunie 2007 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor. A admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Ministerul Afacerilor Interne, în interesul Guvernului României.

III Recursul formulat de reclamant

3. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat casarea în totalitate a sentinţei atacate, admiterea acţiunii şi anularea art. 1 pct. 1 lit. g) din H.G. nr. 537/2007.

4. În motivarea recursului, a arătat că a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal prin care a fost sancţionat contravenţional cu plata unei amenzi în valoare de 500 RON, în calitate de administrator al unui atelier auto, iar principalul motiv de nelegalitate care susţine cererea de anulare a procesului-verbal constă în faptul că a fost sancţionat pentru o contravenţie care nu este prevăzută, fapta neputând să constituie contravenţie raportat la latura obiectivă indicată în H.G. nr. 537 din 6 iunie 2017.

5. Recurentul a arătat că prevederea de la art. 1 pct. l lit. g) din H.G. nr. 537/2007 este nelegală raportat la formularea prea largă şi neclară. Această prevedere încalcă dispoziţiile art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care impun oricărui act normativ prin care se stabileşte o contravenţie necesitatea să cuprindă descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea. Or, la lit. g) de la pct. 1 art. 1 din H.G. nr. 537/2007, legiuitorul înţelege să folosească expresia "neasigurarea măsurilor corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor", fără a descrie care sunt aceste măsuri corespunzătoare şi fără să facă trimitere la o altă normă care să cuprindă aceste "măsuri corespunzătoare".

6. Latura obiectivă a contravenţiei constă în acţiunea sau inacţiunea descrisă în norma de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, în urmarea pe care comportamentul ilicit îl produce, precum şi în raportul de cauzalitate care trebuie să existe între cele două elemente de mai sus. Instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la existenţa laturii obiective a contravenţiei din prevederea art. 1 pct. 1 lit. g) din H.G. nr. 537/2007, statuând că identificarea faptei ce constituie contravenţie constă în omisiunea de a lua măsurile corespunzătoare împotriva incendiilor în timpul în care activitatea este întreruptă, însă nu s-a pronunţat cu privire la adevărata problemă la care a făcut referire, mai exact, omisiunea de a lua măsurile corespunzătoare nu poate reprezenta o faptă care constituie contravenţie, atâta vreme cât nu sunt precizate sau măcar exemplificate aceste măsuri corespunzătoare. Sintagma "măsuri corespunzătoare" generează incertitudine absolută, nefiind posibil pentru persoanele cărora se adresează să deducă sau să înţeleagă care sunt în concret aceste măsuri, astfel încât ele să poată fi respectate.

7. Spre exemplificare, reia descrierea faptei efectuată de către agentul constatator care l-a sancţionat contravenţional:

"nu au fost luate măsurile corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor pe timpul cât activitatea normală este întreruptă. Am constatat autoturisme în interiorul service-ului auto, pe bancul de lucru conectate la bateriile de acumulator, cauză a incendiului produs la 1 aprilie 2012". Înţelege că măsura corespunzătoare care trebuia luată constă în deconectarea bateriilor de acumulator de la maşini. Consideră această măsură absurdă, întrucât ar însemna că orice deţinător de autoturism ar avea obligaţia de a deconecta bateria de acumulator de la maşină de fiecare dată când o lasă nesupravegheată pentru a evita un potenţial incendiu. Sintagma "măsuri corespunzătoare" este atât de generală, încât permite oricărei fapte să cadă sub incidenţa ei. Se creează astfel nepermis de multă incertitudine şi insecuritate pentru subiecţii de drept cărora li se adresează.

8. H.G. nr. 537/2007, fiind un act normativ, nu poate fi atacată cu o excepţie de neconstituţionalitate, dar miza problemei juridice este aceeaşi care apare în cazul unei prevederi legislative care încalcă imperativul lex certa şi este declarată neconstituţională. Spre exemplificare, face trimitere la Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017 a Curţii Constituţionale care a admis excepţia de neconstituţionalitate cu privire la sintagma "îndeplinirea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu ", aceasta fiind prea generală, vagă, permiţând echivocul. Consideră că se află într-o situaţie similară, prevederile art. 1 pct. 1 lit. g) din H.G. nr. 537/2007 fiind la fel de neclare şi mult prea generale.

