Coercive fine for non-issuance of tax cancellation act: sufficiency of internal cessation of forced execution versus specific administrative decision under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.11.2018, reclamanta A. a solicitat, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, aplicarea conducătorului pârâtei unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în dispozitivul sentinţei nr. 106 din 23 iunie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2013, şi obligarea pârâtei la plata unor penalităţi în cuantum de 1.000 RON, stabilite pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu menţionat, în condiţiile art. 906 C. proc. civ.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 26 din 22 martie 2019, Curtea de Apel Piteşti a respins excepţiile invocate de pârâtă (excepţia inadmisibilităţii cererii pentru lipsa procedurii prealabile şi excepţia lipsei de interes).

A respins cererea reclamantei având ca obiect amendă pentru neexecutare hotărâre judecătorească, ca nefondată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate şi, rejudecând, admiterea cererii astfel cum a fost formulată şi modificată.

A susţinut recurenta că este eronată motivarea instanţei de fond care a apreciat că depunerea fişei sintetice din care rezultă că nu mai figurează cu debitul prevăzut de procesul-verbal nr. x/27.02.2004 şi titlul de creanţă nr. x/11.03.2004 este de natură a demonstra că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia.

Astfel, în Dosarul nr. x/2013 a solicitat obligarea pârâtei să emită un nou act administrativ prin care să desfiinţeze actele administrativ-fiscale menţionate, obligaţie ce o avea potrivit art. 47 alin. (2) Codul de procedură fiscală. Or, fişa fiscală nu poate ţine loc de decizie de desfiinţare a acestora.

Noul act administrativ-fiscal prin care pârâta DGRFP Ploieşti dispune desfiinţarea actelor este imperios necesar pentru soluţionarea Dosarului nr. x/2009 al Judecătoriei Piteşti, această instanţă neputând constata că s-ar fi desfiinţat titlul executoriu în baza căruia a început executarea silită de către pârâtă pentru a dispune anularea actelor de executare.

Potrivit art. 723 alin. (1) C. proc. civ., dreptul la întoarcerea executării silite şi la restabilirea situaţiei anterioare depinde de desfiinţarea titlului executoriu sau a executării însăşi.

Fişa sintetică invocată de pârâtă şi reţinută de instanţă nu este opozabilă terţilor iar, în lipsa actului administrativ de desfiinţare a titlului de creanţă nr. x/11.03.2004 şi a procesului-verbal nr. x/27.02.2004, instanţele nu pot constata că executarea silită a pornit în baza unui titlu executoriu ce a fost desfiinţat pentru a dispune anularea actelor de executare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin întoarcerea executării silite.

3. Apărările intimatelor-pârâte

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat.

4.1. Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe respectă rigorile unei motivări adecvate, în care se poate identifica raţionamentul logico-juridic ce a condus la pronunţarea soluţiei criticate, argumentele părţilor litigante fiind grupate de către judecătorul fondului într-o manieră recognoscibilă, pentru a răspunde cererilor şi apărărilor formulate.

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă."

Corelativ, art. 24 alin. (1) din lege prevede că, "(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.".

4.2. Prin sentinţa civilă nr. 106 din 23 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 3820 din 4 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor publice Ploieşti a fost obligată la desfiinţarea Procesului-verbal nr. x/27.02.2004 şi a titlului de creanţă nr. x/11.03.2004.

Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unui nou act administrativ-fiscal prin care să corecteze cele statornicite prin Procesele-verbale nr. x/24.11.1999, nr. y/23.03.2001, nr. z/02.09.2002, nr. w/19.11.2003, nr. t/27.02.2004 şi titlul de creanţă nr. x/11.03.2004,

Curtea de Apel Piteşti a reţinut faptul că actele administrativ-fiscale anterioare (procesele-verbale de control şi deciziile emise pentru soluţionarea contestaţiilor) au fost desfiinţate de instanţe prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, însă a obligat pârâta la efectuarea unei operaţiuni administrative, să desfiinţeze actele administrativ-fiscale menţionate, şi nu să emită un act administrativ prin care să desfiinţeze aceste acte.

Contrar alegaţiilor recurentei-reclamante, instanţa nu a obligat la emiterea unui act de desfiinţare a procesului-verbal şi a titlului de creanţă în condiţiile art. 47 din O.G. nr. 92/2003 în vigoare în perioada de referinţă.

Astfel, punerea în executare a dispoziţiilor sentinţei nr. 106/2015 a fost realizată ca efect al operaţiunilor efectuate de organul fiscal, care a încetat actele de executare silită având ca titlu de creanţă procesul-verbal nr. x/27.02.2004 şi a anulat obligaţiile reclamantei A. datorate pentru societatea B. S.R.L..

În dovedirea acestor aspecte, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a depus şi Fişa sintetică totală din 14.01.2019, din care rezultă că aceasta nu mai figura cu debite pentru societatea B. S.R.L..

Susţinerile recurentei-reclamante, referitoare la faptul că nu s-ar putea face aplicarea art. 723 alin. (1) C. proc. civ. sau că fişa sintetică nu ar fi opozabilă terţilor, lipsind actul de desfiinţare a titlului de creanţă nr. x/11.03.2004 şi a procesului-verbal nr. x/27.02.2004, nu pot fi reţinute, anularea/desfiinţarea acestor acte reieşind, cu evidenţă, din sentinţa civilă nr. 106 din 23 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 3820 din 4 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Reţine instanţa de control judiciar că, potrivit art. 22 din Legea nr. 554/2004, "Hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate potrivit prezentei legi sunt titluri executorii.", şi că organele fiscale au încetat actele de executare silită în baza actelor desfiinţate prin hotărârea menţionată.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă analizarea, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 26 din 22 martie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2019.