Public-sector job prerequisites valid absent prohibited criterion; discrimination finding annulled.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 7 aprilie 2014, pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 136 din 26 februarie 2014 emise de pârât.

Prin Sentinţa nr. 197 din 7 octombrie 2014, Curtea de Apel Galaţi a admis acţiunea şi a anulat hotărârea emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul CNCD a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 3 decembrie 2014.

Prin Decizia nr. 3202 din 17 noiembrie 2016, Înalta Curte a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, pentru ca prima instanţă să stabilească în mod corect cadrul procesual, inclusiv prin introducerea în cauză a petentei A., beneficiara hotărârii contestate în cauză.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 27 decembrie 2016, sub nr. x/2014*.

Prin Sentinţa civilă nr. 145 din 19 iunie 2017, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate cu consecinţa admiterii acţiunii.

În motivarea opţiunii sale procesuale reclamanta recurentă a susţinut următoarele:

A. a beneficiat de aceleaşi drepturi de care au beneficiat toţi funcţionarii publici din cadrul D.G.R.F.P. Galaţi a căror posturi au fost desfiinţate ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, dată de la care s-a abrogat H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Condiţiile specifice impuse de D.G.R.F.P. Galaţi reprezintă cerinţe profesionale reale şi determinate.

Ordinul nr. 1104/2013 privind aprobarea structurii organizatorice a direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice şi a structurilor din cadrul acestora permite instituţiei publice să-şi organizeze activitatea conform legii în temeiul căreia funcţionează.

Din conţinutul notei de fundamentare la O.U.G. nr. 74/2013 şi la H.G. nr. 520/2013, rezultă faptul că promovarea acestor acte normative a fost determinată printre altele şi de implementarea unei noi strategii de resurse umane şi simplificarea procesului decizional care se va realiza, pe de o parte, prin relocarea personalului spre domeniile deficitare (antifraudă, inspecţie fiscală, IT, juridic) sau spre organele fiscale cu cel mai mare grad de încărcare şi, pe de altă parte, prin eliberarea din funcţie a celor care nu mai corespund din punct de vedere profesional şi al integrităţii.

Potrivit art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cazul în care se reorganizează o autoritate sau instituţie publică, Agenţia Naţională a funcţionarilor Publici trebuie să emită un aviz prealabil pentru punerea în practică a măsurilor iniţiate.

Ordinele în baza cărora au fost emise deciziile de eliberare din funcţie fac referire la avizele obţinute de ANAF, anterior emiterii, de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.

Procedura avizării ordinelor de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici nu este o opţiune a ANAF, ci este o obligaţie impusă prin dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul acţionarilor publici.

Rolul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici este de a aplica politicile şi strategia Guvernului în domeniul managementului funcţiei publice şi funcţionarilor publici, de a crea şi coordona aplicarea instrumentelor necesare realizării unui management eficient şi performant cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.

Printre atribuţiile principale ale Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici sunt cele care vizează elaborarea cadrului legal privind funcţia şi funcţionarii publici şi monitorizarea şi controlul aplicării reglementărilor în domeniul funcţiei publice.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele autorităţilor publice centrale şi locale prin care se încalcă legislaţia privind funcţia publică, în condiţiile prezentei legi şi ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.

În cauza de faţă, procesul de reorganizare nu numai ca nu a fost contestat de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (deşi această autoritate are prerogativa legală de a o face), dar a fost şi avizat de către instituţie.

Petenta A. era absolventă a Facultăţii de Litere şi Teologie şi a cursurilor de masterat specializarea Drept Maritim şi Fluvial din cadrul Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Administrative Constanţa.

Deşi în lista posturilor vacante pusă la dispoziţia funcţionarilor publici existau şi posturi pentru care era suficientă absolvirea studiilor superioare de lungă durată, fără a fi necesară o anumită specializare (exemplu: Compartimentul de comunicare, relaţii publice, mass-media, Birou Programare şi analiză, ş.a.), petenta A. a optat pentru ocuparea funcţiei publice de inspector vamal superior în cadrul Biroului Vamal de Frontieră Galaţi, funcţie pentru care condiţiile specifice prevedeau studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licenţa sau echivalentă în studii economice, juridice, tehnice sau de administraţie publică.