9. Instanţa de fond face trimitere la art. 1 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 307/2006, arătând că obligaţiile cuprinse în aceste dispoziţii sunt cele care incumbă persoanelor fizice şi juridice, iar nerespectarea acestora atrage sancţiuni contravenţionale stabilite prin H.G. nr. 537/2007, conform prevederilor art. 45 alin. (2) din lege. Din analiza acestor texte de lege rezultă o definiţie dată conceptului de "apărare împotriva incendiilor", neprecizându-se în concret care ar putea fi "măsurile corespunzătoare" care trebuie luate împotriva incendiilor. Problema ridicată cu privire la neclaritatea prevederii hotărârii rămâne, aşadar, nesoluţionată.

10. Prevederea de la art. 1 pct. l lit. g) din H.G. nr. 537/2007 încalcă prevederile art. 1 alin. (2), art. 8 alin. (4), art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. Dispoziţiile unui text de lege care stabileşte o contravenţie se supun Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, care prevăd că actele normative se elaborează în conformitate cu prevederile Constituţiei României (art. 1 alin. (2), textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil (art. 8 alin. (4), într-un mod clar şi precis care să excludă orice echivoc (art. 36 alin. (1).

11. Reiterând textul art. 1 pct. 1 lit. g) din H.G. nr. 537/2007, acesta nu prevede care sunt măsurile corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor care trebuiau luate în timpul în care activitatea era întreruptă şi în lipsa cărora persoana poate fi sancţionată contravenţional, motiv pentru care consideră că reglementarea este prea largă şi generală, permiţând un grad mare de echivoc.

12. În motivarea instanţei de fond se observă că aceasta face din nou trimitere la art. 1 alin. (1) din Legea 307/2006, unde legiuitorul nu a făcut altceva decât să definească ce se înţelege prin "apărarea împotriva incendiilor" şi să detalieze semnificaţia anumitor termeni, fără să descrie care ar trebui să fie măsurile corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor care trebuie luate în timpul în care activitatea este întreruptă.

13. Prevederea din art. 1 pct. 1 lit. g) din H.G. nr. 537/2007 este nelegală, deoarece încalcă mai multe prevederi şi principii de ordin constituţional şi supraconstituţional. Încalcă art. 23 alin. (1) din Constituţia României, conform căruia "libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile". Dreptul la siguranţă se referă inclusiv la siguranţa raporturilor juridice. Principiul securităţii juridice, exigenţă consfinţită atât prin art. 23 alin. (1) din Constituţie, cât şi prin dreptul european, impune claritatea şi precizia normelor juridice, astfel încât persoanele interesate să cunoască drepturile şi obligaţiile pe care le au.

14. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 282 din 21 mai 2014, cerinţa clarităţii legii a fost ridicată la nivel constituţional, nerespectarea normelor de tehnică legislativă ducând la apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice.

15. Sunt încălcate prevederile art. 6 din Carta Universală a Drepturilor fundamentale a U.E. Pe baza securităţii juridice, C.E.D.O. a sancţionat lipsa de coerenţă şi claritate a dreptului, dispunând în jurisprudenţa sa că "odată ce a fost adoptată o soluţie de către Stat ea trebuie implementată cu o claritate şi o coerenţă rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea indică şi incertitudinea pentru subiecţii de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluţii; în această privinţă, trebuie subliniat faptul că incertitudinea - fie ea legislativă, administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorităţi - este un factor important ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita Statului (par. 92 - cauza Păduraru c. România)". Rezultă, aşadar, că necesitatea clarităţii, preciziei şi coerenţei este fundamentală pentru respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, pentru accesul liber la justiţie şi egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice.

16. Vătămarea produsă este evidentă, raportat la faptul că a fost sancţionat în temeiul acestui text legal şi i-a fost astfel aplicată sancţiunea amenzii prin procesul-verbal la care a făcut referire în descrierea stării de fapt, producându-i-se un prejudiciu material evident.

IV Apărările formulate de intimaţi

17. Intimatul pârât Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

18. Consideră că în mod corect instanţa de fond a constatat faptul că, din conţinutul actului normativ, rezultă că norma edictată este prin conţinutul său clară şi precisă, fără să nesocotească securitatea raporturilor juridice, persoanele în cauză având posibilitatea să cunoască consecinţele juridice ale acţiunilor şi omisiunilor, având posibilitatea sa cunoască într-o manieră clară şi precisă obligaţiile care le incumbă, existând certitudinea ca jurisdicţiile naţionale să asigure verificarea respectării obligaţiilor legale. Actul respecta exigentele stabilite de legea privind normele de tehnica legislativă, existând nota de fundamentare care descrie scopul emiterii actului, precum şi avizul Consiliului Legislativ referitor la proiectul de Hotărâre, actul fiind emis potrivit abilităţilor stabilite de art. 108 din Constituţie.

