Revision for contradiction of res judicata: no conflict between guarantee release timing and delictual liability for inability to execute guarantee

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2019

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. x/2013, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Cluj şi B. S.A., să se dispună: rezilierea Acordului contractual nr. x/01.07.2009 privind proiectul "Modernizarea infrastructurii de acces în zona turistică Răchiţele - Prislop - Ic - Ponor", să se constate că în urma rezilierii acordului, garanţia de bună execuţie în valoare de 3.293.909,76 RON, constituită la B. S.A. de către antreprenorul A. S.R.L., a rămas fără obiect şi să se dispună obligarea pârâtei B. S.A. la eliberarea sumei de 3.293.909,76 RON în contul curent al reclamantei, obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Cluj să achite dobânda aferentă garanţiei de bună execuţie, de la data de 14.05.2013 şi până la data restituirii efective a acesteia, cu obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Cluj la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 4378 din 16 iunie 2014, Tribunalul Cluj a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta societatea A. S.R.L., şi pe cale de consecinţă, a dispus rezilierea Acordului contractual nr. x/01.07.2009, a obligat pârâta B. S.A. la eliberarea sumei de 3.293.909,76 RON în contul curent al reclamantei şi a respins solicitarea de obligare a pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Cluj la plata dobânzii aferente garanţiei de bună execuţie, obligând pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.484,95 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile menţionate, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Cluj a declarat recurs, care a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia civilă nr. 1205 din 02 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj.

Urmare a căii de atac a apelului promovat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Cluj, prin decizia civilă nr. 926 din 16 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, a fost admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 4378 din 16 iunie 2014 a Tribunalului Cluj şi s-a dispus schimbarea în parte a acestei sentinţe, în sensul respingerii petitelor 2 şi 3 ale cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta societatea A. S.R.L.

Prin cererea înregistrată la B. S.A., sub nr. x/15.01.2016, Judeţul Cluj, prin Consiliul Judeţean Cluj, a solicitat eliberarea sumei de 3.293.909,76 RON reprezentând garanţia de bună execuţie constituită de societatea A. S.R.L., în contul beneficiarului Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Cluj.

B. S.A. a comunicat faptul că nu poate da curs favorabil solicitării formulate, întrucât a eliberat suma respectivă societăţii A. S.R.L., în calitate de reclamantă în dosarul nr. x/2013, conformându-se dispoziţiilor sentinţei civile nr. 4378 din 16 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Cluj.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă la data de 06 iulie 2017, sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Cluj a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea pârâtei la plata sumei de 3.293.909,76 RON reprezentând prejudiciul efectiv suferit, precum şi la plata dobânzilor legale aferente sumei menţionate, începând cu data de 16.06.2015 şi până la data executării efective a obligaţiei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 6062 din 01 noiembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Cluj, a fost obligată pârâta B. S.A. la plata sumei de 3.293.909,76 RON reprezentând prejudiciul efectiv suferit şi dobânzi penalizatoare, aferente debitului principal, calculate începând cu data de 16.06.2015 şi până la plata integrală a debitului, dobânzi calculate potrivit art. 628 alin. (2) din Noul C. proc. civ., şi a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs pârâta B. S.A., iar prin decizia civilă nr. 4236 din 01 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă şi a fost respinsă cererea de intervenţie accesorie, formulată de societatea A. S.R.L.

2. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12 decembrie 2018, sub nr. x/2018, revizuenta B. S.A. în contradictoriu cu intimatele Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Cluj şi A. S.R.L., societate în insolvenţă, reprezentată prin administrator judiciar C., a solicitat, în principal, anularea deciziei civile nr. 4236 din 01 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2016, iar în subsidiar, anularea acestei decizii şi rejudecarea recursului sau trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Cluj, cu obligarea intimatei Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Cluj la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, revizuenta a susţinut că decizia civilă supusă revizuirii încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 926 din 16 iunie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2015.

