Harassment classification under O.G. 137/2000: daily work reports as legitimate supervisory control rather than discriminatory conduct

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22.08.2016 pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/2016 reclamantul A. a solicitat:

- anularea Hotărârii C.N.C.D. nr. 454 din 29.06.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015 prin care s-a dispus sancţionarea reclamantului cu amendă contravenţională în cuantum de 1000 RON;

- obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 27/CA din data de 23 februarie 2017 instanţa de fond - Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATAREA DISCRIMINĂRII, şi B. -PRIN SINDICATUL NAŢIONAL PROFESIONAL AL DRUMARILOR DIN ROMÂNIA - având ca obiect anulare act administrative, dispunând anularea Hotărârii nr. 454/29.06.2016 pronunţată de CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATAREA DISCRIMINĂRII în dosarul nr. x/2015, precum şi obligarea pârâtului CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATAREA DISCRIMINĂRII la plata către reclamant a sumei de 50 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei nr. . 27/CA din data de 23 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au formulat recursuri pârâţii Sindicatul Naţional Profesional al Drumarilor din România pentru şi în numele lui B. şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATAREA DISCRIMINĂRII.

Deşi prin cererea de recurs, recurentul Sindicatul Naţional Profesional al Drumarilor din România pentru şi în numele lui B. nu a încadrat criticile sale în niciunul din cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în cadrul dezbaterilor orale formulate la termenul de judecată din 22 octombrie 2019, acesta a precizat că motivele sale de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul său, CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATAREA DISCRIMINĂRII a încadrat criticile în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva celor două recursuri a formulat întâmpinare intimatul - reclamant A., în cadrul căreia a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile nr. 27/CA din 23 februarie 2017.

Împotriva întâmpinării recurentul - pârât Sindicatul Naţional Profesional al Drumarilor din România pentru şi în numele lui B. a formulat Răspuns la aceasta, în cadrul căruia a combătut susţinerile intimatului.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea celor două recursuri, la data de 22.10.2019.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Recursul declarat de recurentul-pârât Sindicatul Naţional Profesional al Drumarilor din România în baza art. 28 din Legea nr. 62/2011 pentru şi în numele petentului B. critică ca nelegală şi netemeinică sentinţa de fond, respectiv soluţia de admitere a acţiunii formulate de reclamantul A. şi de anulare a Hotărârii CNCD nr. 454/29.06.2016.

Se arată că în mod greşit prima instanţă a apreciat că Hotărârea CNCD nr. 454/29.06.2016, prin care a fost admisă sesizarea formulată de petentul B. este nelegală şi s-a dispus anularea ei, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei unei fapte de discriminare, respectiv fapta de hărţuire comisă prin emiterea Deciziei nr. 442/3.09.2015.

Se arată că în mod nelegal prima instanţă a apreciat că emiterea Deciziei nr. 442/3.09.2015 prin care s-a stabilit ca sarcină de serviciu numai pentru petentul B. să întocmească un raport de activitate zilnică, nu reprezintă o acţiune de hărţuire, respectiv de discriminare în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 5 din O.G. nr. 137/2000.

Recurentul-pârât arată că prima instanţă nu a analizat contextul obiectiv în care a fost emisă Decizia nr. 442/3.09.2015 şi efectele pe care această decizie le-a produs faţă de petent în raport cu alţi colegi de muncă aflaţi în aceeaşi situaţie.

Se arată că instanţa de fond a luat în considerare apărări care nu au legătură cu legalitatea Hotărârii CNCD 454/29.06.2016 respectiv soluţionarea unui litigiu de muncă, considerentele hotărârii de fond fiind străine în raport de obiectul cauzei.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii formulate de reclamantul A. şi menţinerea ca legală a Hotărârii CNCD n4.454/29.06.2016.

Recursul declarat de recurentul-pârât CNCD a fost încadrat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a normelor de drept material în aprecierea legalităţii Hotărârii CNCD nr. 454/29.06.2016.

