Nullity of extraordinary appeal for missing original signature and unpaid stamp duty on challenge to integrity evaluation report

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 21.07.2015, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/01.07.2015, întocmit de Agenţia Naţională de integritate, solicitând anularea acestuia.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3461 din 22 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 3461 din 22 decembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii.

În esenţă, recurentul-reclamant susţine că hotărârea recurată este, practic, lipsită de o motivaţie reală, iar pe de altă parte, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv cu încălcarea normelor privind neretroactivitatea legii şi cu nerespectarea termenului de decădere instituit prin art. 11 din Legea nr. 176/2010 faţă de fapta avută în vedere.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate regularitatea cererii de recurs, în baza art. 248 C. proc. civ., din perspectiva timbrării acesteia şi a depunerii cererii de recurs în original, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nul.

2.1. În ceea ce priveşte nedepunerea unui exemplar din cerere de recurs cu originalul semnăturii, Înalta Curte reţine că potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (…) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:

"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă (…) semnătura."

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, incidente în privinţa oricăror cereri adresate instanţelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a depus cererea de recurs în copie la Curtea de Apel Bucureşti, aceasta fiind transmisă prin email la data de 09.09.2016, recursul nepurtând semnătura în original a recurentului.

De asemenea, nici exemplarul înaintat ulterior prin poştă şi înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti la data de 14.09.2016 nu poartă semnătura în original a recurentului.

Prin citaţia emisă pentru termenul din 17.10.2019, comunicată la data de 05.08.2019, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosar, i-a fost adusă la cunoştinţă recurentului-reclamant obligaţia depunerii unui exemplar din cererea de recurs care să conţină semnătura olografă.

Până la termenul de judecată acordat în cauză, recurentul-reclamant nu a complinit această lipsă a cererii de recurs, respectiv nu a comunicat instanţei un exemplar original al recursului şi nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

În consecinţă, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 şi art. 196 din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părţii, care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată.

2.2 În ceea ce priveşte netimbrarea cererii de recurs, Înalta Curte reţine că potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.:

"La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (...)".

În prezenta cauză a fost dedusă judecăţii cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3461 din 22 decembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., pentru care taxa judiciară de timbru era în cuantum de 200 RON, conform art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Deşi a fost legal citat pentru termenul de judecată din data de 17 octombrie 2019 cu menţiunea de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 100 RON, recurentul-reclamant nu a respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul prevăzut de textul de lege mai sus evocat.

Înalta Curte constată că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., conform cărora timbrarea cererii reprezintă o cerinţă prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În acelaşi context, potrivit dispoziţiilor art. 197 din C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii".

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., raportat la art. 196 alin. (1) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 3461 din 22 decembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 3461 din 22 decembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2019.