Gender discrimination in professional promotion; failure to apply EU Directives on equal treatment and lack of reasoned judicial decision

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 02.10.2015, reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 426/30.09.2015 emise de pârât.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2367 din 6 iulie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a anulat Hotărârea nr. 426/2015 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de A., ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2367 din 6 iulie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au formulat recursuri pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi intervenienta A..

3.1. Prin recursul formulat şi întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii reclamantei ca nelegală şi netemeinică.

În motivarea recursului arată în esenţă că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi că în speţă se poate reţine o situaţie de discriminare a intervenientei prin excluderea sa de la promovarea profesională.

Mai arată că prima instanţă nu a ţinut cont de situaţia specială a intervenientei şi nici de faptul că reclamanta trebuia să facă aplicarea prevederilor O.G. nr. 137/2000, Legii nr. 202/2002, Legii nr. 188/1999, H.G. nr. 611/2008 şi O.U.G. nr. 124/2011.

3.2. Prin recursul formulat şi întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., intervenienta A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii de amânare a pronunţării din data de 29.06.2016 şi a sentinţei civile nr. 2367 din 6 iulie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul admiterii cererii de intervenţie accesorie şi respingerii, ca neîntemeiate, a cererii de chemare în judecată, formulate de reclamantă.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., critică faptul că la dezbaterile ce au avut loc în şedinţa publică din data de 29 iunie 2016, mandatarului intervenientei nu i s-a permis să pună concluzii orale prin care să răspundă susţinerilor reprezentantului reclamantei, motiv pentru care apreciază că au fost încălcate principiul egalităţii, dreptul la apărare şi principiul oralităţii dezbaterilor, ceea ce atrage nulitatea încheierii de amânare a pronunţării din data de 29.06.2016.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-intervenientă arată că prima instanţă a reţinut în considerentele hotărârii recurate motive străine de natura pricinii. Astfel, susţine că în cauză nu s-a pus problema calificativului la evaluarea anuală a performanţelor, ci s-a reţinut că nu a avut cum să prezinte evaluarea profesională pe ultimii doi ani calendaristici.

Pe de altă parte, arată că, deşi atât instanţa, cât şi instituţia reclamantă aveau obligaţia aplicării directe şi cu prioritate a Directivelor invocate, prima instanţă a modificat obiectul cauzei dintr-o acţiune pentru înlăturarea unei situaţii de discriminare într-o plângere contravenţională, reglementată de O.G. nr. 2/2001.

Susţine că prima instanţă a reţinut eronat starea de fapt atunci când a apreciat că fapta nu a fost săvârşită de reclamanta-intimată, precum şi atunci când instanţa a asimilat suspendarea raporturilor de serviciu ale funţionarului public cu situaţia în care împotriva acestuia s-a pus în mişcare acţiunea penală.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-intervenientă susţine că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material privind discriminarea şi aplicarea directă şi cu prioritate a normelor de drept comunitar în raport cu normele de drept intern.

4. Apărările intimatei-reclamante

4.1 Intimata-reclamantă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat întâmpinare la recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care solicită respingerea acestuia ca netemeinic şi menţinerea hotărârii recurate, apreciind că prima instanţă a dat o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, în condiţiile în care instituţia reclamantă era obligată să respecte prevederile legale şi nu putea da o altă interpretare acestora.

4.2 Intimata-reclamantă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat întâmpinare la recursul declarat de A., prin care solicită respingerea acestuia ca netemeinic şi menţinerea hotărârii recurate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 426/30.09.2015 emise de pârât.

Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este fondat.

Examinând sesizarea formulată de recurenta-intervenientă şi adresată Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, se constată că aceasta a fost amplu motivată, iar în ceea ce priveşte aspectele de fond ale pricinii deduse judecăţii, acestea au fost întemeiate şi pe dispoziţiile Directivei 76/207/CEE a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă şi ale Directivei 2002/73/CE din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 76/207/CEE.

De asemenea, soluţia dată prin Hotărârea nr. 426 din 30.09.2015 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost motivată în baza prevederilor directivelor anterior menţionate.

Or, Înalta Curte constată că prima instanţă a admis acţiunea şi a anulat Hotărârea nr. 426 din 30.09.2015, fără a analiza motivarea emitentului actului atacat - Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării întemeiată pe cele două directive, respectiv nu a arătat considerentele pentru care argumentele recurentei-interveniente sunt, eventual, neîntemeiate şi nici motivele pentru care a apreciat că nu se poate reţine discriminarea întemeiată aceste directive.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

Prin urmare, întrucât prima instanţă nu s-a referit în motivarea hotărârii pronunţate şi la Directiva 76/207/CEE a Consiliului şi Directiva 2002/73/CE din 23 septembrie 2002, ce au stat atât la baza pretenţiilor intervenientei, cât şi a Hotărârii nr. 426 din 30.09.2015 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Înalta Curte apreciază că prima instanţă nu a motivat soluţia pronunţată într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, astfel că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor recurentelor care se circumscriu motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., critici care urmează a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A. împotriva sentinţei civile nr. 2367 din 6 iulie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A. împotriva sentinţei civile nr. 2367 din 6 iulie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2019.