Insurance payout barred by insolvency exclusion where insured event occurred at lease termination, not invoice issuance.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the lower court's decision and the Insurers' Guarantee Fund's refusal to indemnify the insurer. The dispute concerned a claim for 440,748 RON under a performance guarantee insurance policy, challenging an administrative decision that denied the payout based on policy exclusions and prescription. The decisive legal issue was determining the date of the insured event (non-payment of utilities); the court held that the insured event occurred only upon the termination of the lease agreement, as stipulated by the specific lease clause governing the activation of the guarantee, rather than upon the issuance of unpaid invoices. Consequently, because the insured company had entered insolvency proceedings before the lease terminated, the contractual exclusion clause regarding the insured's insolvency was applicable, rendering the claim barred under the policy terms and Article 4(i) of the General Insurance Conditions.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 2519 C. civ, art. 3 lit. i) din Legea nr. 503/2004, art. 493 C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ; Insurance payout barred by insolvency exclusion where insured event occurred at lease termination, not invoice issuance: The dispute concerned a claim for 440,748 RON under a performance guarantee insurance policy, challenging an administrative decision that denied the payout based on policy exclusions and prescription. The decisive legal issue was determining the date of the insured event (non-payment of utilities); the court held that the insured event occurred only upon the termination of the lease agreement, as stipulated by the specific lease clause governing the activation of the guarantee, rather than upon the issuance of unpaid invoices. Consequently, because the insured company had entered insolvency proceedings before the lease terminated, the contractual exclusion clause regarding the insured's insolvency was applicable, rendering the claim barred under the policy terms and Article 4(i) of the General Insurance Conditions.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 12.09.2016, reclamanta Societatea A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 1523/05.08.2016 şi obligarea pârâtului la plata sumei de 440.748,29 RON.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 269 din data de 02 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea reclamantei, ca nefondată.
3. Recursul
Împotriva sentinţei nr. 269 din data de 02 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs recurenta-reclamantă A. S.A., încadrând criticile sale în motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului, reclamanta arată că, potrivit art. 3 din Condiţiile generale de asigurare - anexă la Poliţa nr. 3358/31.01.2013, riscurile asigurate prin poliţă sunt cele care decurg din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale ce revin asiguratului (B. SA) în relaţia cu terţii beneficiari ai asigurării, precum şi pierderile provocate beneficiarului, pe care asiguratul nu le poate acoperi la data solicitării de plată transmisă de beneficiar.
Pe perioada valabilităţii Poliţei de asigurare (31.01.2013-31.01.2014), asiguratul a acumulat debite prin neexecutarea obligaţiilor de plată atât a chiriei imobilului, cât şi a utilităţilor. Astfel, până la data de 24.11.2013, asiguratul a înregistrat datorii în sumă totală de 440.748 RON.
La data de 28.01.2014, în interiorul perioadei de asigurare, recurenta-reclamantă, în calitate de beneficiară a poliţei de asigurare pentru bună execuţie, a formulat o cerere de avizare daună pe care a comunicat-o asigurătorului, iar la data de 14.09.2015, FGA a înregistrat cererea de plată depusă de recurenta-reclamantă, împreună cu înscrisurile doveditoare ale creanţei deţinute împotriva asigurătorului C. S.A..
FGA a constatat că nu se justifică acordarea despăgubirii pentru următoarele motive: a) între data primului eveniment - 22.01.2013 şi data deschiderii procedurii de faliment împotriva Societăţii de asigurare-reasigurare C. S.A. - 03.12.2015 a intervenit prescripţia, conform art. 14 pct. 6 din Condiţiile generale de asigurare aferente poliţei şi în conformitate cu art. 2519 C. civ. b) conform art. 4 lit. i) din Condiţiile generale de asigurare, constituie caz de excludere situaţia în care asiguratul se află în procedură de insolvenţă/faliment; c) creanţa reclamantei nu este o creanţă de asigurări, având în vedere dispoziţiile art. 3 lit. i) din Legea nr. 503/2004; d) cererea de admitere a creanţei la masa credală a debitoarei C. S.A. a fost respinsă.
