Journey to remand: Mandatory joinder of administrative act beneficiary in judicial review of discrimination sanction

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 august 2016, reclamantul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 463 din 6 iulie 2016 prin care a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 1.000 RON pentru faptele prevăzute de art. 2 alin. (1), art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000, republicată, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Prin Sentinţa nr. 138 din 9 februarie 2017, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârât prin întâmpinare şi, respectiv, de reclamant prin notele de şedinţă şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cererii reclamantului.

A reţinut instanţa dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi calitatea pârâtului de autoritate publică centrală.

1.2. Soluţia primei instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 22 martie 2017.

Prin Sentinţa nr. 80 din 3 mai 2017, instanţa a admis, în parte, acţiunea, a anulat, în parte, Hotărârea nr. 463 din 6 iulie 2016 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu privire la pct. 3 - 4 din dispozitivul acesteia prin care se constată şi se sancţionează fapta de victimizare.

A respins restul pretenţiilor ca nefondate.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs reclamantul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov şi pârâtul Consiliul Naţionale pentru Combaterea Discriminării.

2.1. Recurentul-reclamant Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov a solicitat modificarea sentinţei de fond, în sensul anulării Hotărârii CNCD nr. 436 din 6 iulie 2016 şi cu privire la pct. 1 - 2 din dispozitivul acesteia, prin care s-a constatat şi s-a sancţionat existenţa unui tratament diferenţiat, discriminatoriu, cu consecinţa exonerării sale de la plata amenzii contravenţionale în valoare de 1.000 RON.

A apreciat că nu are calitate de subiect activ al contravenţiei, Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 298/2011 nefiind emis/adoptat/ratificat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov. În măsura în care erau prevederi legale pe care reclamanta A. le aprecia discriminatorii, CNCD avea obligaţia de a pronunţa orice hotărâre în contradictoriu cu emitentul normelor considerate discriminatorii. Emitentul OMAI nr. 298/2011 a fost ministrul afacerilor interne, instituţie publică distinctă, cu personalitate juridică proprie.

Reclamanta A. nu a indicat că IPJ Braşov ar fi încălcat normele OMAI nr. 298/2011, ci a contestat însuşi faptul că au fost aplicate astfel cum au fost prevăzute.

A precizat recurentul-reclamant faptul că, urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 244/2016, Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului a fost modificată, iar OMAI nr. 298/2011 a fost abrogat, conform art. 9 din OMAI nr. 140/2016.

A mai susţinut recurentul că aspectele reţinute de CNCD sunt contrare realităţii, neavând nicio legătură cu cronologia reală a evenimentelor.

De asemenea, contrar celor reţinute de instanţa de fond, respingerea cererii reclamantei nu s-a realizat în mod discriminatoriu, ci s-a analizat situaţia particulară a acesteia, ţinându-se seama de situaţia operativă a unităţii, existenţa unor posturi vacante multiple, posibilitatea fructificării la IPJ Braşov a experienţei dobândite şi faptul că petentei i s-a mai aprobat suspendarea raporturilor de serviciu pentru a participa la astfel de activităţi.

2.2. Recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea în totalitate a hotărârii pentru încălcarea regulilor de procedură stabilite de dispoziţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 161 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte conturarea cadrului procesual pasiv.

A invocat şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte anularea Hotărârii nr. 463 din 6 iulie 2016 cu privire la pct. 3 - 4 din dispozitivul acesteia, solicitând menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.

Referitor la motivul de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., a apreciat recurentul-pârât că, în faţa CNCD, cadrul procesual a fost legat prin participarea petentei ce a formulat petiţia, A., şi a părţii reclamate, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov.

În raport cu art. 16 şi 17 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi cu art. 3, art. 48, art. 51, art. 52 din Ordinul Preşedintelui CNCD nr. 144/2008 privind aprobarea procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, se impunea participarea aceloraşi părţi şi în calea de atac, contestaţia formulată de IPJ Braşov.

De asemenea, în condiţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004, pricina nu putea fi soluţionată fără participarea petentei A..

Instanţa de fond trebuia să stabilească în sarcina părţilor obligaţia de a indica, în condiţiile art. 78 şi 79 C. proc. civ. raportat la art. 161 din Legea nr. 554/2004, dacă solicită judecarea cauzei în contradictoriu inclusiv cu petenta din faţa CNCD, anume A.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut recurentul-pârât că sentinţa de fond este criticabilă pentru că a fost pronunţată cu aplicarea greşită a art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Împrejurările imputate de petenta A. ca fiind în strânsă legătură cu actele şi faptele de discriminare săvârşite de către partea reclamată Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov concretizate în sancţionarea disciplinară a petentei cu "destituirea din poliţie", pot îmbrăca forma unei victimizări, atâta timp cât prin acţiunea prin care petenta a sesizat Tribunalul Braşov a fost invocată încălcarea de către partea reclamată IPJ Braşov a principiului tratamentului egal şi al nediscriminării, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000, prin refuzul aprobării cererii de suspendare a raporturilor de muncă ale petentei A. în perioada 16 iulie 2015 - 15 iulie 2016, în comparaţie cu alţi colegi, cărora le-a fost aprobată cererea de suspendare a raporturilor de muncă.