Revizuenta a învederat că există contrarietate între considerentele ce sprijină dispozitivele celor două hotărâri, arătând că deşi, prin decizia civilă nr. 926 din 16 iunie 2015 s-a statuat, cu autoritate de lucru judecat, în sensul că garanţia de bună execuţie poate fi eliberată numai după semnarea procesului-verbal de recepţie finală, prin decizia civilă nr. x din 01 noiembrie 2018 s-a reţinut că autoritatea contractantă are dreptul să solicite eliberarea garanţiei de bună execuţie, fiind prejudiciată prin imposibilitatea de executare a acestei garanţii.

Mai mult, deşi din considerentele primei hotărâri rezultă că îndeplinirea obligaţiilor antreprenorului nu se consideră a fi încheiată până la emiterea certificatului de recepţie finală, a doua hotărâre statuează că lucrările s-au dovedit a fi executate defectuos.

Revizuenta a susţinut că această situaţie o prejudiciază, având în vedere că, deşi a avut doar calitatea de depozitar al garanţiei de bună execuţie, prin hotărâri judecătoreşti succesive a fost obligată să elibereze garanţia atât către societatea A. S.R.L., cât şi către Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Cluj, fiind astfel acoperită lipsa de diligenţă a acesteia din urmă.

3. Apărările formulate în cauză

3.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Cluj, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, în raport de considerentele deciziei civile nr. 203/2019, pronunţate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2019, care, în opinia intimatei, statuează cu putere de lucru judecat că decizia nr. 4236 din 01 noiembrie 2018, nu evocă fondul.

De asemenea, intimata a învederat că, în speţă, nu este îndeplinită cerinţa triplei identităţi de părţi, de obiect şi de cauză, care constituie o condiţie esenţială pentru admisibilitatea revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

3.2. Intimata societatea A. S.R.L. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire.

Intimata a susţinut că în mod corect revizuenta a sesizat contrarietatea celor două hotărâri, având în vedere că prima decizie stabileşte definitiv că eliberarea garanţiei de bună execuţie se realizează la momentul semnării procesului-verbal de recepţie finală, iar a doua decizie prevede contrariul şi obligă revizuenta la plata sumei reprezentând prejudiciul creat prin imposibilitatea eliberării garanţiei.

Totodată, întâmpinarea cuprinde consideraţii cu privire la autoritatea de lucru judecat în contextul analizării admisibilităţii cererii de revizuire, intimata precizând că revizuirea întemeiată pe contrarietatea de hotărâri vizează inclusiv aspectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, analizând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimata Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Cluj, Înalta Curte apreciază că excepţia este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:, Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."

Prin urmare, reţinând că evocarea fondului prin hotărârea supusă revizuirii, nu reprezintă o condiţie de admisibilitate în cazul revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepţia în discuţie.

Pe fondul cauzei, examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că prezenta cerere este nefondată.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:/…/există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, se prevede condiţia ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În C. proc. civ. de la 1865, condiţia nu era formulată expres, ci doar descrisă prin trimitere la tripla identitate - de obiect, de părţi şi de cauză - care trebuia să existe în cele două procese finalizate cu hotărâri potrivnice. Doctrinar şi jurisprudenţial, textul din vechea reglementare a fost interpretat în sensul că revizuirea era menită să sancţioneze tocmai încălcarea autorităţii de lucru judecat şi că hotărârea care urma a fi revizuită în această situaţie nu putea fi decât ultima hotărâre.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, deşi nu mai prevăd condiţia triplei identităţi de elemente, consacră vechea jurisprudenţă, în sensul că este reglementată expres necesitatea ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin urmare, se reţine că şi sub imperiul acestor prevederi legale, hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerinţa triplei identităţi de cauză, de obiect şi de părţi, cu menţiunea că hotărârile respective trebuie să fie pronunţate în dosare separate.