Prin hotărârea recurată, instanţa de fond a constatat că nu a intervenit prescripţia dreptului reclamantei de a cere despăgubiri în temeiul raportului de asigurare, însă, a apreciat ca fiind fondat argumentul FGA referitor la intervenirea cazului de excludere conform art. 4 lit. i) din Condiţiile generale de asigurare. Astfel, instanţa a constatat că, la momentul producerii evenimentului asigurat - 28.01.2014, asiguratul se afla în procedura de insolvenţă, deschisă în luna iulie a anului 2013.
Hotărârea este pronunţată cu încălcarea/aplicarea greşită a legii întrucât momentul producerii evenimentului asigurat nu este cel reţinut de instanţa de fond. Asiguratul nu şi-a mai îndeplinit obligaţiile principale (a căror bună execuţie a garantat-o prin Poliţa nr. 3358/31.01.2013, de plată a chiriei şi a contravalorii utilităţilor) încă de la data de 22.01.2013, dată la care a fost emisă factura nr. x, menţionată în anexa 1 a cererii de despăgubire.
Perioada asigurată a început la 01.02.2013, iar data primului eveniment asigurat a fost 22.01.2013, aşa cum rezultă din însăşi decizia nr. 1523/05.08.2016 a FGA. În cuprinsul deciziei s-a reţinut că, la momentul încheierii poliţei de asigurare -31.01.2013, riscul era produs întrucât cel puţin factura nr. x/22.01.2013 nu era achitată în totalitate de B. S.A.. Luând în considerare această susţinere a FGA, recurenta-reclamantă şi-a reconsiderat propria poziţie, modificând solicitarea de despăgubire prin diminuarea sumei solicitate iniţial cu contravaloarea facturii din 22.01.2013. Astfel, suma modificată reprezintă datorii restante acumulate de asigurat în intervalul 08.02.2013-25.11.2013.
În consecinţă, neplata facturilor scadente în perioada 01.02.2013-31.01.2014 reprezintă evenimente asigurate, în sensul prevederilor contractuale stipulate în Poliţa de asigurare, produse în interiorul perioadei asigurate.
Cum insolvenţa asiguratului a fost pronunţată la 10.07.2013, fără putinţă de tăgadă, cel puţin în privinţa facturilor emise până la această dată, nu poate opera clauza de excludere invocată de intimatul-pârât şi reţinută de instanţa de fond.
Chiar instanţa a reţinut că locatorul A. S.A. a refacturat către chiriaş contravaloarea serviciilor de utilităţi pentu perioada 22.01.2013-25.11.2013 emiţând 26 de facturi fiscale în sumă totală de 441.190 RON, care nu au fost achitate de chiriaş. Aşadar, cum facturile au fost emise în perioada asigurată, pentru servicii derivând din contractul de închiriere şi din contractele de utilităţi, rezultă că evenimentul asigurat (neîndeplinirea obligaţiei de plată a facturilor scadente) s-a produs în interiorul perioadei asigurate (01.02.2013-31.01.2014).
În mod eronat prima instanţă a reţinut că momentul producerii evenimentului asigurat este 28.01.2014, eroare care a avut drept consecinţă aplicarea greşită a prevederilor legale şi contractuale referitoare la incidenţa cazului de excludere datorat insolvenţei asiguratului. În realitate, 28.01.2014 nu este data producerii evenimentului asigurat, ci este data la care recurenta-reclamantă a adresat asigurătorului C. S.A. cererea de avizare daună, prin care a adus la cunoştinţă producerea evenimentului asigurat şi a indicat valoarea pagubei.
În concluzie, cel puţin pentru evenimentele asigurate produse în perioada 01.02.2013-10.07.2013 nu sunt incidente prevederile art. 4 lit. i) din Condiţiile generale de asigurare.
În continuare, recurenta-reclamantă reia motivele de nelegalitate a deciziei FGA prin care combate argumentele care au condus la respingerea cererii de plată a despăgubirii, referitoare la lipsa caracterului de creanţă de asigurări şi respingerea cererii de înscriere la masa credală.
