Scope of state budget coverage for public procurement penalties under O.G. 14/2013 versus fraud-related suspensions under AMPOR Instruction 141/2015

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.02.2017, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Craiova a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Deciziei nr. 7/13.01.2017 de soluţionare a contestaţiei şi a Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, cu consecinţa obligării pârâtului la emiterea unei note pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiei financiare şi a accesoriilor acesteia, conform O.G. nr. 14/2013.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 2034 din 31 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta UAT Municipiul Craiova prin Primar a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fond, admiterea contestaţiei şi anularea Deciziei nr. 7/13.01.2017 emise de MDRAP şi a Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 cu obligarea pârâtului MDRAP la emiterea Notei pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiei financiare şi accesoriilor acesteia conform O.G. nr. 14/2013.

A susţinut recurenta-reclamantă că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit normele de drept material, fundamentându-şi motivarea printr-o părere proprie, subiectivă, care nu se regăseşte în conţinutul textului legal supus analizei.

Interpretarea instanţei, că Instrucţiunea AMPOR 141/2015 ar fi aplicabilă doar cererilor de plată/rambursare transmise de beneficiari în perioada de implementare a proiectelor, este o dovadă a faptului că instanţa adaugă la lege, întrucât în conţinutul instrucţiunii nu se regăseşte nicio specificaţie referitoare la perioada de implementare a proiectelor.

Instanţa ar fi trebuit să verifice dacă pentru proiect, care se presupune că face obiectul verificărilor DNA/DLAF, s-a început sau nu urmărirea penală şi, în caz contrar, să constate că soluţia de respingere a cererii a fost nelegală şi să oblige pârâtul la soluţionarea favorabilă a cererii.

A opinat recurenta că dispoziţiile O.U.G. nr. 64/2009 impuneau soluţia de obligare la achitarea sumelor solicitate având în vedere că în Nota privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 nu se precizează dacă în momentul soluţionării cererii de plată era/nu pusă în mişcare acţiunea penală.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care a apreciat că susţinerile recurentei nu se pot încadra în vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

4.1. Înalta Curte urmează a respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât apreciind că, din punct de vedere formal, susţinerile expuse în cuprinsul cererii de recurs se pot circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., vizând încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de pct. 6 al articolului menţionat, instanţa constată că, într-adevăr, recurenta-reclamantă nu are critici vizând nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva aspectului că nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, însă recursul urmează a fi analizat din perspectiva pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

4.2. Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.3. Recurenta-reclamantă îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia instanţei, fără, însă, a aduce critici pertinente.

Astfel, recurenta reiterează susţinerile formulate atât în cuprinsul contestaţiei împotriva Notei privind neîncadrarea în O.G. nr. 14/2013 cât şi în faţa instanţei de fond, referitoare la faptul că s-au interpretat greşit dispoziţiile legale pentru că Instrucţiunea AMPOR nr. 141/21.08.2015 este aplicabilă şi cererii sale.

Constată Înalta Curte că, prin cererea de plată nr. x/11.10.2016, recurenta-reclamantă a solicitat, în temeiul O.G. nr. 14/2013, suportarea de la bugetul de stat a sumei aferente corecţiei financiare de 10% din valoarea contractului de lucrări nr. x/06.03.2014, încheiat de UAT Municipiul Craiova cu Asocierea S.C. A. SRL-SC B. S.R.L..

Cererea sa a fost analizată din perspectiva încadrării în ipotezele prevăzute de O.G. nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice.

Potrivit art. 2 din acest act normativ,

"Art. 2. - (1) Creanţele bugetare rezultate din corecţiile financiare şi sumele de recuperat rezultate în urma stabilirii corecţiilor, în aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, de la o poziţie distinctă din cadrul titlului 56 "Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare", în situaţiile prevăzute la alin. (4).

(2) Sumele rezultate sau care vor rezulta din reducerile procentuale stabilite, în aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, de la poziţia distinctă menţionată la alin. (1), în situaţiile prevăzute la alin. (4).

(3) Sumele recuperate atât în cazul proiectelor finalizate care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe sunt contestate sau în litigiu, cât şi în cazul proiectelor aflate în implementare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, în urma stabilirii corecţiilor financiare, în aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, de la poziţia distinctă menţionată la alin. (1), în situaţiile prevăzute la alin. (4).