Procedând, în speţă, la examinarea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, se constată că în cele două cauze care au făcut obiectul dosarelor nr. x/2015 şi nr. y/2016, atât revizuenta, cât şi intimatele, au avut calitatea de părţi în proces, cu precizarea că revizuenta a deţinut calitatea de pârâtă în ambele litigii.

Cum potrivit dispoziţiilor art. 435 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora, iar conform art. 55, părţi în proces sunt reclamantul şi pârâtul, precum şi, în condiţiile legii, terţele persoane care intervin voluntar sau forţat în proces, se constată că hotărârile mai sus menţionate, au fost pronunţate între aceleaşi părţi.

Totodată, în raport de chestiunile litigioase deduse judecăţii în cele două pricini, Înalta Curte apreciază că este îndeplinită şi condiţia identităţii de obiect şi de cauză, această concluzie întemeindu-se pe împrejurarea că în ambele litigii, reclamanţii au formulat pretenţii în legătură cu restituirea sumei de 3.293.909,76 RON, consemnată în depozit bancar, cu titlu de garanţie de bună execuţie.

Alături de argumentele prezentate anterior, se constată că în actuala reglementare, autoritatea de lucru judecat este consacrată prin dispoziţiile art. 430 din C. proc. civ., republicat, alin. (2) al acestui articol statuând că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În contextul evidenţiat, la examinarea motivului de revizuire care sancţionează încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, urmează a se avea în vedere şi prevederile legale care dau conţinut autorităţii de lucru judecat.

Astfel, dispoziţiile art. 431 din C. proc. civ., republicat, reglementează efectele lucrului judecat, referindu-se în alin. (1) la efectul negativ al lucrului judecat, iar în alin. (2) la efectul pozitiv al lucrului judecat.

Constatând că instituţia autorităţii de lucru judecat protejează nu numai efectul negativ (imposibilitatea reluării aceleiaşi judecăţi, pentru a se statua în sens contrar), ci şi efectul pozitiv al lucrului judecat (un aspect litigios, odată tranşat jurisdicţional, nu poate fi contrazis de o judecată ulterioară), se reţine că motivul invocat pe calea prezentei cereri de revizuire, respectiv contrarietatea considerentelor ce sprijină cele două hotărâri, este valorificabil pe calea revizuirii promovate, dar are un caracter nefondat.

Înalta Curte apreciază că pentru a fi incident acest motiv de revizuire, este necesar ca anumite considerente care dezleagă una şi aceeaşi chestiune litigioasă să intre în contradicţie, cu precizarea că prin contrarietate nu trebuie să se înţeleagă orice diferenţă de argumentare, ci doar că aceeaşi problemă litigioasă a primit în cele două cauze rezolvări opuse.

În speţă, prin decizia civilă nr. 926 din 16 iunie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, în motivarea soluţiei de respingere a petitelor 2 şi 3 ale cererii de chemare în judecată, având ca obiect solicitarea de obligare a B. S.A. la eliberarea garanţiei de bună execuţie, şi cererea de obligare a Unităţii Administrativ Teritoriale Judeţul Cluj la plata dobânzii aferente acestei garanţii, s-au reţinut următoarele: "Potrivit art. 11.9 din Condiţiile generale ale contractului, îndeplinirea obligaţiilor antreprenorului nu se consideră a fi încheiată până la emiterea certificatului de recepţie finală, contractul producând efecte, în privinţa garanţiei de bună execuţie a lucrărilor, până la data semnării procesului-verbal de recepţie finală, aspecte pe care tribunalul le-a reţinut însă nu le-a dat efect, recurgând în schimb la un raport inexistent de accesorialitate între reziliere şi eliberare garanţie."

Curtea de apel a constatat că "în speţă este vorba despre un contract cu executare succesivă şi executat în parte", sub acest aspect reţinând că "există lucrări efectuate de reclamanta intimată, a căror execuţie calitativă este garantată tocmai prin garanţia constituită, neavând astfel nici o relevanţă rezilierea contractului."

