Conflict of jurisdiction resolved: exclusive competence established for court of registered domicile in administrative childcare allowance claim

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 ianuarie 2019, A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Arad, a solicitat anularea Deciziei nr. 42849/24.04.2018 emisă de A.J.P.I.S. Arad, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, prevăzută de O.U.G. nr. 111/2010, anularea Adresei nr. x J/02.07.2018 emisă de AJPIS Arad, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă şi obligarea pârâtei la plata către reclamantă a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, pentru minora B., potrivit art. 15, alin. (1), lit. A) din O.U.G. nr. 111/2010.

Prin sentinţa nr. 228 din data de 10.04.2019 Tribunalul Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal litigii de muncă şi asigurări sociale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Arad, având ca obiect anularea Deciziei nr. 42849/24.04.2018, emisă de A.J.P.I.S. Arad, anularea Adresei nr. x J/02.07.2018, emisă de A.J.P.I.S. Arad şi obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, în favoarea Tribunalului Botoşani.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Arad a reţinut că reclamanta a formulat o acţiune în contencios administrativ, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 42849/24.04.2018, emisă de A.J.P.I.S. Arad, anularea Adresei nr. x J/02.07.2018, emisă de A.J.P.I.S. Arad şi obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Aceste dispoziţii legale reglementează o competenţă teritorială exclusivă, de la care părţile nu pot deroga, instanţa competentă teritorial, în materia contenciosului administrativ, fiind instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului, atunci când calitatea de reclamant aparţine unei persoane fizice sau juridice, respectiv instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului, atunci când calitatea de reclamant aparţine unei autorităţi publice.

Aplicând dispoziţiile legale şi raţionamentul de mai sus la starea de fapt, ce rezultă din economia litigiului pendinte, instanţa a reţinut că nu este competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, întrucât, calitatea de reclamant aparţine unei persoane fizice, respectiv numitei A. şi întrucât, reclamanta îşi are domiciliul în Municipiul Botoşani, situat în raza teritorială a Tribunalului Botoşani, această din urmă instanţă fiind competentă teritorial exclusiv să judece prezenta cauză, în baza dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată.

Instanţa a reţinut că, nu are relevanţă în speţă indicarea reşedinţei reclamantei, ca fiind situată în Municipiul Arad, întrucât textul art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată face referire expresă la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia, motiv pentru care, se constată că, pentru stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de contencios administrativ, prezintă relevanţă doar domiciliul reclamantei. Cum din copia cărţii de identitate a reclamantei, aflată la dosar, rezultă că aceasta are domiciliul în Municipiul Botoşani, fapt confirmat şi de avocatul reclamantei, instanţa apreciază că nu este competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, competenţa teritorială exclusivă de soluţionare aparţinând Tribunalului Botoşani.

Astfel, necompetenţa Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal litigii de muncă şi asigurări sociale este de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., procesul fiind de competenţa teritorială exclusivă a unei alte instanţe, respectiv a Tribunalului Botoşani iar normele care reglementează competenţa, sunt norme imperative de la care părţile nu pot deroga, nesocotirea acestor norme atrăgând nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate.

Prin urmare, instanţa competentă teritorial, să soluţioneze cererea reclamantei în primă instanţă, este Tribunalul Botoşani.

Având în vedere considerentele anterior menţionate, în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată şi în temeiul art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal litigii de muncă şi asigurări sociale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ, formulată de reclamanta A., contra pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Arad, în favoarea Tribunalului Botoşani.

2. A doua instanţă învestită

Cauza a fost înregistrată la data de 06.05.2019 pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019.

Prin sentinţa nr. 281 din data de 25.06.2019 Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat, în favoarea Tribunalului Arad, soluţionarea cauzei formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Arad.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Botoşani a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării acţiunii, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

După cum a reţinut şi Tribunalul Arad, aceste dispoziţii reglementează o competenţă teritorială exclusivă, de la care părţile nu pot deroga, instanţa competentă teritorial, în materia contenciosului administrativ, fiind instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului, atunci când calitatea de reclamant aparţine unei persoane fizice sau juridice de drept privat.

Fiind vorba despre o competenţă de ordine publică, potrivit art. 129 şi 130 noul C. proc. civ., aceasta poate fi invocată şi din oficiu, astfel cum s-a întâmplat şi în speţa de faţă.

Se opinează însă, că deşi incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004 nu poate fi negată, dispoziţii care se referă la domiciliu, iar nu (şi) la reşedinţă, acestea neputând fi interpretate în sensul atribuirii de competenţă Tribunalului Botoşani, ci ca atribuind competenţa teritorială exclusivă instanţei iniţial sesizate - Tribunalul Arad.

Se reţine, astfel, că noţiunea de domiciliu la care se referă legea specială trebuie înţeleasă precum noţiunea de domiciliu la care se referă art. 107 C. proc. civ. (cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul…), neexistând niciun argument care să impună o interpretare diferită a unor norme cu o aceeaşi natură procedurală.

Or, interpretarea noţiunii de domiciliu din procedura civilă s-a realizat în relaţie cu definiţia dată de legiuitor, aceluiaşi termen, prin C. civ.: domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.

Reglementarea unei echivalenţe între domiciliu şi locuinţa principală confirmă ideea de domiciliu ca situaţie de fapt, iar nu pe aceea de domiciliu ca noţiune juridică, sens pentru care pledează şi însuşi scopul reglementării în discuţie, respectiv în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile. S-a urmărit, practic, stabilirea unei relaţii între domiciliu, ca element de identificare a persoanei fizice, şi posibilitatea exercitării drepturilor/libertăţilor civile ale acestei persoane, relaţie care nu dobândeşte caracter efectiv decât prin luarea în calcul a locului în care persoana se găseşte/îşi exercită drepturile în mod statornic.