19. Intimatul-intervenient Ministerul Administraţiei şi Internelor a depus întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că recursul nu se poate limita la o simplă indicare "de formă" a textelor, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

20. Pe fondul recursului, a arătat că soluţia instanţei de fond este legală. Apreciază că art. 1 pct. 1 lit. g) din H.G. nr. 537/2007 stabileşte clar şi precis fapta ce constituie contravenţie, fiind astfel în acord cu prevederile art. 8 din Legea nr. 24/2000.

21. H.G. nr. 537/2007 stabileşte la art. 1 pct. 1 lit. g) sancţiunea pentru nerespectarea prevederilor art. 27 din Normele generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 163/2007, respectiv "pentru perioadele în care activitatea normală este întreruptă, de exemplu, noaptea, în zilele nelucrătoare, în sărbătorile legale sau în alte situaţii, este obligatorie asigurarea măsurilor corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor."

22. Ordinul nr. 163/2007 este un act normativ cu caracter general prin care legiuitorul a statuat măsurile generale de apărare împotriva incendiilor, care se aplică la proiectarea, executarea şi exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor, fără a stabili măsuri specifice în parte. Pentru stabilirea acestor măsuri, la art. 154 s-a stabilit completarea acestuia cu dispoziţii generale pentru categorii de construcţii şi activităţi, emise de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne. I.G.S.U. a elaborat şi emis Dispoziţiile generale de apărare împotriva incendiilor la ateliere şi spaţii de întreţinere şi reparaţii, aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 211/2010. Astfel, pentru a descrie în concret fapta şi a indica "măsurile corespunzătoare", art. 27 din Ordinul nr. 163/2007 se coroborează cu art. 138 din Ordinul nr. 211/2010, conform căruia înainte de a se introduce autovehiculele în ateliere se scoate carburantul din rezervoare, depozitându-se în afara atelierelor, şi se desfac legăturile la bornele acumulatoarelor, în condiţiile în care acestea reprezintă potenţiale surse de generare de incendiu/explozie.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra excepţiei nulităţii recursului şi asupra recursului

23. Asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-intervenient Ministerul Administraţiei şi Internelor, în raport de dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.", examinând motivele de recurs, Înalta Curte constată că a fost invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., iar motivele prezentate pot fi încadrate, faţă de conţinutul acestora, în acest motiv de casare, considerente pentru care va respinge excepţia nulităţii recursului.

24. Examinând recursul formulat, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., privind aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, este nefondat.

25. Acţiunea în anularea art. 1 pct. 1 lit. g) din Hotărârea Guvernului nr. 537 din 6 iunie 2007 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor a fost formulată de reclamantul A. ca urmare a faptului că a fost sancţionat contravenţional cu plata unei amenzi în valoare de 500 RON, în calitate de administrator al unui atelier auto, pentru incendiul din data de 1 aprilie 2012 la imobilele situate pe strada x nr. 35 şi 37 din Sibiu, în sarcina sa reţinându-se faptul că "nu au fost luate măsurile corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor pe timpul cât activitatea normală este întreruptă. Am constatat autoturisme în interiorul service-ului auto, pe bancul de lucru conectate la bateriile de acumulator, cauză a incendiului produs la 1 aprilie 2012". Împotriva procesului-verbal de contravenţie, reclamantul a formulat plângere contravenţională, care formează obiectul Dosarului nr. x/2012 al Judecătoriei Sibiu.

26. Hotărârea Guvernului nr. 537/2007 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 395 din 12 iunie 2007.

27. A fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 45 alin. (3) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor.

28. Sunt nefondate motivele de recurs privind faptul că prevederea de la art. 1 pct. 1 lit. g) din H.G. nr. 537/2007 este nelegală, raportat la formularea prea largă şi neclară, că sunt încălcate dispoziţiile art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la faptul că omisiunea de a lua măsurile corespunzătoare nu poate reprezenta o faptă care constituie contravenţie, cât timp nu sunt precizate sau măcar exemplificate aceste măsuri corespunzătoare, că sintagma "măsuri corespunzătoare" generează incertitudine absolută, fiind încălcate prevederile Legii nr. 24/2000, art. 1 alin. (2), art. 8 alin. (4), art. 36 alin. (1).