Se arată că în mod nelegal prima instanţă a dispus anularea Hotărârii CNCD nr. 454/2016 prin care se constatase că aspectele sesizate intră sub incidenţa prevederilor art. 2 alin. 1 şi (5) coroborat cu art. 6 lit. b) din O.G. nr. 137/2000.

Recurentul-pârât critică faptul că prima instanţă a apreciat că emiterea deciziei nr. 442/3.09.2015 nu reprezintă o faptă de hărţuire a petentului B. în sensul art. 2 alin. 5 din O.G. nr. 137/2000 de către reclamantul A.. Aceasta deoarece comportamentul intimatului-reclamant A. în calitatea sa de Director Regional al DRDP Constanţa constând în stabilirea prin Decizia nr. 442/3.09.2015 în sarcina petentului- salariat B. a întocmirii unui raport scris de activitate în ceea ce priveşte lucrările şi sarcinile de serviciu realizate în timpul programului de lucru, fără a prezenta o justificare obiectivă au condus la crearea unui cadru intimidant, astfel şi degradant pentru petentul B. fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (5) din O.U.G. nr. 137/2000.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii şi menţinerii Hotărârii CNCD nr. 454/29.06.2016.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare faţă de ambele recursuri declarate în cauză.

A invocat în raport de recursul declarat de recurentul Sindicatul Naţional Profesional al Drumarilor din România excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea aspectelor invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. solicitând pe fond respingerea ambelor recursuri ca nefondate şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea analizând excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-pârât Sindicatul Naţional Profesional al Drumarilor din România excepţie invocată de reclamantul-intimat A. o va respinge pentru următoarele motive.

Conform art. 487 C. proc. civ..(1) Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile şi în recurs, iar conform art. 489 alin. 1 C. proc. civ. (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).

(2)Aceiaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză Curtea constată că recurentul-pârât Sindicatul Naţional Profesional al Drumarilor din România nu a încadrat prin cererea de recurs aspectele de nelegalitate invocate, dar aceste aspecte reprezintă critici de nelegalitate care pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., respectiv motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În cererea de recurs se invocă faptul că hotărârea recurată cuprinde motive străine în raport de obiectul sesizării - respectiv fapte de discriminare analizată de CNCD, aspect de nelegalitate care se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. şi se mai invocă nelegalitatea hotărârii în ceea ce priveşte pe fond soluţia dispusă de anulare a hotărârii CNCD invocându-se greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000 în raport de probele administrate se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. respectiv greşita aplicare şi interpretare a normelor de drept material.

În consecinţă Curtea va respinge excepţia nulităţii recursului declarat de Sindicatul Naţional Profesional al Drumarilor din România urmând a-l analiza pe fond.

Analizând recursurile declarate în raport de motivele de recurs invocate, Curtea le apreciază pentru următoarele considerente ca nefondate.

Considerentele vizând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., comun ambelor recursuri, vor fi aceleaşi având în vedere că aspectele de nelegalitate invocate privind greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material sunt similare în ambele recursuri declarate .

Aspectele de nelegalitate invocate de recurentul-pârât Sindicatul Naţional Profesional al Drumarilor din România care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reţinute.

Sentinţa recurată prin care s-a admis acţiunea formulată de reclamantul A. şi s-a dispus anularea Hotărârii CNCD nu cuprinde motive străine de natura cauzei.

Hotărârea de fond este motivată în fapt şi în drept cu respectarea dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., motivarea sentinţei justificând soluţia dispusă de prima instanţă în aprecierea legalităţii actului contestat în raport de probele administrate şi dispoziţiile speciale aplicabile respectiv dispoziţiile art. 2 alin. 1 şi (5) din O.G. nr. 137/2000 republicat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., comun ambelor recursuri, este apreciat de Curte ca nefondat pentru următoarele considerente.