Acesta este motivul pentru care C. civ. (art. 91), ca şi C. proc. civ., nu absolutizează valoarea datelor înscrise în cartea de identitate, admiţând posibilitatea existenţei unei situaţii de fapt contrare şi dând întâietate acestei situaţii de fapt. Astfel, art. 155 C. proc. civ. stabileşte că persoanele fizice vor fi citate la domiciliul lor, în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea făcându-se la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de ele.

Este de subliniat şi faptul că, aşa cum scopul regulii generale în materia competenţei teritoriale este aceea a protejării intereselor pârâtului, scopul regulii speciale din Legea nr. 554/2004 nu poate fi, în principal, decât acela al protejării intereselor reclamantului, în raportul litigios cu autoritatea/instituţia publică. Or, acest deziderat poate fi atins doar dacă domiciliul este asociat cu locuinţa efectivă a reclamantului, într-o interpretare mai largă a noţiunii analizate.

În speţa de faţă, reclamanta îşi are domiciliul, potrivit datelor oficiale, în municipiul Botoşani. Cu toate acestea, atât la data sesizării instanţei cât şi în prezent, reclamanta îşi avea/are locuinţa stabilă în municipiul Arad, motiv pentru care se şi află într-un raport administrativ cu pârâta AJPIS Arad, iar nu cu vreo autoritate/instituţie publică din municipiul/judeţul Botoşani.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în anularea Deciziei nr. 42849/24.04.2018 emisă de A.J.P.I.S. Arad, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, prevăzută de O.U.G. nr. 111/2010, anularea Adresei nr. x J/02.07.2018 emisă de AJPIS Arad, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă şi obligarea pârâtei la plata către reclamantă a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, pentru minora B., potrivit art. 15, alin. (1), lit. A) din O.U.G. nr. 111/2010.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă teritorială priveşte interpretarea diferită a noţiunii de domiciliu de către instanţele de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Ambele instanţe aflate în conflict de competenţă au concluzionat că, aceste dispoziţii legale reglementează o competenţă teritorială exclusivă, de la care părţile nu pot deroga, instanţa competentă teritorial, în materia contenciosului administrativ, fiind instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului, atunci când calitatea de reclamant aparţine unei persoane fizice sau juridice, respectiv instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului, atunci când calitatea de reclamant aparţine unei autorităţi publice.

Tribunalul Botoşani a reţinut interpretarea noţiunii de domiciliu din procedura civilă, în relaţie cu definiţia dată de legiuitor, aceluiaşi termen, prin C. civ.: domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.

Reglementarea unei echivalenţe între domiciliu şi locuinţa principală confirmă ideea de domiciliu ca situaţie de fapt, iar nu pe aceea de domiciliu ca noţiune juridică, sens pentru care pledează şi însuşi scopul reglementării în discuţie, respectiv în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile. S-a urmărit, practic, stabilirea unei relaţii între domiciliu, ca element de identificare a persoanei fizice, şi posibilitatea exercitării drepturilor/libertăţilor civile ale acestei persoane, relaţie care nu dobândeşte caracter efectiv decât prin luarea în calcul a locului în care persoana se găseşte/îşi exercită drepturile în mod statornic.

Acesta este motivul pentru care C. civ. (art. 91), ca şi C. proc. civ., nu absolutizează valoarea datelor înscrise în cartea de identitate, admiţând posibilitatea existenţei unei situaţii de fapt contrare şi dând întâietate acestei situaţii de fapt. Astfel, art. 155 C. proc. civ. stabileşte că persoanele fizice vor fi citate la domiciliul lor, în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea făcându-se la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de ele.

Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia Tribunalului Botoşani deoarece, în materia contenciosului administrativ Legea nr. 554/2004 reprezintă norma de drept comun, iar în situaţia în care această normă nu prevede dispoziţii în ceea ce priveşte o anumită situaţie, sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, Tribunalul Arad a fost sesizat cu cererea de chemare în judecată la data de 18.01.2019, reclamanta înţelegând să se folosească în cadrul susţinerii acesteia de înscrisurile depuse la dosar între care se află şi copia cărţii de identitate din care rezultă că domiciliul acesteia se află în Municipiul Botoşani, judeţul Botoşani .

Pe de altă parte, chiar şi în situaţia în care s-ar urmări stabilirea unei relaţii între domiciliu, ca element de identificare a persoanei fizice, şi posibilitatea exercitării drepturilor/libertăţilor civile ale acestei persoane, nu se poate aprecia că reşedinţa indicată de către reclamantă ar reprezenta domiciliul actual al acesteia deoarece, din menţiunile aplicate pe verso cărţii de identitate rezultă că la data sesizării instanţei de judecată (18.01.2019) viza de reşedinţă aplicată cu caracter temporar era expirată (stabilit reşedinţa de la data de 02.10.2017 până la data de 01.10.2018 în Municipiul Arad, str. x).

Aşa fiind, având în vedere că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, actualizată, reglementează o competenţă teritorială exclusivă, de la care părţile nu pot deroga, instanţa competentă teritorial, în materia contenciosului administrativ, este instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului, atunci când calitatea de reclamant aparţine unei persoane fizice sau juridice de drept privat.

Cum domiciliul reclamantei se află în Municipiul Botoşani, judeţul Botoşani, în raza teritorială a Tribunalului Botoşani, rezultă că acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

4. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Arad, în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2019.