29. Legalitatea actului administrativ presupune ca actul să fie emis de autoritatea competentă în limitele competenţei sale, în forma şi cu respectarea procedurii prevăzute de lege, să fie conform cu Constituţia, legile şi actele normative în vigoare.

30. Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,"Actele normative se iniţiază, se elaborează, se adoptă şi se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei României, republicată, cu dispoziţiile prezentei legi, precum şi cu principiile ordinii de drept.". Art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 prevede că "Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce.", iar art. 36 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie".

31. Aceste dispoziţii sunt respectate prin art. 1 pct. 1 lit. g) din H.G. nr. 537/2007 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor, care prevede că "Constituie contravenţii la normele de prevenire şi stingere a incendiilor următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează: 1. cu amendă de la 100 RON la 500 RON: (...) g) neasigurarea măsurilor corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor în timpul în care activitatea normală este întreruptă;".

32. Dispoziţiile art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor prevăd că actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea.

33. Identificarea în concret a laturii obiective a contravenţiei, care constă în neasigurarea măsurilor corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor în timpul în care activitatea normală este întreruptă, trebuie să aibă în vedere faptul că H.G. nr. 537/2007 a fost emisă pentru stabilirea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor şi sancţiunilor contravenţionale, în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, privind actele Guvernului, şi art. 45 alin. (3) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, potrivit căruia "(3) Contravenţiile la normele de prevenire şi stingere a incendiilor şi sancţiunile contravenţionale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.".

34. Instanţa de fond a reţinut în mod corect că legiuitorul a stabilit sancţionarea cu amendă contravenţională pentru neasigurarea măsurilor corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor, având în vedere obligaţiile ce incumbă persoanelor fizice sau juridice în domeniul apărării împotriva incendiilor,

35. Legea nr. 307/2006 prevede că apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, naţional, cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi toate persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul României, şi instituie obligaţii privind apărarea împotriva incendiilor, inclusiv în sarcina administratorului, conducătorului instituţiei, utilizatorului şi salariatului.

36. Principiul ierarhiei actelor normative prevăzut de art. 4 din Legea nr. 24/2000 impune ca actele normative să se elaboreze în funcţie de ierarhia lor, de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă să le adopte, astfel că se impune a fi avut în vedere întreg cadrul legislativ care are la bază Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor.

37. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 307/2006, care prevede că Inspectoratul General elaborează strategii, norme, reglementări tehnice şi dispoziţii generale privind apărarea împotriva incendiilor, obligatorii pe întregul teritoriu al României, care se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, a fost emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor Ordinul nr. 163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 216 din 29 martie 2007, prin care s-au stabilit principiile, criteriile de performanţă şi condiţiile tehnice generale privind asigurarea cerinţei esenţiale "securitate la incendiu" pentru construcţii, instalaţii şi amenajări, precum şi regulile şi măsurile generale de prevenire şi stingere a incendiilor, iar acesta prevede la art. 27 că "Pentru perioadele în care activitatea normală este întreruptă, de exemplu, noaptea, în zilele nelucrătoare, în sărbătorile legale sau în alte situaţii, este obligatorie asigurarea măsurilor corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor.".

38. De asemenea, art. 154 din Ordinul nr. 163/2007 prevede că se completează cu dispoziţiile generale pentru categorii de construcţii şi de activităţi, emise de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, iar potrivit art. 155, ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale emit norme şi reglementări tehnice de apărare împotriva incendiilor, specifice domeniilor de competenţă ale acestora, iar organele administraţiei publice locale instituie reguli şi măsuri specifice în domeniul apărării împotriva incendiilor, potrivit competenţelor şi obligaţiilor legale, reglementările fiind obligatorii pentru domeniul de activitate specific, respectiv pentru unitatea administrativ-teritorială.

39. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 307/2006 a fost emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor Ordinul nr. 211/2010 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale de apărare împotriva incendiilor la ateliere şi spaţii de întreţinere şi reparaţii, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 663 din 28 septembrie 2010, prin care sunt stabilite cerinţele minime necesare pentru prevenirea şi reducerea riscurilor de producere a incendiilor, asigurarea condiţiilor necesare pentru limitarea propagării şi dezvoltării acestora prin măsuri tehnice şi organizatorice, asigurarea siguranţei utilizatorilor şi forţelor care acţionează la intervenţie, securităţii spaţiilor şi construcţiilor noi şi a celor existente, destinate activităţilor permanente de întreţinere şi reparaţii ale aparaturii, echipamentelor, maşinilor, utilajelor, instalaţiilor şi altora similare, protecţiei conţinutului acestora în caz de incendiu, cât şi a mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă determinate de incendii în acest tip de obiective.

