Eligibility of infrastructure expenditures and enforceability of financial corrections for unverifiable works under EU-funded public contracts

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 19.05.2016, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. Compania de Apă Târgovişte Dâmboviţa S.A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene-Direcţia Generală Programe Infrastructura Mare-Autoritatea de Management POS Mediu prin reprezentant legal Ministerul Finanţelor Publice,

- anularea Deciziei nr. 13525/22.02.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.12.2015 şi a Notificării cu privire la debit nr. x/OAM/18.12.2015

- obligarea pârâtului la restituirea sumelor reţinute sau plătite de societate în baza actului administrativ contestat, actualizate cu dobânda legală calculată la data plăţii efective.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 233 din 18 octombrie 2016, Curtea de Apel Ploieşti a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta Compania de Apă Târgovişte Dâmboviţa S.A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casare hotărârii recurate şi, pe fond, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

A susţinut recurenta-reclamantă că în mod eronat instanţa a interpretat normele de drept material ce au stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, pentru că niciuna dintre acestea nu dădeau posibilitatea organului constatator de a stabili creanţe bugetare la data la care le-a stabilit, 11.12.2015, dată la care exista proces-verbal de recepţie la terminare, proces-verbal în care au fost identificate lucrările ce fac obiectul actului atacat ca fiind lucrări terminate. La dosarul de fond a fost depus Procesul-verbal nr. x/28.10.2015 de recepţie la terminarea lucrărilor, proces-verbal din care rezultă că aşa-zisele lucrări afectate de neregulă erau remediate.

Astfel, nu era aplicabil art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, având în vedere că nu se afla în situaţia de rambursare/plată a cheltuielilor efectuate, întrucât a trecut de faza implementării proiectului.

Lucrările au existat şi există, însă la momentul respectiv nu puteau fi vizionate, astfel că susţinerile agenţilor constatatori nu sunt întemeiate.

De asemenea, organul de control nu a dovedit că aceste cheltuieli nu respectă condiţiile de legalitate, atâta timp cât toate lucrările şi materialele prevăzute a fi executate în contract există, au fost prevăzute încă de la început a fi efectuate în cadrul proiectului şi au fost efectuate în cadrul acestuia, fiind, astfel, cheltuieli eligibile.

Referitor la aplicabilitatea art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, a arătat recurenta-reclamantă că, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/18.12.2015, nu sunt reţinute abateri de la normele legale în ceea ce priveşte atribuirea contractului de achiziţie publică.

A mai susţinut recurenta că prima instanţă a luat în considerare ca şi temei de drept al constatării creanţelor bugetare prevederile art. 1 alin. (4) lit. d) din H.G. nr. 759/2007, prevederi care definesc noţiunea de cheltuială eligibilă. Însă, organul de control nu a adus în procesul-verbal nicio dovadă care să formeze convingerea că lucrările care au fost menţionate ca fiind afectate de neregulă nu au legătură directă cu activitatea proiectului. Aceste lucrări au fost efectuate, există, fiind prevăzute şi în proiectul implementat în cadrul contractului afectat de neregulă.

3. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei upblice şi Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut la pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

4.1. Recurenta-reclamantă a derulat, în calitate de beneficiar, proiectul "Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Dâmboviţa", în baza Contractului de finanţare nr. x/29.07.2010.

Ca urmare a Suspiciunii de neregulă nr. 2325/09.07.2015, transmisă de către Organismul Intermediar pentru POS Mediu Piteşti, s-a procedat la o verificare documentară a aspectelor semnalate în legătură cu contractul de lucrări nr. x/23.08.2012, "Reabilitarea şi extinderea reţelelor de apă şi canalizare Moreni CL5".

Astfel, potrivit conţinutului acestei suspiciuni, "Conform Procesului-verbal nr. x/06.05.2015 şi nr. y/17.06.2015 încheiate la faţa locului cu ocazia verificărilor efectuate în perioada 04-06.05.2014, respectiv 15-17.06.2015, s-a constatat că unele lucrări nu pot fi identificate, altele sunt degradate sau neconforme".