Membrii comisiei de examen, constituită prin Decizia nr. 1357 din 21 august 2013 a D.G.R.F.P. Galaţi, au constatat prin Procesul-verbal nr. x din 22 august 2013, că au fost depuse în termen legal un număr de 132 opţiuni şi în urma verificării îndeplinirii criteriilor de participare au declarat admise 131 dosare şi respins 1 dosar.

Prin urmare, singurul dosar respins a fost cel al reclamantei, motivat de faptul că nu îndeplinea condiţiile de studii, fapt consemnat în Anexa 1 la Procesul-verbal nr. x din 22 august 2013.

De altfel, pe rolul Tribunalului Galaţi a fost înregistrat Dosarul nr. x/2013, care a avut ca obiect acţiunea formulată de A. privind anularea Deciziei de eliberare din funcţie nr. 4630 din 17 septembrie 2013 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi a Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională pentru funcţionarii ale căror funcţii au fost supuse reorganizării ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F., precum şi anularea criteriilor privind ocuparea funcţiei de consilier I superior astfel cum acestea au fost stabilite de comisia din cadrul D.G.R.F.P. Galaţi.

Prin Sentinţa civilă nr. 20141 din 28 octombrie 2014, Tribunalul Galaţi a respins acţiunea reclamantei ca nefondată. Sentinţa a devenit definitivă prin Decizia civilă nr. 1076 din 14 mai 2015, prin care instanţa a luat act de renunţarea la judecata recursului.

Prin urmare, se apreciază că, în cauză, condiţiile speciale de ocupare a posturilor vacante impuse de D.G.R.F.P. Galaţi nu constituie discriminare conform art. 2 alin. (1), art. 41 coroborat cu art. 7 alin. (2) ale O.G. nr. 137/2000.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul reclamantei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea Hotărârii nr. 136 din 26 februarie 2014 prin care emitentul acesteia, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a constatat că instituirea condiţiilor speciale de angajare impuse de reclamantă pârâtei A. reprezintă discriminare, conform art. 2 alin. (1), art. 41 coroborat cu art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 137/2000 şi a dispus aplicarea sancţiunii avertisment contravenţional în sarcina D.G.R.F.P. Galaţi.

La baza investigaţiei efectuate de intimatul C.N.C.D. a stat sesizarea numitei A. care s-a adresat pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu petiţia nr. 6850, prin care a reclamat stabilirea de către D.G.R.F.P. Galaţi a unor cerinţe profesionale discriminatorii, într-un mod nejustificat privind natura activităţii.

În considerentele hotărârii C.N.C.D. s-a reţinut în esenţă că pentru ocuparea funcţiei publice de inspector vamal superior în cadrul Biroului Vamal de Frontieră Galaţi, reclamanta a instituit condiţii specifice care prevedeau studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licenţa sau echivalentă în studii economice, juridice, tehnice sau de administraţie publică, cerinţe de studii care nu au mai fost stabilite de alte direcţii similare din ţară sau la nivelurile ierarhice superioare.

În acest context, s-a constatat că reclamanta a impus condiţii discriminatorii pentru postul dorit de pârâta A., în condiţiile în care pentru posturi identice, la nivelul celorlalte direcţii regionale şi chiar la nivel central, acestea nu au fost stabilite, concluzie îmbrăţişată de instanţa de fond.

Criticile reclamantei referitoare la greşita reţinere a unui tratament discriminatoriu, sunt întemeiate.

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 prin discriminare se înţelege "orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice."

Sunt discriminatorii, potrivit alin. (3) al normei mai sus menţionate "prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare."

Rezultă că pentru existenţa unei fapte de discriminare trebuie stabilit dacă există un tratament diferenţiat al petentei în raport cu alte persoane, dacă acest tratament este influenţat de unul dintre criteriile indicate de lege sau de un alt criteriu analog, dacă se identifică un drept al persoanei vătămate, iar în final dacă lipseşte în cauză un scop legitim justificativ pentru această diferenţă de tratament.