4. Apărările formulate în cauză
Împotriva recursului, intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti şi, respectiv, a Deciziei nr. 1523 din 05 august 2016 emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, această decizie fiind legală şi temeinică.
Intimatul - pârât aratăc că perioada asigurată conform Poliţei nr. 3358/31.01.2013 a început la 01.02.2013, iar prima de asigurare trebuia achitată la data încheierii poliţei de asigurare, respectiv la 31.01.2013. Plata acestei prime s-a înregistrat abia la data de 03.08.2013, după intrarea în faliment a asiguratului.
Răspunderea asigurătorului este o răspundere contractuală întemeiată pe poliţa de asigurare, iar în cazul de faţă, C. S.A. a răspuns recurentei-reclamante (în urma avizării din 28.01.2014 cu privire la producerea daunei) că asiguratul a intrat în procedura generală de insolvenţă, motiv pentru care, conform art. 4 pct. i) coroborat cu dispoziţiile art. 1, 2, 3 din Condiţiile generale de asigurare, nu poate da curs solicitării de plată a despăgubirilor.
Incidenţa cazului de excludere prevăzut la art. 4 lit. i) din Condiţiile generale de asigurare conduce, per se, la respingerea cererii de plată formulată de reclamantă şi înregistrată la FGA sub nr. x/14.09.2015.
FGA a procedat în concordanţă cu prevederile legale aplicabile şi cu Condiţiile generale de asigurare prevăzute în poliţă, când a respins solicitarea de plată a despăgubirii.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă, la data de 26.03.2019, apoi la data de 22.10.2019.
6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând recursul declarat de reclamantă prin prisma criticilor invocate, încadrate în cazul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte îl constată nefondat, pentru următoarele argumente:
În fond s-a constatat legalitatea Deciziei nr. 1523/05.08.2016 a FGA, prin care s-a respins cererea reclamantei de plată a sumei de 441.190 RON, cu titlu de despăgubire, în baza Poliţei de asigurare nr. 3358/31.01.2013 (încheiată între asiguratul B. S.A. şi asigurătorul Societatea de asigurare-reasigurare C. SA).
Instanţa a infirmat primul motiv de respingere a cererii de plată a despăgubirii reţinut de FGA, referitor la intervenirea prescripţiei, însă a confirmat un al doilea motiv, referitor la incidenţa cazului de excludere de la asigurare prevăzut de art. 4 lit. i) din Condiţiile generale de asigurare - aflarea în procedură de insolvenţă a asiguratului, la momentul producerii evenimentului asigurat.
Este de remarcat că motivele respingerii cererii de despăgubire adresate FGA au fost multiple, la cele două anterior enunţate adăugându-se: calificarea creanţei pretinse de beneficiara asigurării ca nefiind o creanţă de asigurari, în sensul dispoziţiilor art. 3 lit. i) din Legea nr. 503/2004, ci o creanţă chirografară, înscrisă ca atare în Tabelul preliminar al creanţelor asigurătorului intrat în insolvenţă (C. SA), anumite nereguli constatate în legătură cu contractul de asigurare încheiat (producerea riscului asigurat chiar înaintea încheierii poliţei de asigurare şi neîndeplinirea de către asigurat a obligaţiilor detaliate la art. 11 pct. i) din Condiţiile generale de asigurare), precum şi nedovedirea de către beneficiara poliţei de asigurare a încetării contractului de închiriere, care i-ar fi permis activarea clauzei 3.12 din contractul de închiriere, adică executarea garanţiei.
Cu observaţia că instanţa de fond nu a ierarhizat motivele de respingere a cererii de plată, ierarhizare care ar fi impus analiza legalităţii Deciziei cu prioritate în raport de lipsa caracterului de creanţă de asigurare şi, respectiv, de rezilierea de drept a contractului de asigurare pentru neîndeplinirea de către asigurat a propriilor obligaţii, Înalta Curte va trece la analiza legalităţii hotărârii din perspectiva motivului de respingere a cererii de plată confirmat de instanţa de fond.