Prin Raportul nr. x/18.05.2015, întocmit cu ocazia verificărilor la faţa locului de către Organismul Intermediar POS Mediu Piteşti, s-a constatat

- pe str. x I. Cuza (extindere reţea de canalizare) nu se pot identifica pe teren 10 buc racorduri şi 2 buc cămine de vizitare, deoarece au fost acoperite cu asfalt de lucrări ale Primăriei Moreni finanţate din Programul Operaţional Regional 2007-2013, capacele căminelor de vizitare (14 buc) sunt din fontă şi nu din compozit, deoarece au fost schimbate de firma care a asfaltat

- pe str. x (extindere reţea de canalizare) tronsonul A3-B3 dintre căminele C47-C38, lucrările solicitate la rambursare au fost acoperite sau degradate de lucrările de asfaltare executate de Primăria Moreni din fonduri proprii, astfel: 2 cămine de racord nu au capa, 1 cămin de racord nu mai are rama de beton, 2 cămine de vizitare nu au fost identificate, 1 cămin de racord nu a fost identificat, 1 cămin de racord nu are capac, nu are rama de beton şi este degradat

- hidranţii solicitaţi la rambursare nu au capac (str. x 7 buc, str. x 3 buc)

- capacele căminelor de apometre (Dn 20) sunt din polietilenă şi nu din compozit (conf. Clarificării nr. 6 din contract) şi în mare parte degradate (str. x 95 buc, str. x 19 buc, str. x 25 buc, str. x 17 buc)

- în unele cămine de vane există apă, fitingurile şi robineţii fiind parţial sub apă

- vanele au montate roţile de manevră, ele fiind depozitate în organizarea de şantier a constructorului.

După transmiterea raportului la beneficar, aceasta a întocmit un plan de acţiune pentru implementarea recomandărilor din raport iar, prin Adresa nr. x/04.06.2015, a revizuit termenul de conformare până la 09.06.2015. Prin Adresa nr. x/09.06.2015, beneficiarul a specificat faptul că a implementat recomandările misiunii de audit, iar lucrările pot fi identificate.

Prin Procesul-verbal nr. x/17.06.2015 încheiat la faţa locului cu ocazia verificărilor efectuate în perioada 15-17.06.2015 s-a constatat că unele lucrări nu pot fi identificate, altele sunt degradate sau neconforme.

Beneficiarul a recunoscut constatările şi a susţinut că va formula plângere penală împotriva UAT Moreni.

Prin Procesul-verbal nr. x/18.12.2015 s-a constatat că suma facturilor aferente tronsoanelor în care nu s-a putut certifica executarea lucrărilor, conform contractului de finanţare până la remedierea situaţiei, respectiv execuţiei corespunzătoare a lucrărilor şi verificarea acestora de AM POS Mediu sunt neeligibile, pentru neconformităţile rezultate din derularea contractului de lucrări x/23.08.2012 aplicându-se o corecţie financiară de 266.799,36 RON, din care contribuţie din fondul UE 185.884,80 ei, contribuţie naţională de la bugetul de stat 28.429,44 RON şi TVA recuperabilă, după caz, 52.485,12 RON, aceste sume neeligibile fiind incluse în cererile de plată nr. x/01.04.2014 şi nr. y/19.06.2014.

Împotriva acestui proces-verbal, recurenta-reclamantă a formulat contestaţie, respinsă prin Decizia nr. 13525/22.02.2016.

4.2. Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, soluţie împărtăşită şi de Înalta Curte.

Se constată că, prin argumentele dezvoltate în cererea de recurs, recurenta-reclamantă nu face altceva decât să reia criticile de nelegalitate expuse în cererea de chemare în judecată, instanţa de fond pronunţându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Pe lângă aspectele avute în vedere de prima instanţă, care nu vor mai fi reiterate de instanţa de control judiciar, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 1 alin. (4) din Contractul de finanţare nr. x/29.07.2010, "beneficiarul acceptă finanţarea nerambursabilă şi îşi asumă obligaţia de a implementa Proiectul în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul Contract şi cu legislaţia naţională şi comunitară".

Deci, recurenta, în calitate de beneficiar, şi-a asumat implementarea proiectului conform prevederilor legale.

