Revisionary appeal rejected for lack of *res judicata* identity where contradictory judgments involved different parties and distinct causes.

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2019

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin încheierea de şedinţă nr. 2940/1.11.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost strămutată judecarea cauzei care formează obiectul dosarului nr. x/2015 de la Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal la Curtea de Apel Tg-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 273/CA/14.03.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, s-a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Braşov şi, în consecinţă, s-a dispus anularea parţială a Deciziei de impunere nr. x/4.09.2015, emisă de pârâta D.G.R.F.P. Braşov, respectiv dispoziţiile deciziei, privind obligarea la plată a reclamantului pentru suma de 13.435,60 RON şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente.

1.2. Împotriva acestei hotărâri şi a încheierii de şedinţă publică din data de 01.03.2016, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs pârâta D.G.R.F.P. Braşov, solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a sentinţei atacate şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea cu prioritare a excepţiei lipsei procedurii prealabile invocate prin întâmpinare în faţa instanţei de fond, fiind invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a învederat faptul că printr-o interpretare şi aplicare eronată a legii, instanţa fondului a respins excepţia lipsei procedurii prealabile invocate prin întâmpinare şi a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de intimatul-reclamant, reţinând în mod greşit lipsa calităţii de funcţionar public a acestuia, fără a mai analiza fondul cauzei.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat ca fiind nelegală angajarea răspunderii civile a reclamantului, reţinând în mod greşit că instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă prin reprezentant, faţă de dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, însă prin aceste dispoziţii sunt reglementate gradele profesionale ale funcţiilor publice de execuţie.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi pe cale de consecinţă menţinerea în totalitate a dispoziţiilor sentinţei nr. 273/CA/14.03.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov.

În considerente, s-a arătat că prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 constituie o considerabilă excepţie de la regula obligativităţii parcurgerii procedurii prealabile, regulă instituită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Intimatul-reclamant a arătat că prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 reprezintă doar o excepţie de la regula stabilită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi nu se poate completa cu aceste prevederi, excepţia invocată neavând fundament legal, prima instanţă respingând-o în mod corect.

1.3. Prin Decizia nr. 54/R/01.02.2017, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul, a casat hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, prin decizia de imputare nr. 1400/4.09.2015 emisă de D.G.R.F.P. Braşov, s-a dispus obligarea intimatului-reclamant la plata sumei de 13.435,60 RON cu titlu de prejudiciu cauzat, la care se adaugă dobânzi şi majorări/penalităţi de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata şi până la data recuperării sumei.

Curtea a reţinut că nu se poate susţine că intenţia legiuitorului a fost aceea de a menţine timp de 3 ani (în situaţia în care s-ar considera că se aplică termenul general de prescripţie pentru atacarea actului administrativ, şi nu cel special, adică situaţia în care atacarea ordinului/dispoziţiei de imputare nu ar fi supusă condiţiilor şi termenelor stabilite de Legea nr. 554/2004), incertitudinea asupra caracterului actului administrativ prin care s-a angajat răspunderea materială a funcţionarului public, până la expirarea acestui termen.

S-a statuat că, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, îndeplinirea procedurii prealabile este obligatorie în speţă, în sensul că înainte de a se adresa instanţei competente, persoana care se consideră vătămată prin emiterea unui act administrativ trebuie să solicite autorităţii publice emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contenciosul administrativ conform art. 193 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, petentul, dacă se consideră în continuare nemulţumit sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil a refuzat să răspundă, poate formula acţiune în contencios administrativ, iar în aceste condiţii, dreptul la acţiune în sens material se naşte după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamaţia administrativă sau după expirarea termenului legal pentru soluţionarea cererii.

În speţă, Curtea a reţinut că intimatul-reclamant înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ cu cererea de anulare parţială a deciziei de impunere nr. x/4.09.2015 emisă de D.G.R.F.P. Braşov nu a parcurs procedura prealabilă, deşi avea această obligaţie legală, conform dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii de către instanţa de fond, prin trimitere la dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 188/1999, străine de chestiunea litigioasă tranşată prin încheierea de şedinţă publică din 1.03.2016, este în mod vădit nelegală.

2. Cererea de revizuire. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

2.1. Împotriva Deciziei nr. 54/01.02.2017 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. x/2015 a formulat revizuire A., solicitând admiterea acesteia, cu anularea în tot a deciziei şi, pe cale de consecinţă, respingerea recursului declarat de către D.G.R.F.P. Braşov, cu menţinerea sentinţei civile nr. 273/CA/14.03.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2015, invocându-se ca temei de drept dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuentul, în ceea ce priveşte autoritatatea de lucru judecat, s-a raportat la sentinţa civilă nr. 338/01.04.2016 şi încheierea de şedinţă din 13.01.2016 pronunţate de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia civilă nr. 788/18.10.2016.

2.2. La data de 21 februarie 2017, revizuentul A. a depus la dosar o cerere prin care invocă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la principiile fundamentale privind accesul liber la justiţie statuat prin art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţia României.

3. Decizia dată asupra cererii de revizuire, ce face obiectul prezentului recurs

Cauza având ca obiect cererea de revizuire a fost strămutată de la Curtea de Apel Braşov la Curtea de Apel Piteşti prin încheierea de şedinţă nr. 1146 din 22 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 564 din 15 mai 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul A..

A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 54 din 1 februarie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş din Dosarul nr. x/2015.

