Tax security measures lapse by operation of law absent debt title issuance or criminal referral, extinguishing appellate interest

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 30.12.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/19.11.2016 cu consecinţa desfiinţării măsurilor dispuse prin aceasta.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 84 din 18 aprilie 2017, Curtea de Apel Piteşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş şi a respins acţiunea reclamantei faţă de aceasta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

A respins excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta DGRFP Ploieşti.

A admis acţiunea reclamantei şi a anulat Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/29.11.2016 emisă de ANAF prin Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu Jiu şi a obligat pârâtele ANAF şi Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 4 Târgu Jiu la plata sumei de 100 RON cheltuieli de judecată către reclamanta S.C. A. S.R.L..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală au formulat, fiecare, recurs.

3.1. Recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii cu consecinţa admiterii excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Piteşti.

A apreciat recurenta că, potrivit art. 260 alin. (4) din Legea 207/2015, Judecătoria Piteşti era competentă material să soluţioneze cererea reclamantei.

3.2. Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fond, respingerea contestaţiei reclamantei, ca neîntemeiată.

A susţinut recurenta-pârâtă ANAF, în esenţă, că instanţa nu a arătat motivele pentru care a înlăturat apărările sale.

Măsurile luate, în temeiul art. 213 Codul de procedură fiscală, au fost întemeiate pe prezumţii legale, astfel că, până la stabilirea unei situaţii certe, cu privire la activităţi financiare ilicite desfăşurate de contestatoare sau terţe persoane cu care s-a angajat în operaţiuni economice, măsurile sunt temeinice. Pe parcursul acestei perioade, intimata nu a făcut niciun fel dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de organele de control care au dispus măsurile contestate, deşi, potrivit art. 213 Codul de procedură fiscală, îi incumba această sarcină. Astfel, forţa probantă a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nu a fost înlăturată, bucurându-se de prezumţia de legalitate şi temeinicie.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Preliminar, Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentelor se pot încadra în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că excepţia nulităţii recursurilor, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, va fi respinsă.

2. În ceea ce priveşte cererile de recurs, Înalta Curte, examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, constată că recursurile sunt lipsite de interes, astfel că vor fi analizate strict sub acest aspect, conform art. 499 teza a II-a C. proc. civ.

De altfel, referitor la recursul DGRFP Ploieşti prin AJFP Argeş, se constată că prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte şi a respins acţiunea în ceea ce o priveşte ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, soluţie care nu a fost recurată în cauză.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/29.11.2016.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 213 alin. (7) şi (8) Codul de procedură fiscală,

"(7) În situaţia în care măsurile asigurătorii au fost luate înainte de emiterea titlului de creanţă acestea încetează dacă titlul de creanţă nu a fost emis şi comunicat în termen de cel mult 6 luni de la data la care au fost dispuse măsurile asigurătorii. În cazuri excepţionale, acest termen poate fi prelungit până la un an, de organul fiscal competent, prin decizie. Organul fiscal are obligaţia să emită decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii în termen de cel mult două zile de la împlinirea termenului de 6 luni sau un an, după caz, iar în cazul popririi asigurătorii să elibereze garanţia.

(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (7), în situaţia în care au fost instituite măsuri asigurătorii şi au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asigurătorii subzistă până la data soluţionării cauzei de către organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată. După comunicarea soluţiei date de către organele de urmărire penală sau hotărârii judecătoreşti, în cazul în care măsurile asigurătorii instituite de către organul fiscal competent nu se transformă în măsuri executorii potrivit legii, acestea se ridică de către organul care le-a dispus.".

Or, în cauză, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 18143 a fost emisă la data de 29.11.2016 şi, până la data soluţionării recursului, deşi au trecut mai bine de 2 ani, pârâtele nu au făcut dovada emiterii titlului de creanţă sau a sesizării organelor de urmărire penală.

Aceste dispoziţii legale au fost invocate şi de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională prin Administrare Fiscală în cursul judecăţii pe fond, fără, însă, a face dovada sesizării organelor de urmărire penală în ceea ce o priveşte pe intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. de vreme ce nu a fost emis titlul de creanţă.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Aşa fiind, se pune problema subzistenţei interesului în promovarea căilor de atac exercitate, de vreme ce, potrivit normelor de procedură fiscală, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii şi-a încetat de drept efectele, în condiţiile în care recurentele-pârâte nu au făcut dovada emiterii titlului de creanţă în termenul de 6 luni sau de 1 an de la data instiuirii măsurilor asigurătorii şi nici nu au făcut dovada sesizării organului de urmărire penală.

Prin urmare, în raport cu aspectele evidenţiate anterior, instanţa de control judiciar constată că, în cauză, recurentele-pârâte nu mai justifică un interes în soluţionarea prezentei căi de atac, nefăcând dovada emiterii titlului de creanţă ulterior instituirii măsurilor asigurătorii în termenele reglementate de normele de procedură fiscală.

3. În raport cu soluţia preconizată, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate alegaţiile recurentei-pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală referitoare la cheltuielile de judecată, acestea fiind corect acordate de prima instanţă.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 488 C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursurilor invocată de intimata-reclamantă şi, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursurilor, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Respinge recursurile, formulate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva sentinţei nr. 84 din 18 aprilie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2019.