Prin decizia civilă nr. 4236 din 01 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, hotărâre ce se solicită a fi revizuită, s-a reţinut că, urmare a soluţiei de respingere a cererii de eliberare a garanţiei de bună execuţie, formulată de societatea A. în dosarul nr. x/2015, Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Cluj a fost lipsită "de posibilitatea executării garanţiei de bună execuţie pentru lucrările dovedite a fi executate defectuos" de către societatea A. în cadrul contractului de achiziţie.

Totodată, potrivit raportului de expertiză tehnică nr. 83/23355 din 16.12.2013, efectuat în cauză de societatea D. S.R.L. Iaşi, există "numeroase neconformităţi între lucrările efectuate de către prestatorul A. S.R.L. Turda, lucrările proiectate şi lucrările decontate."

Pe baza acestor elemente, s-a reţinut că este corectă concluzia instanţei de fond, potrivit căreia prejudiciul "în valoare de 3.293.909,76 RON a fost generat de imposibilitatea reclamantei de a executa garanţia de bună execuţie până la concurenţa acestei sume stabilite cu titlu de daună, ca efect al neexecutării conforme a contractului de către executantul A. S.A. Turda."

Examinând cele două hotărâri considerate a fi potrivnice de către revizuentă, Înalta Curte constată că nu există contrarietate între considerentele redate anterior, în privinţa chestiunii litigioase vizând momentul eliberării garanţiei de bună execuţie.

Astfel, prin decizia civilă nr. 926 din 16 iunie 2015, în motivarea soluţiei de respingere a cererii de eliberare a garanţiei de bună execuţie, instanţa a reţinut că, potrivit clauzelor contractului încheiat între Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Cluj şi societatea A. S.R.L., eliberarea garanţiei se realizează la momentul semnării procesului-verbal de recepţie finală, execuţia calitativă a lucrărilor fiind garantată tocmai prin constituirea acestei garanţii.

Aspectul litigios în discuţie nu a primit o rezolvare diferită în cauza soluţionată definitiv prin decizia civilă nr. 4236 din 01 noiembrie 2018, reţinându-se că această cauză a fost întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, iar la examinarea criticilor formulate de B. S.A. referitoare la condiţia existenţei prejudiciului, instanţa a avut în vedere, în primul rând, soluţia adoptată în cauza anterioară în privinţa cererii de eliberare a garanţiei.

De asemenea, împrejurarea că în cel de-al doilea litigiu, s-a constatat, pe baza concluziilor expertizei tehnice, modul defectuos de executare a lucrărilor de către societatea A. S.A., nu contrazice considerentele primei hotărâri, prin care, instanţa, în interpretarea prevederilor art. 11.9 din Condiţiile generale ale contractului, a reţinut că îndeplinirea obligaţiilor antreprenorului nu se consideră a fi încheiată până la emiterea certificatului de recepţie finală.

Rezultă astfel că, în raport de cele statuate cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 926 din 16 iunie 2015, cea de-a doua hotărâre supusă revizuirii nu cuprinde considerente contradictorii în privinţa chestiunii litigioase vizând momentul eliberării garanţiei de bună execuţie, nefiind deduse judecăţii aspecte care să impună anularea acestei din urmă hotărâri, pentru motivul că ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.

Mai mult, se reţine că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este acela al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea lui, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În asemenea situaţii, executarea hotărârilor pronunţate este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se va prevala de hotărârea care îi este favorabilă, iar soluţia ce se impune este revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Or, în speţă, aşa cum s-a reţinut anterior, considerentele celor două hotărâri judecătoreşti nu sunt contrare în privinţa aspectului litigios în discuţie şi ca atare, nu există impedimente pentru punerea în executare a acestor hotărâri.

Pentru argumentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 4236/2018 din 01 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2019.