Territorial jurisdiction for union-represented public officials in salary disputes under exclusive domicile rule

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 10.10.2018, sub nr. x/2018 reclamantul SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR ŞI VAMEŞILOR "PRO LEX" a solicitat, în numele membrilor de sindicat din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, menţionaţi în tabelul anexă, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei recalcularea salariului de funcţie al reclamanţilor astfel încât să fie cel puţin egal cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu; plata diferenţei dintre salariul de funcţie recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu şi cel acordat efectiv; plata sporurilor şi a celorlalte drepturi salariale (indemnizaţii, compensaţii) la salariul de funcţie cel puţin egal cu salariu minim brut pe ţară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu; plata diferenţei dintre sporurile şi celelalte drepturi salariale (indemnizaţii, compensaţii) calculate la salariul de funcţie recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu şi sporurile şi celelalte drepturi salariale acordate efectiv, pe ultimii trei ani; plata sumelor menţionate actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi a dobânzii legale aferente; plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 7757 din data de 22.11.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată de pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect litigiu privind funcţionari publici, formulată de reclamantul SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR ŞI VAMEŞILOR "PRO LEX", cu sediul în Bucureşti, str. x - 38, cam. 86, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, cu sediul în Sighetu Marmaţiei, judeţul Maramureş, cu sediul ales în Rădăuţi, judeţul Suceava, în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că potrivit art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Prin urmare, pentru litigiile declanşate după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018 (cum este cazul în speţă) competenţa teritorială nu mai este alternativă, ci exclusivă, fiind competentă exclusiv instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat (art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

De asemenea, după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018 competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces (art. 10 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

Instanţa a apreciat că textul art. 10 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este clar şi nu lasă loc de interpretări: competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces, adică chiar dacă persoana de drept public sau privat figurează cu calitatea de reclamant, dar de fapt acţionează pentru reclamant.

O altă interpretare ar lăsa fără nicio aplicabilitate art. 10 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Or, legea se interpretează în sensul în care produce efecte juridice, iar nu în sensul în care nu ar produce vreun efect.

În fine, instanţa a reţinut că însuşi reclamantul SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR ŞI VAMEŞILOR "PRO LEX" foloseşte în cererea de chemare în judecată noţiunea de "reclamanţi", " reclamanţilor" atunci când face referire la membrii de sindicat în numele cărora a formulat cererea de chemare în judecată, calitatea procesuală activă a sindicatului fiind o ficţiune creată de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011.

Instanţa a reţinut că art. 10 alin. (4) a fost introdus în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 la propunerea instanţelor din municipiul Bucureşti pentru a contracara Decizia nr. 1/2013 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii şi a evita, astfel supraaglomerarea acestor instanţe, existentă în prezent şi pentru a echilibra volumul de activitate al instanţelor, instanţele din municipiul Bucureşti (Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti) judecând, înainte de apariţia Legii nr. 212/2018 practic toate cauzele privind funcţionari publici, având în vedere că toate sindicatele (care formulează cereri de chemare în judecată în numele membrilor de sindicat) au sediul în municipiul Bucureşti.

Având în vedere că reclamantul SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR ŞI VAMEŞILOR "PRO LEX" a introdus cererea în numele membrilor de sindicat menţionaţi în tabelul anexă, cu domiciliul în judeţul Suceava, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată de pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect litigiu privind funcţionari publici, formulată de reclamantul SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR ŞI VAMEŞILOR "PRO LEX", în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava.

2. A doua instanţă învestită

Cauza a fost înregistrată la data de 07.01.2019 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018.

Prin sentinţa nr. 298 din data de 11.04.2019 Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "litigiu privind funcţionarii publici" formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex", în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Suceava a reţinut că cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Prolex", prin preşedinte F., pentru membrii de sindicat A., B., C., D. şi E., sediul acestei organizaţii sindicale fiind în municipiul Bucureşti.

Aşa cum reiese din înscrisurile de la dosar, membrii de sindicat au împuternicit organizaţia sindicală ca în temeiul Legii nr. 62/2011 să-i reprezinte în instanţă pentru recuperarea drepturilor lor salariale.

Instanţa a reţinut că art. 28 din Legea nr. 62/2011 prevede că:

"(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă."

Atâta timp cât organizaţia sindicală are calitate procesuală activă, aspect menţionat expres în alin. (3) al textului de lege mai sus menţionat, tribunalul a apreciat că aceasta, tocmai în virtutea acestei calităţi, putea formula cererea de chemare în judecată la instanţa de la sediul său, în speţă Tribunalul Bucureşti, prin aceasta nefiind în dezacord cu disp. art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtului la recalcularea salariului de funcţie al reclamanţilor astfel încât să fie cel puţin egal cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu; plata diferenţei dintre salariul de funcţie recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu şi cel acordat efectiv; plata sporurilor şi a celorlalte drepturi salariale (indemnizaţii, compensaţii) la salariul de funcţie cel puţin egal cu salariu minim brut pe ţară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu; plata diferenţei dintre sporurile şi celelalte drepturi salariale (indemnizaţii, compensaţii) calculate la salariul de funcţie recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu şi sporurile şi celelalte drepturi salariale acordate efectiv, pe ultimii trei ani; plata sumelor menţionate actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi a dobânzii legale aferente; plata cheltuielilor de judecată.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe se referă la stabilirea competenţei teritoriale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că în mod corect ambele instanţe aflate în conflict negativ de competenţă au reţinut că pentru soluţionarea acestor tipuri de acţiuni competenţa de soluţionare aparţine completurilor specializate în judecarea cauzelor de contencios administrativ raportat la calitatea de funcţionar public.

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

"(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. (2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres."

Însă, în privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcţionari publici, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată in vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 10.10.2018), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competenţa stabilită de textul de lege mai sus menţionat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora:

"(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, în cauza de faţă, deşi prin acţiunea pendinte se urmăreşte plata unor drepturi băneşti în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex", nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrilor de sindicat (aspect ce rezultă şi din petitul acţiunii deduse judecăţii), iar calitatea de reclamant revine membrilor de sindicat deoarece titularul dreptului pretins, precum şi interesul promovării acţiunii aparţine acestora.

Înalta Curte, având în vedere că reclamanţii au solicitat plata unor drepturi băneşti, izvorâte din raporturi de muncă, precum şi faptul că aceştia au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Suceava, constată că acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

4. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., C., B., D., E. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex", în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2019.