Nullity of cassation appeal for failure to plead valid cassation grounds regarding fiscal security measures

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 11 martie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 856 emise la data de 22.02.2016 de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, prin care s-au dispus măsuri asigurătorii în urma inspecţiei fiscale parţiale din perioada 11.01.2016 - 12.02.2016, finalizate prin încheierea Raportului de inspecţie fiscală nr. x/19.02.2016, precum şi ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 170 din 22 iunie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova şi a anulat Decizia nr. 856/22.02.2016 de instituire a măsurilor asiguratorii.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 170 din 22 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, solicitând admiterea recursului şi respingerea contestaţiei ca neîntemeiate, cu menţinerea măsurilor asiguratorii dispuse.

În motivarea recursului arată că în urma controlului efectuat de către Activitatea de Inspecţie Fsicală s-au reţinut în sarcina intimatei obligaţii de plată în sumă de 2.374.512 RON la care urmau a fi calculate accesorii şi, cum faţă de cuantumul sumei stabilite, societatea nu avea disponibilităţi de plată suficiente, a apreciat că se impune instituirea măsurilor asiguratorii, existând pericolul de sustragere sau de risipire a patrimoniului.

În ceea ce priveşte debitul stabilit în sarcina societăţii, arată că acesta este de 9,97 ori mai mare decât totalul obligaţiilor declarate de contribuabil şi de 1,2 ori mai mare decât activul patrimoniului societăţii.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare, dar prin notele scrise depuse, a arătat că societatea a intrat în procedura insolvenţei, astfel că recursul declarat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova este lipsit de interes/rămas fără obiect.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., şi analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la obiectul acţiunii şi soluţia dispusă de instanţa de fond prin sentinţa recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menţionate la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, recursul formulat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova nu conţine critici concrete aduse hotărârii instanţei de fond, ci doar aspecte privind situaţia de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanţă în raport cu raţionamentul logico-juridic al instanţei, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanţei de fond.

Astfel, cu titlu exemplificativ, se reţine că recurenta-pârâtă nu a adus critici cu privire la argumentul primei instanţe, conform căruia pârâta nu a făcut dovada că există pericolul concret şi obiectiv la care face referire art. 213 Codul de procedură fiscală şi nici critici vizând faptul că au fost puse la dispoziţia organelor fiscale documentele şi informaţiile solicitate în vederea stabilirii bazei de impozitare, a identificării bunurilor şi sumelor în vederea aplicării măsurilor de sechestru asigurător şi poprire asiguratorie sau că societatea a depus la termen declaraţiile fiscale, nu are arierate la bugetul general consolidate, nu are fapte în cazierul fiscal, nu a fost trasă răspunderea solidară, a achitat amenzile stabilite cu ocazia controlului, fiind o societate activă.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-pârât nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

Având în vedere soluţia pronunţată pe excepţia nulităţii recursului, aceasta face de prisos analizarea excepţiilor invocate de intimata-reclamantă prin notele scrise, respectiv excepţia lipsei de interes şi a rămânerii fără obiect a recursului.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. art. 488 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova împotriva sentinţei nr. 170 din 22 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova împotriva sentinţei nr. 170 din 22 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2019.