Criticile recurentei-reclamante se axează pe împrejurarea că data producerii evenimentului asigurat este 22.01.2013, ca dată a emiterii de către locator a facturii de utilităţi, în conformitate cu prevederile contractului de închiriere încheiat cu B. S.A., factură ce a rămas parţial neonorată de către chiriaş.
Reţinerea de către instanţa de fond a datei de 28.01.2014, ca dată a producerii evenimentului asigurat, s-a bazat pe cuprinsul cererii de avizare daună adresate de recurenta-reclamantă Societăţii de asigurare C. S.A., dată reluată şi în cererea de despăgubire din 26.01.2015. În cuprinsul ambelor înscrisuri, beneficiara poliţei de asigurare, prin reprezentantul său, încunoştiinţează asigurătorul că evenimentul asigurat, şi anume neîndeplinirea de către asigurat a obligaţiilor asumate prin contractul de închiriere, s-a produs la 28.01.2014, dată care, într-adevăr, coincide cu data de avizare a daunei.
În stabilirea datei producerii evenimentului asigurat, care se invocă a consta în neplata de către asiguratul B. S.A. a contravalorii utilităţilor aferente imobilului închiriat, refacturate de către locatorul A. S.A., trebuie avute în vedere, deopotrivă, Condiţiile generale de asigurare - anexă la Poliţa privind asigurarea de garanţie de bună execuţie nr. 3358/31.01.2013 şi clauzele contractului de închiriere nr. x/14.09.2012.
Conform Condiţiilor generale de asigurare, evenimentul asigurat este reprezentat de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor asiguratului, asumate prin contractul încheiat cu beneficiarul.
Aceleaşi Condiţii generale de asigurare definesc riscurile asigurate ca fiind riscurile care decurg din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale ce revin asiguratului în relaţia cu terţii, beneficiari ai asigurării.
Rezultă că are relevanţă în stabilirea datei producerii evenimentului asigurat data la care asiguratul, conform contractului de închiriere, trebuia să-şi îndeplinească obligaţia contractuală de plată a utilităţilor şi faţă de a cărei neîndeplinire beneficiarul asigurării era în drept să uzeze de garanţie.
Drept urmare, trebuie avute în vedere coroborat clauzele cuprinse la pct. 4.3, 4.1, 3.12 din Contractul de închiriere. Prin acestea, locatarul şi-a asumat obligaţia de a achita cheltuielile aferente furnizării utilităţilor, refacturate de către locator, în 15 zile de la data emiterii facturilor. Conform clauzei explicite de la pct. 3.12 din Contract, însă, locatorul are dreptul să execute garanţia (poliţa de asigurare) în scopul acoperirii valorii utilităţilor furnizate, în situaţia în care chiriaşul refuză să achite valoarea integrală a utilităţilor, la încetarea din orice motiv a contractului.
Raportat la aceste clauze contractuale, nu se poate considera că riscul asigurat s-a produs încă de la data emiterii primei facturi referitoare la utilităţi rămase neachitate, respectiv 22.01.2013 (nemaisocotind că această dată este anterioară datei de început a perioadei asigurate), întrucât, din perspectiva executării garanţiei, data neîndeplinirii obligaţiei asiguratului referitoare la plata utilităţilor trebuie considerată a fi data încetării contractului de închiriere, aşa cum rezultă expres din clauza 3.12 a contractului de închiriere.
De altfel, în decizia nr. 1523/05.08.2016 a FGA s-a menţionat, alături de operarea cazului de excludere prevăzut la pct. 4 lit. i) din poliţă (intrarea în procedura de insolvenţă a asiguratului) şi nedovedirea încetării contractului de închiriere, pentru activarea celei de-a doua teze a pct. 3.12 din contractul de închiriere.
În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este pronunţată cu aplicarea corectă a legii întrucât, în circumstanţele cauzei, nu s-a dovedit producerea evenimentului asigurat anterior intrării asiguratului în procedura de insolvenţă, în sensul încetării contractului de închiriere şi neplăţii utilităţilor la încetarea acestui contract, aşa cum stipulează clauza 3.12 din contractul de închiriere.
7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei nr. 269 din 2 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2019.