Building and land tax assessment appeal barred by late email submission outside court working hours

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea S.C. A., în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public Finanţe Locale - Serviciul Inspecţie Fiscală şi Administrarea Bazei de Date - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a solicitat anularea Deciziei nr. 292/25.06.2015 a Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul SPFL Ploieşti, a Deciziei de impunere nr. x/7.04.2015 şi a Raportul de Inspecţie fiscală nr. x/7.04.2015, în ceea ce priveşte obligaţiile de plată stabilite cu titlu de taxă pe clădiri şi taxă pe teren aferente imobilului B., cu consecinţa anulării sumei de 1.867.873 RON, din care 1.829.903 RON taxe pe clădiri şi 37.970 RON taxă pe teren.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 165 din 14 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins contestaţia formulată de contestatoarea S.C. A. prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public Finanţe Locale - Serviciul Inspecţie Fiscală şi Administrarea Bazei de Date - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 165 din 14 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A. S.A. prin lichidator judiciar C., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând în principal admiterea recursului şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii contestaţiei, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului invocă, în esenţă, greşita interpretare a situaţiei de fapt şi a dispoziţiilor contractuale şi legale, respectiv a art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 şi a pct. 16 şi 17 din Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal, precum şi greşita interpretare şi aplicare a principiului forţei obligatorii a contractului şi a dispoziţiilor contractului nr. x/25.02.2013.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Serviciul Public Finanţe Locale Ploieşti a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului, arătând că prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia tarvidităţii formulării cererii de recurs, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este tardiv formulat.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunţată în prima instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

În ceea ce priveşte recursul formulat de reclamantul A. S.A. prin lichidator judiciar C., se constată că sentinţa recurată a fost comunicată acestuia la data de 11.07.2016, iar cererea de recurs a fost transmisă prin poşta electronică la data de 27.07.2016, ora 17:50, conform datei menţionate la dosar recurs.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Astfel, în raport cu data comunicării sentinţei recurate - 11 iulie 2016, deşi termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 27 iulie 2016, zi lucrătoare (miercuri), recursul a fost transmis la ora 17:51, respectiv în afara programului de activitate al instanţei de judecată.

Potrivit art. 182 alin. (2) C. proc. civ.:

"Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile."

Rezultă că, pentru a fi considerat ca fiind formulat în termen, în ultima zi, recursul trebuie depus la instanţă înainte de ora la care încetează activitatea instanţei. Aceasta este şi interpretarea dată textului de lege sus menţionat prin Decizia nr. 34/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, conform căreia:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen."

Întrucât recursul a fost formulat în ultima zi, fiind transmis prin email, dar după ora la care activitatea instanţei a încetat, se apreciază că recursul este tardiv formulat, neregularitate sancţionată cu nulitatea în condiţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele anterior arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., raportat la art. 248 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. S.A. prin lichidator judiciar C. împotriva sentinţei nr. 165 din 14 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.A. prin lichidator judiciar C. împotriva sentinţei nr. 165 din 14 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2019.