Mootness of administrative enforcement action for non-response by insurance guarantee fund
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania admitted the appellant-insurer’s appeal, partially set aside the lower court’s judgment, and dismissed the claimant’s action as moot, while maintaining the award of litigation costs; the dispute concerned an administrative enforcement action brought by an insurance claimant against the Insureds' Guarantee Fund to compel a response to a compensation claim filed in August 2016, wherein the first instance had ordered the Fund to process the request within 30 days under Law No. 554/2004; the decisive legal basis was the principle of mootness (action without object) under Article 496(2) of the Code of Civil Procedure, triggered by the Fund’s issuance of a decision admitting the payment request in November 2017 during the appellate proceedings, which rendered the specific performance relief sought by the claimant no longer necessary, with the appellate court deeming that the claimant’s objection regarding the legality of the decision's notification was outside the scope of the present litigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (2) din C. proc. civ; Mootness of administrative enforcement action for non-response by insurance guarantee fund: Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând, va respinge acţiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect, urmând a menţine dispoziţiile privind acordarea cheltuielilor de judecată acordate de prima instanţă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2019
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.01.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, obligarea pârâtului la emiterea unui răspuns la cererea de despăgubire formulată la data de 01.08.2016.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 2068 din 31 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea reclamantului, a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor să soluţioneze, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinţei, cererea de despăgubiri înregistrată de reclamant, obligând pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii intimatului-reclamant.
A susţinut recurentul-pârât că, în cazul Legii nr. 213/2015, lipsa reglementării unui termen de soluţionare a petiţiilor ce sunt adresate fondului nu constituie o lacună legislativă, ci o asumare a unor situaţii care, obiectiv, fac imposibilă soluţionarea tuturor petiţiilor ce îi sunt adresate în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Prima instanţă s-a raportat numai la data depunerii cererii, omiţând faptul că înaintea soluţionării aceste cereri avea de soluţionat încă 60.025 cereri, singurul criteriu care permite soluţionarea cererilor în mod echitabil fiind ordinea înregistrării acestora.
La data de 22.08.2019, recurentul-pârât a solicitat a se lua act de faptul că acţiunea a rămas fără obiect, anexând, în dovedire, Decizia FGA nr. 10783/07.11.2017 şi Ordinul de Plată nr. x/18.10.2017 cu care s-a achitat intimatului-reclamant suma aprobată.
4. Apărările intimatului-reclamant
Intimatul-reclamant a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Ulterior, în raport cu cererea recurentului de constatare a acţiunii ca rămasă fără obiect, a arătat că nu poate fi de acord, pentru că nu i-a fost comunicată în mod legal decizia care a stat la baza stabilirii de către recurent a despăgubirii în cuantum de 41.756 RON.
5. Decizia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, acţiunea reclamantului urmând a fi respinsă ca rămasă fără obiect.
5.1. Intimatul-reclamant A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unui răspuns cu privire la cererea de despăgubire depusă la data de 01.08.2016.
Înalta Curte constată că, la data de 07.11.2017, a fost emisă Decizia nr. 10783 de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care, urmare a cererii de plată nr. x/08.09.2016 (27.07.2016 data poştei) formulate de petentul A., s-a admis cererea de plată pentru suma de 41.756 RON şi s-a respins cererea de plată cu privire la diferenţa dintre suma solicitată şi cea acordată.
5.2. Prin urmare, având în vedere că, în cursul soluţionării recursului, la data de 07.11.2017, recurentul-pârât a răspuns pretenţiilor intimatului-reclamant şi a procedat la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire, Înalta Curte constată că acţiunea reclamantului a rămas fără obiect, restul alegaţiilor recurentului neimpunându-se a mai fi analizate.
În ceea ce priveşte punctul de vedere al intimatului-pârât referitor la faptul că nu i-a fost comunicată în mod legal decizia, Înalta Curte apreciază că acest aspect excedează analizei instanţei în soluţionarea prezentului litigiu.
5.3. Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând, va respinge acţiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect, urmând a menţine dispoziţiile privind acordarea cheltuielilor de judecată acordate de prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 2068 din 31 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantului A. ca rămasă fără obiect.
Menţine dispoziţiile sentinţei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2019.