4. Recursul formulat împotriva deciziei de soluţionare a cererii de revizuire

4.1. La data de 16 mai 2017, revizuentul A. a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 564/2017 a Curţii de Apel Piteşti, criticând atât soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi soluţia de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ.

A solicitat anularea în tot a hotărârii atacate, anularea în tot a hotărârii revizuite şi, pe cale de consecinţă, respingerea recursului declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi menţinerea sentinţei nr. 273/14.03.2016 pronunţate de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. x/2015.

4.2. Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, a solicitat casarea soluţiei de respingere ca inadmisibilă şi să se constate că nu este incident niciun motiv care să determine acest caracter al excepţiei de neconstituţionalitate, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

5. Apărările intimatei

Prin întâmpinare, intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, atât în ceea ce priveşte soluţia de respingere a sesizării Curţii Constituţionale, cât şi pe soluţia de respingere a revizuirii, ca inadmisibilă.

6. Decizia instanţei de recurs

6.1. Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului formulat de recurentul-revizuent A. împotriva Deciziei nr. 564 din 15 mai 2017 a Curţii de Apel Piteşti vizând atât respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât şi soluţia de respingere a cererii de revizuire a Deciziei nr. 54 din 1 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş în Dosarul nr. x/2015, a soluţionat, cu celeritate, recursul vizând soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Prin Decizia nr. 3759 din 23 noiembrie 2017, Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul formulat de A. împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6.2. Analizând recursul formulat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 564 din 15 mai 2017 a Curţii de Apel Piteşti de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că este nefondat.

Preliminar, instanţa de control judiciar constată că, deşi recurentul a invocat motivele de casare prevăzute la pct. 5, 7 şi 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu a motivat, în niciun fel, încălcarea normelor de procedură (pct. 5) sau încălcarea autorităţii de lucru judecat (pct. 7).

Astfel, eventual, s-ar putea aprecia incident motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-revizuent criticând, în esenţă, soluţia de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă.

6.3. Înalta Curte reţine că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se poate obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege. Motivele prevăzute de art. 509 C. proc. civ., în temeiul cărora se poate formula cerere de revizuire, sunt limitativ determinate şi de strictă interpretare neputând fi extinse prin analogie la alte situaţii similare.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate de revizuent,

"Art. 509 - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotarâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotarâri;".

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

Potrivit alin. (1) al art. 431 C. proc. civ. - efectele lucrului judecat, "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect."

Deci, pentru existenţa acestui motiv de revizuire trebuie întrunite elementele caracteristice lucrului judecat, identitate de părţi, de cauză şi de obiect, hotărârile să fi fost date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

În cauză, cererea de revizuire, întemeiată pe articolul citat, 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., priveşte contrarietatea dintre Decizia nr. 54 din 1 februarie 2017 a Curţii de Apel Piteşti care ar fi contradictorie cu hotărârea pronunţată în dosare care ar avea obiect şi cauză identice, respectiv sentinţa civilă nr. 338 din 1 aprilie 2016 a Tribunalului Braşov din Dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia civilă nr. 788 din 18 octombrie 2016 a Curţii de Apel Braşov.

Or, Înalta Curte constată că hotărârea potrivnică, în raport cu care se solicită revizuirea Deciziei nr. 54/2017 a Curţii de Apel Piteşti, a fost pronunţată într-o cauză diferită, având părţi diferite.

Sentinţa civilă nr. 338/2016 a Tribunalului Braşov a fost pronunţată în Dosarul nr. x/2015 privindu-l pe reclamantul B..

Deci, nu se poate vorbi de identitate de părţi, de obiect şi de cauză pentru a fi întemeiat motivul de revizuire invocat de recurentul-revizuent A..

Nu pot fi reţinute susţinerile recurentului-revizuent, în sensul că soluţia pronunţată prin decizia atacată este contradictorie cu hotărârea pronunţată într-o cauză având ca obiect tot Decizia de impunere nr. x/04.09.2015 a DGRFP Braşov, pentru că acest caz de revizuire nu atribuie instanţei care soluţionează cererea de revizuire competenţa de a analiza pe fond temeinica hotărârii atacate, de a exercita un control judiciar asupra deciziei apreciate a fi netemeincă, ci doar de a verifica îndeplinirea cumulativă a condiţiilor menţionate, respectiv dacă ultima hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.

Condiţia impusă de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. are în vedere tocmai caracterul forţei obligatorii a unei hotărâri judecătoreşti, pe calea extraordinară a revizuirii putând fi schimbată o hotărâre judecătorească definitivă numai în condiţiile şi cazurile expres prevăzute de lege, în caz contrar aducându-se atingere principiului securităţii raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, invocat, de altfel, chiar de recurentul-revizuent.

6.4. Referitor la alegaţiile recurentului din cuprinsul notelor scrise, Înalta Curte reţine că o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive pronunţate în cauze similare (iar nu identice), în privinţa altor părţi care sunt în aceeaşi situaţie ca şi revizuentul, nu îl îndreptăţeşte pe cel din urmă să obţină anularea deciziei instanţei, întrucât practica neunitară a instanţelor nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile menţionate.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării erorilor privind eventuala aplicare şi interpretare greşită a normelor legale, prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normelor privind revizuirea răspunde acestui imperativ al respectării autorităţii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei (Cauza F. c. României din 07 iulie 2009), transformându-se în recurs la recurs, sau într-o cale de atac deghizată.

6.5. Faţă de considerentele expuse, reţinând că hotărârea recurată este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 564 din 15 mai 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2019.