Mootness of salary surcharge recalculation appeal due to subsequent administrative order granting claimed benefits

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.11.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei,

- anularea parţială a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3531/C/2016 din 28.09.2016 cu privire la modul de calcul a cuantumului sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase şi a sporului pentru risc şi supra solicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii,

- obligarea pârâtului Ministrul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare în care să fie stabilite cuantumul sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase şi a sporului pentru risc şi supra solicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii aferente clasei de salarizare 103 (corespunzătoare unei vechimi în funcţie între 5-10 ani şi gradaţiei 3)

- obligarea Ministerului Justiţiei la acordarea diferenţei salariale aferente, în ceea ce priveşte cuantumul sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase şi a sporului pentru risc şi supra solicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii, aferente clasei de salarizare 103 - corespunzătoare unei vechimi în funcţie între 5-10 ani şi gradaţiei 3 - şi cele efectiv încasate, de la data emiterii Ordinului 3531/C/2016 (01.08.2016) şi până la plata efectivă a acestora, cu plata dobânzii legale aferente pentru fiecare zi de întârziere, de la data anterior menţionată şi până la data achitării efective.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 908 din 15 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În susţinerea recursului, recurentul-reclamant a reiterat cele arătate în acţiune, apreciind, în esenţă, că nu sunt incidente dispoziţiile art. 31 din O.U.G. nr. 20/2016 pentru că nu mai desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, urmare a trecerii într-o nouă clasă şi nou grad de salarizare. Astfel, se impune recalcularea sporurilor, conform clasei de salarizare 103 şi gradaţiei 3.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită un nou ordin de salarizare în care să fie stabilite cuantumul sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase şi a sporului pentru risc şi supra solicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii aferente clasei de salarizare 103 (corespunzătoare unei vechimi în funcţie între 5-10 ani şi gradaţiei 3) şi la acordarea diferenţelor salariale aferente, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor, de la data emiterii Ordinului nr. 3531/C/2016, 01.08.2016, şi până la plata efectivă a acestora.

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis un alt ordin de către pârâţi, Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4680/C, în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare şi a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menţionat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 09.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

La art. 2 din ordinul menţionat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Înalta Curte reţine că, pentru aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizaţiei recurentului-reclamant s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

De asemenea, prin Ordinul nr. 1488/C/24.05.2017, emis în considerarea OMJ 4680/C/21.12.2006, OMJ nr. 219/C/01.02.2017, a fost recalculată indemnizaţia recurentului-reclamant, care, începând cu 01.08.2016, beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară în cuantum de 11.198 RON, de un spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase în cuantum de 1.680 RON şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, precum şi pentru păstrare confidenţialităţii în cuantum de 1.680 RON. Conform aceluiaşi ordin, începând cu 01.10.2016, recurentul beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară în cuantum de 13.066 RON, de un spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase în cuantum de 1.960 RON şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, precum şi pentru păstrare confidenţialităţii în cuantum de 1.960 RON.

Aşa fiind, în cauză se pune problema subzistenţei interesului în promovarea căilor de atac exercitate.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Înalta Curte constată că a fost emis un alt ordin prin care recurentului i-au fost recalculate drepturile salariale iar o eventuală anulare a ordinului atacat de recurent în sensul solicitat prin acţiune ar duce la stabilirea unor drepturi salariale inferioare celor prevăzute în ordinul menţionat.

Prin urmare, în raport cu aspectele evidenţiate anterior, instanţa de control judiciar constată că, în cauză, recurentul-reclamant nu mai justifică un interes în soluţionarea prezentei căi de atac, în condiţiile în care, în cursul soluţionării cauzei, pârâtul a emis ordin prin care i-au fost recalculate drepturile salariale solicitate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de A. împotriva sentinţei nr. 908 din 15 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2019.