Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific grounds of illegality beyond restating lower court arguments

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Botoşani, să se constate rezilierea de drept a Contractului de finanţare nerambursabilă nr. 702/N/02.09.2010 şi obligarea pârâtului la plata sumei de 319.052,31 RON, din care 296.897,35 RON reprezintă valoare finanţată, 22.154,96 RON valoare aferentă dobânzii legale calculate până la data de 27.05.2016, sumă la care se adaugă dobânda legală pentru suma acordată, calculată la nivelul ratei dobânzii Băncii Naţionale a României, până la data plăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 1027/17.02.2016, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1530 din 9 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Botoşani, astfel cum a fost precizată; a dispus rezilierea contractului de finanţare nerambursabilă nr. 702/N/02.09.2010 şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.320,74 RON cu titlu de dobândă legală, aferentă perioadei 27.05.2015-14.12.2015.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1530 din 9 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Municipiul Botoşani, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurentul-pârât susţine că sentinţa recurată este nelegală şi în contradicţie cu normele de drept aplicabile prezentei speţe.

În esenţă, recurentul-pârât critică asimilarea valorii punctajului ce trebuia obţinut în vederea obţinerii finanţării cu valoarea lucrărilor efectiv executate şi transmise spre decontare şi precizează că a respectat prevederile art. 5 din contract, chiar dacă finanţarea a avut un caracter discontinuu, lucrările fiind executate la timp şi achitate, iar cererile de plată decontate cu întârziere.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă Administraţia Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, având în vedere că prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt şi dispoziţiile legale aplicabile.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată de către instanţă din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă ca temei de drept al cererii sale de recurs.

De altfel, criticile recurentei nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reprezentând doar înşiruirea unor aspecte de fapt ale cauzei şi expunerea unor prevederi din contractul de finanţare, ce nu pot face obiectul unei cereri de recurs în lipsa unor critici concrete aduse hotărârii recurate. Mai mult, nici sintagma "sentinţa recurată este nelegală şi în contradicţie cu normele de drept aplicabile prezentei speţe" nu reprezintă o critică de nelegalitate câtă vreme recurentul nu a indicat în mod expres care sunt normele de drept material pe care le apreciază a fi fost încălcate sau aplicate greşit de către prima instanţă şi nici nu a motivat în concret această apreciere a sa.

Astfel, examinând cererea de recurs formulată de către pârâtul Municipiul Botoşani, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a întâmpinării depuse în faţa instanţei de fond, de la 94-95 din dosarul Tribunalului Bucureşti, astfel că aspectele invocate au făcut obiectul analizei instanţei de fond, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar care să se circumscrie motivelor de nelegalitate, apt să conducă la casarea hotărârii recurate. Or, această nergularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-pârât nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Municipiul Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 1530 din 9 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Municipiul Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 1530 din 9 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2019.