40. Art. 3 din acest Ordin prevede că se completează cu prevederile specifice din Normele generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 163/2007, şi cu alte reglementări tehnice din domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor aplicabile exploatării construcţiilor şi instalaţiilor utilitare aferente acestora, precum şi construcţiilor cu destinaţie ateliere şi spaţii de întreţinere şi reparaţii ale aparaturii, echipamentelor, maşinilor, utilajelor, instalaţiilor şi altora asemenea.

41. Raportat la susţinerile invocate de recurent, în acest act normativ, Capitolul II - Reguli şi măsuri de prevenire a incendiilor, Secţiunea a 2-a - Prevederi specifice pentru ateliere şi spaţii de întreţinere şi reparaţii, art. 138 prevede că "Înainte de a se introduce autovehiculele în ateliere se scoate carburantul din rezervoare, depozitându-se în afara atelierelor, şi se desfac legăturile la bornele acumulatoarelor, în condiţiile în care acestea reprezintă potenţiale surse de generare de incendiu/explozie".

42. Având în vedere cadrul legislativ menţionat, în condiţiile în care pentru diferite domenii de activitate sunt stabilite măsuri specifice, în funcţie de particularităţilor pe care le are fiecare activitate, noţiunea de măsuri corespunzătoare are în vedere măsurile de apărare împotriva incendiilor corespunzătoare atelierelor şi spaţiilor de întreţinere şi reparaţii, prevăzute de actul normativ care le reglementează, motivele de recurs invocate de reclamant fiind nefondate.

43. Analiza şi aprecierea concretă a măsurilor corespunzătoare a căror neasigurare se impută persoanei în sarcina căreia se reţine nerespectarea dispoziţiilor legale se realizează în raport de fapta săvârşită constatată ca fiind contravenţie, şi nu fac obiectul prezentei cauze. Legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie se examinează de instanţa de judecată învestită cu soluţionarea plângerii contravenţionale.

44. În ceea ce priveşte încălcarea art. 23 alin. (1) din Constituţia României, cu trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 282 din 21 mai 2014, invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte observă că art. 23 alin. (1) din Constituţie se referă la libertatea individuală şi siguranţa persoanei ("Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile."), iar prin Decizia nr. 282 din 21 mai 2014 a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, raportat la dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) teza întâi potrivit căruia proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, art. 45 privind libertatea economică şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) referitor la economia de piaţă.

45. Într-adevăr, referitor la principiul securităţii juridice, Curtea Constituţională s-a pronunţat. Prin Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 347 din 6 mai 2008, Curtea Constituţională a subliniat că "(...) deşi nu este în mod expres consacrat de Constituţia României, acest principiu se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic şi social, cât şi din preambulul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa", iar prin Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 5 din 7 ianuarie 2014, a reţinut că "nerespectarea normelor de tehnică legislativă determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii".

46. De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că principiul securităţii raporturilor juridice decurge implicit din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi constituie unul dintre principiile fundamentale ale statului de drept, că sintagma "prevăzut de lege" înseamnă nu doar o anume bază legală în dreptul intern, dar şi calitatea legii în cauză, aceasta trebuie să fie accesibilă şi previzibilă (Hotărârea din 4 mai 2000, Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55), odată ce statul adoptă o soluţie, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate şi coerenţă rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluţii (Hotărârea din 6 decembrie 2007, Cauza Beian împotriva României, paragraful 33).

47. Norma a cărei anulare se solicită în prezenta cauză îndeplineşte aceste cerinţe. În acest sens, şi ţinând seama şi de considerentele anterioare, în raport de conţinutul textului de hotărâre de guvern, emisă în baza legii, pentru stabilirea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că este clară şi precisă, este lipsită de echivoc, nu lasă loc de interpretări ambigue, având un caracter predictibil sub aspectul conduitei prescrise, fiind respectate exigenţele stabilite de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

48. Pentru aceste motive, sentinţa recurată este legală, instanţa de fond a constatat în mod corect, cu aplicarea dispoziţiilor legale incidente, că este neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant pentru anularea art. 1 pct. 1 lit. g) din Hotărârea Guvernului nr. 537 din 6 iunie 2007 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor.

VI Soluţia instanţei de recurs

49. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 143/2017 din 28 iunie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2019.

GGC - LM