Astfel, se putea reţine întrunirea cumulativă a elementelor privind un tratament advers, venit ca o reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării.

3. Apărările formulate în cauză

Recurentul-reclamant Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov a formulat întâmpinare faţă de recursul pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursurile sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

4.1. Prin Hotărârea nr. 463 din 6 iulie 2016 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a CNCD, urmare a sesizării formulate de petenta A., în temeiul art. 20 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, s-a hotărât

"1. Constatarea existenţei unui tratament diferenţiat, discriminatoriu potrivit art. 2 alin. (1), art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare republicată.

2. Sancţionarea Inspectoratului de Poliţie Judeţean Braşov, prin reprezentant legal, cu amendă contravenţională în valoare de 1.000 RON, pentru faptele prevăzute la art. 2 alin. (1), art. 7 lit. a) al O.G. nr. 137/2000, republicată, conform art. 26 alin. (1) al O.G. nr. 137/2000.

3. Constatarea unei fapte de victimizare prevăzute de art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000, republicată

4. Sancţionarea Inspectoratului de Poliţie Judeţean Braşov, prin reprezentant legal, cu amendă contravenţională în valoare de 1.000 RON, pentru faptele prevăzute art. 2 alin. (7) al O.G. nr. 137/2000, republicată, conform art. 26 alin. (1) al O.G. nr. 137/2000."

4.2. Conform art. 2 lit. d) din Legea nr. 554/2004, este act administrativ-jurisdicţional actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială.

Jurisdicţia administrativă reprezintă un tip special de jurisdicţie, înfăptuită de organe de natura administrativă, care sunt învestite cu atribuţii jurisdicţionale.

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este o astfel de autoritate, care exercită o jurisdicţie administrativă.

CNCD soluţionează sesizările cu respectarea principiilor specifice procedurii judiciare, prin citarea părţilor implicate şi cu ascultarea lor, respectându-se contradictorialitatea şi dreptul la apărare.

Această procedură este prevăzută la art. 20 din O.G. nr. 137/2000 şi la art. 38 din Ordinul Preşedintelui CNCD nr. 144/2008 privind aprobarea procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor.

Hotărârea emisă în urma acestei proceduri este luată de Colegiul Director al CNCD şi este motivată, putând fi atacată la instanţa de contencios administrativ, iar, în cazul în care nu este atacată, constituie, de drept, titlu executoriu.

4.3. Înalta Curte constată că, la judecata în primă instanţă, petenta A. nu a fost citată.

Potrivit dispoziţiilor art. 22 din C. proc. civ., judecătorul fondului trebuia să manifeste rol activ în ceea ce priveşte aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

De asemenea, îi revenea obligaţia de a stabili cadrul procesual, inclusiv în ceea ce priveşte părţile raportului juridic în domeniul discriminării reclamate, prin introducerea în cauză a beneficiarului Hotărârii CNCD, respectiv petenta A.

Întrucât petenta a fost parte în procedura derulată în faţa CNCD se impunea ca, în faţa primei instanţe de judecată, să se stabilească corect cadrul procesual pasiv, care să includă şi persoana împotriva căreia s-ar răsfrânge efectele hotărârii judecătoreşti, respectiv petenta A.

4.4. De altfel, introducerea în cauză a petentei se impunea şi în virtutea principiilor consacrate în art. 13 şi 14 din C. proc. civ., respectiv principiul dreptului la apărare şi al contradictorialităţii, inclusiv din perspectiva dispoziţiilor art. 6 din CEDO referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată impuneau, de asemenea, introducerea în cauză a petentei, beneficiară a hotărârii a cărei anulare s-a solicitat în cauză.

De asemenea, dispoziţiile art. 78 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. impuneau introducerea în cauză a petentei, parte a raportului juridic de discriminare supus examinării.

4.5. Prin urmare, nesocotind aceste principii fundamentale prevăzute de C. proc. civ. cât şi dispoziţiile legale menţionate anterior, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, fiind întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru stabilirea în mod corect a cadrului procesual, inclusiv prin introducerea în cauză a petentei A., beneficiara Hotărârii nr. 463 din 6 iulie 2016, obiect al acţiunii în anulare deduse judecăţii.

4.6. În raport cu cele reţinute, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenţi referitoare la aspectele de legalitate a sentinţei recurate, din perspectiva pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

4.7. Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov şi de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva Sentinţei nr. 80 din 3 mai 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2019.

GGC - LM