Curtea apreciază că soluţia de admitere a sesizării petentului B. dispusă prin Hotărârea CNCD 454/2016 este greşită pe fond.

Curtea nu poate reţine că autoritatea competentă prin hotărârea contestată nu a realizat propria analiză în limita competenţei sale a existenţei faptei de discriminare sesizată conform art. 20 alin. 1 O.G. nr. 137/2000, dar analiza şi constatarea existenţei condiţiilor privind fapta de discriminare au fost greşite şi hotărârea emisă a fost nelegală şi în consecinţă în mod corect a fost anulată de prima instanţă.

Curtea verificând aspectele invocate în cadrul celor două recursuri apreciază, în acord cu prima instanţă, că în cauză hotărârea CNCD nr. 454/2016 este nelegală deoarece în raport de sesizarea petentului nu există îndeplinite condiţiile obiective şi subiective pentru a se aprecia că emiterea Deciziei nr. 442/3.09.2015 ar reprezenta un act de discriminare sub forma hărţuirii, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (2) şi 86) din O.G. nr. 137/2000 rep.

Hărţuirea reprezintă o formă de discriminare care presupune adoptarea faţă de o persoană a unui comportament având drept consecinţă crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant sau ofensiv pentru persoana respectivă, comportament întemeiat pe apartenenţa persoanei la una din categoriile menţionate în art. 2 alin. (5) din ordonanţă sau la o altă categorie.

În mod corect prima instanţă a constatat faptul că emiterea Deciziei nr. 442/3.09.2015 a fost determinată de motive obiective prezentate în Raportul nr. x/18.08.2015, iar obligaţia de serviciu constând în întocmirea unui raport zilnic de activitate nu reprezintă un act de discriminare nu poate fi de natură a fi calificată de către autoritate ca o formă de hărţuire în sensul art. 2 alin. 5 din O.G. nr. 137/2000 de natură a atrage sancţionarea persoanei în sensul art. 2 alin. 1 şi (2) din O.G. nr. 137/2000, indiferent de modul în care a perceput-o salariatul.

În mod corect prima instanţă a reţinut contextul, care a justificat obiectiv, în cadrul exercitării atribuţiilor de control emiterea Deciziei nr. 442/3.09.2015 respectiv raportul nr. x din 18.08.2015 şi a apreciat că nu există discriminarea reclamantei. Aceasta deoarece pretinde acte de discriminare sub forma hărţuirii sunt în legătură directă cu îndeplinirea drepturilor şi obligaţiilor de serviciu ale părţilor prevăzute în fişa posturilor respectiv obligaţia de control şi coordonare a reclamantului în calitate de Director căruia prin raportul din 18.08.2015 i s-au adus la cunoştinţă unele nereguli şi obligaţiile de serviciu prevăzute în fişa postului legate de petent în calitatea sa de angajat - inginer specialist ISCIR.

Curtea constată că sesizările petentului B. formulate de instanţa specializată - litigii de muncă, respectiv sesizarea penală având ca obiect Decizia nr. 442/3.09.2015 au fost respinse prin Decizia nr. 1720/AP/28. XI.2016 a Curţii de Apel Braşov, respectiv prin rezoluţia de clasare dispusă de organul de urmărire penală.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursurile ca nefondate menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

Conform art. 451 C. proc. civ. Curtea va obliga recurenţii la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 15.00 RON în favoarea intimatului-reclamant A. reprezentând onorariu avocat cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.. Reducerea a fost dispusă de complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului promovat de recurentul - pârât Sindicatul Naţional Profesional al Drumarilor din România pentru şi în numele lui B., invocată de intimatul - reclamant A..

Respinge recursurile formulate de pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Sindicatul Naţional Profesional al Drumarilor din România pentru şi în numele lui B. împotriva sentinţei nr. 27/CA din 23 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenţii la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 Ron, în favoarea intimatului - reclamant A., cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2019.