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică:

a) numai în cazul contractelor de achiziţie publică, a căror procedură de atribuire a fost iniţiată înainte de data de 10 iunie 2011 de beneficiarii prevăzuţi la art. 1, care a făcut obiectul verificării Unităţii pentru coordonarea şi verificarea achiziţiilor publice/compartimentelor de verificare a achiziţiilor publice, denumite în continuare UCVAP/CVAP, şi pentru care nu există un aviz consultativ emis de acestea, în conformitate cu art. 4 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, valabilă până la această dată;

b) numai în cazul contractelor de achiziţie publică, a căror procedură de atribuire a fost iniţiată în perioada 10 iunie 2011-1 octombrie 2011 de beneficiarii prevăzuţi la art. 1, care a făcut obiectul verificării UCVAP/CVAP şi pentru care a fost înscrisă opinia "fără observaţii" de către UCVAP/CVAP, în conformitate cu art. 4 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2011;

c) în cazul contractelor de achiziţie publică, încheiate de beneficiarii prevăzuţi la art. 1, a căror procedură de atribuire a fost iniţiată începând cu data de 1 octombrie 2011, pentru care documentaţia de atribuire a fost evaluată şi aprobată de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, denumită în continuare ANRMAP, în conformitate cu atribuţiile sale prevăzute la art. 71 alin. (3) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 525/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia contractelor de achiziţie publică la care, prin modificările aduse documentaţiei de atribuire intervenite după data publicării anunţului/invitaţiei de participare în Sistemul electronic al achiziţiilor publice, au fost constatate abateri de la prevederile legislaţiei privind achiziţiile publice.".

Or, Instrucţiunea AM POR nr. 141/21.08.2015 priveşte modalitatea de verificare şi de plată a proiectelor care fac obiectul verificărilor DNA/DLAF/structurii de control din cadrul AM POR, finanţate în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. 8 lit. m) din O.U.G. nr. 64/2009, referindu-se, explicit, la "(...) sumele necesare pentru plata cheltuielilor solicitate de beneficiari prin cereri de rambursare şi prin cereri de plată, pentru care a fost formulată o sesizare de fraudă potrivit O.U.G. nr. 66/2011 (...)".

Deci, în mod corect prima instanţă a reţinut că Instrucţiunea nr. 141/2015 este aplicabilă doar cererilor de plată/rambursare transmise de beneficiari în cadrul perioadei de implementare a proiectelor, pe când cererea reclamantei a vizat suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiei financiare aplicate pentru abateri de la legislaţia achiziţiilor publice, conform dispoziţiilor O.G. nr. 14/2013.

Astfel, nu sunt întemeiate criticile recurentei-reclamante că instanţa ar fi aplicat greşit normele de drept material, printr-o părere proprie, subiectivă, punctul de vedere al primei instanţe fiind împărtăşit şi de instanţa de control judiciar.

4.4. Nu poate fi reţinută nici susţinerea recurentei-reclamante în sensul că instanţa de fond ar fi trebuit să verifice dacă pentru proiectul care se presupune că face obiectul verificărilor DNA/DLAF s-a început sau nu urmărirea penală.

Potrivit art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013,

"Art. 6 - Nu fac obiectul prezentului act normativ sumele aferente contractelor finanţate din fonduri europene din cadrul Programului operaţional regional:

(...)

b) asupra cărora au fost formulate sesizări către ANI, DLAF şi/sau organele de urmărire penală pentru suspiciune de fraudă, tentativă de fraudă sau conflict de interese până în momentul soluţionării definitive de către organele competente cărora le-a fost înaintată sesizarea sau până la soluţionarea definitivă a cauzei de către instanţele judecătoreşti prin care se stabileşte inexistenţa unei fapte penale;".

Din cuprinsul articolului, nu rezultă că aplicabilitatea acestuia ar fi condiţionată de începerea urmăririi penale, critica recurentei fiind lipsită de suport legal.

4.5. Restul alegaţiilor din recurs nu pot fi avute în vedere, nemulţumirea recurentei-reclamante referitoare la modalitatea de motivare şi opinia sa, în sensul că ar fi trebuit admisă cererea de plată, neputând determina casarea hotărârii.

Din conţinutul considerentelor hotărârii recurate reiese, cu evidenţă, că judecătorul fondului a reţinut corect situaţia de fapt şi a răspuns criticilor şi apărărilor formulate de părţi, soluţia pronunţată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea temeinică a prevederilor legale incidente cauzei.

4.6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru cele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât şi va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

Respinge recursul formulat de Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Craiova prin Primar împotriva sentinţei nr. 2034 din 31 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2019.