Potrivit art. 6 alin. (2) din acelaşi contract, cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu prevederile H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale şi ale Ordinului ministrului mediului şi dezvoltării durabile şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 1415/3399/2008 privind aprobarea listei cheltuielilor eligibile pentru proiectele finanţate în cadrul Programului Operaţional Sectorial Mediu 2007-2013. De asemenea, cheltuielile vor fi declarate eligibile şi vor putea fi solicitate la rambursare dacă sunt efectuate în conformitate cu termenii şi condiţiile contractului şi cu legislaţia naţională şi comunitară.

4.3. Recurenta-reclamantă nu aduce niciun argument pertinent în combaterea celor constatate prin procesul-verbal atacat, neregulile reţinute de echipa de control, care nu a putut verifica anumite lucrări şi care a constatat utilizarea altor materiale, deşi aceste obiective au fost incluse în cheltuielile solicitate la rambursare. De asemenea, nu a făcut nicio dovadă în sensul că nu este reală situaţia de fapt reţinută.

De altfel, la momentul comunicării raportului echipei de control, recurenta-reclamantă a întocmit un plan de acţiune pentru implementarea recomandărilor iar, prin Adresa nr. x/04.06.2015, a revizuit termenul de conformare până la 09.06.2015. Prin Adresa nr. x/09.06.2015, a specificat faptul că a implementat recomandările misiunii de audit, iar lucrările pot fi identificate.

Cu toate acestea, prin Procesul-verbal nr. x/17.06.2015 încheiat la faţa locului cu ocazia verificărilor efectuate în perioada 15-17.06.2015 s-a constatat că unele lucrări nu pot fi identificate, altele sunt degradate sau neconforme.

Recurenta, în calitate de beneficiar, a recunoscut constatările şi a susţinut că va formula plângere penală împotriva UAT Moreni.

4.4. Împrejurarea că, iniţial, cheltuielile au fost acceptate la plată şi decontate, nu prezintă relevanţă, în condiţiile în care recurenta avea obligaţia contractuală de a asigura implementarea proiectului cu maximum de profesionalism şi eficienţă.

Astfel, conform art. 8 alin. (1) din contractul de finanţare, avea obligaţia de a monitoriza lucrările, în scopul verificării realităţii şi conformităţii acestora, pentru aprobarea la plată a facturilor şi efectuarea plăţilor, în conformitate cu procedurile operaţionale interne.

Nu în ultimul rând, conform art. 30 din anexa la contractul de finanţare, beneficiarul ar fi trebuit să informeze autoritatea cu privire la orice dificultate ar surveni pe perioada implementării proiectului, obligaţie, de asemenea, neîndeplinită.

De asemenea, este posibilă verificarea ulterioară a eligibilităţii cheltuielilor, certificarea conformităţii lucrărilor cerute la rambursare cu situaţia din teren, autorităţile competente fiind obligate să exercite activitatea de control asupra modului de utilizare a fondurilor nerambursabile, conform O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

4.5. Celelalte susţineri ale recurentei, privind inaplicabilitatea art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, nu prezintă relevanţă, neputând conduce la nelegalitatea procesului-verbal contestat, în raport cu conţinutul acestuia şi cu celelalte dispoziţii legale reţinute, art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, în temeiul căruia procesul-verbal constituie titlu de creanţă şi se emite în vederea stingerii acestei creanţe, şi art. 1 alin. (4) lit. d) din H.G. nr. 759/2007.

Art. 1 alin. (4) din H.G. nr. 759/2007 defineşte noţiunea de cheltuieli eligibile ca reprezentând "costurile care pot fi atribuite unei anumite activităţi individuale din cadrul operaţiunii şi pentru care poate fi demonstrată legătura cu activitatea în cauză" şi este aplicabil, avându-se în vedere că recurenta a solicitat la rambursare cheltuieli aferente unor lucrări care nu au putut fi identificate în teren şi nu au putut fi verificate sau care au fost executate cu alte materiale, nefiind, astfel, conforme.

4.6. Prin urmare, reţinând că sentinţa de fond este dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. Compania de Apă Târgovişte Dâmboviţa S.A. împotriva sentinţei nr. 233 din 18 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2019.