Aceste condiţii trebuie întrunite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele, făcând imposibilă angajarea răspunderii administrative pentru discriminare.

În prezenta cauză se poate reţine existenţa unui tratament diferenţiat al pârâtei A. în raport de alţi angajaţi din cadrul altor instituţii similare reclamantei, aflate în sistemul organizaţional public coordonat şi condus de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin aceea că pârâtei pentru angajarea pe postul de inspector vamal i-au fost solicitate cerinţe de studii superioare speciale, în condiţiile în care pentru posturi similare, în restul sistemului, s-au solicitat numai studii superioare, indiferent de calificarea obţinută.

Însă, hotărârea C.N.C.D. precum şi hotărârea instanţei de fond nu relevă care este criteriul de discriminare care influenţează tratamentul diferenţiat al pârâtei în raport de ceilalţi angajaţi care au optat pentru ocuparea funcţiei de inspector vamal în diferite direcţii generale regionale ale finanţelor publice din ţară, cu ocazia reorganizării Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a instituţiilor subordonate prin H.G. nr. 520/2013.

Art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 califică ca discriminatorii practicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, astfel că nu există discriminare fără ca inegalitatea de tratament la care este supusă o persoană să nu rezulte sau să fie influenţată de un asemenea criteriu.

Dispoziţiile art. 20 din O.G. nr. 137/2000 care reglementează sarcina probei în această materie, nu înlătura obligaţia petentei sau a consiliului pârât de a administra probele necesare şi utile a forma convingerea existenţei unui tratament discriminatoriu, care să fie influenţat de un criteriu determinat sau determinabil, care să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării unui drept. Numai constatarea celor trei condiţii duce la naşterea prezumţiei că diferenţierea de tratament nu este justificată obiectiv de un scop legitim, revenind autorului tratamentului sarcina de a face proba contrară în această privinţă. În alte cuvinte, dovada unui tratament diferenţiat nu exonerează de la probaţiune şi nu face să se prezume existenţa unui criteriu în raport de care două persoane sunt tratate diferit.

Suplimentar este de menţionat reclamanta nu este autoarea unui tratament diferenţiat aplicat pârâtei. În cadrul aceste instituţii publice, care beneficiază de autonomie funcţională, toţi angajaţii, cu prilejul reorganizării anterior menţionate, au beneficiat de un tratament egal în ce priveşte ocuparea funcţiilor specifice, în special cea de inspector vamal, solicitându-li-se fără discriminare sau preferinţe aceleaşi condiţii de studii pentru reangajare, apte prin natura lor a oferi calificarea necesară pentru îndeplinirea funcţiei publice cu competenţă şi profesionalism.

Împrejurarea că celelalte instituţii publice, din acelaşi sistem organizaţional, implicate în reorganizare, nu au ridicat nivelul de exigenţă la cel practicat de reclamantă, rezonabil de altfel în contextul dat, nu este imputabil din perspectiva analizată, pentru că nivelul de decizie al conducerii reclamantei este limitat la sfera ei de competenţă teritorială, şi numai în aceste limite poate fi criticat acest act decizional ca discriminatoriu sau nu, astfel că o comparaţie cu practica administrativă a celorlalte instituţii publice similare este irelevantă în cauză.

În raport de aceste argumente, reţine instanţa de control judiciar că hotărârea C.N.C.D. contestată în prezenta cauză este nelegală, sancţionând o conduită care nu e discriminatorie, hotărârea instanţei de fond care o validează fiind dată cu aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material, fapt ce reclamă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ.., va admite recursul declarat de reclamantul Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi, casând sentinţa atacată, va admite acţiunea şi va anula Hotărârea nr. 136 din 26 februarie 2014 emisă de C.N.C.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi împotriva Sentinţei nr. 145 din 19 iunie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, admite acţiunea reclamantei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi.

Anulează Hotărârea nr. 136 din 26 februarie 2014 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2019.

GGC - LM