Scope of professional disciplinary control over legal compliance in enforcement acts versus exclusive judicial jurisdiction

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. x/2015 formulată şi precizată de reclamanta A. - executor judecătoresc, în contradictoriu cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Comisia Superioară de disciplină, Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, Consiliul de disciplină, Camera Executorilor judecătoreşti s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea hotărârii nr. 2/23.02.2015 pronunţată în dosar nr. x/2015 de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a hotărârii nr. 8/2015 pronunţată în dosar nr. x/2015 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J.

- suspendarea executării actelor administrative atacate.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 26/2016 din data de 11 februarie 2016 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba şi a Comisiei Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J şi în consecinţă:

A respins contestaţia formulată de reclamanta Executor Judecătoresc A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba şi a Comisiei Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepţiile invocate de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

A respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamanta Executor Judecătoresc A., în contradictoriu cu intimaţii Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, împotriva Hotărârii nr. 2/5015 pronunţată în dosar nr. x/2015 de Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba şi a Hotărârii nr. 08/2015 pronunţată în dosar nr. x/2015 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J.

A anulat ca netimbrată cererea de suspendare a executării hotărârilor atacate.

A respins cererea intimatului Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 26/2016 din data de 11 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., formulând critici care au fost încadrate la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. A solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii recurate, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii formulate.

La data de 15.05.2019 recurenta-reclamantă Executor Judecătoresc A. a depus o cerere prin care a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora "(1) Actele executorilor judecătoreşti sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanelor judecătoreşi competente" pentru a se stabili legalitatea controlului efectuat de organismele de control profesional cu depăşirea competenţei conferite de alin. (2) al aceluiaşi articol, în sensul că "(2) Activitatea executorilor judecătoreşti este supusă controlului profesional, în condiţiile prezentei legi" în situaţiile în care controlul efectuat de organismele profesionale vizează legalitatea actelor de executare.

Astfel, cu referire la iminenţa apariţiei unei practici neunitare a arătat că s-au identificat două orientări jurisprudenţiale, după cum urmează:

Într-o primă orientare instanţa a considerat că este forţat să se considere că încălcarea unor dispoziţii din C. proc. civ., în materia executării silite, este de natură a aduce atingere onestităţii şi probităţii profesionale a executorilor judecătoreşti (decizia nr. 5822/16.12.2013, pronunţată de Curtea de Aepl Bucureşti în dosarul nr. x/2013).

Alte instanţe, precum instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, a apreciat că dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 188/2000 nu au fost încălcate, deoarece în cadrul procedurii nu s-a analizat legalitatea acestelor de executare. Controlul a vizat calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executorul judecătoresc, constatând că "reclamanta nu a respectat dispoziţiilor Hot. 2/2007, Anexă la Statutul UNEJ, în sensul că s-a reţinut suma de 100 RON pentru emitere proces-verbal de stabilire scheltuieli şi 400 RON pentru comunicarea actelor de procedură, deşi în Anexa nr. 1 din Statatul UNEJ nu se regăsea proces-verbal de stabilire cheltuieli ci doa proces-verbal de constatare. Nu s-au emis dovezi de comunicare a actelor de executare, generând astfel cheltuieli de executare nejustificate".

Consideră că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 C. proc. civ., care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Pe fondul recursului, prin criticile invocate în ceea ce priveşte greşita aplicare a dispoziţiilor de drept material, recurenta reclamantă a arătat că instanţa de fond apreciat în mod greşit că admiterea contestaţiei la executare ce a făcut obiectul dosarului x/2012 al Judecătoriei Petroşani, respectiv, reducerea cheltuielilor de executare, fie si greşit stabilite, poate întemeia atragerea răspunderii disciplinare a executorului judecătoresc conform dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 188/2000.

Potrivit deciziei nr. 162/2003 a Curţii Constituţionale, executorul judecătoresc nu are calitate procesuală in contestaţia la executare si, ca urmare, nu poate formula apărări. Faptele pentru care a fost cercetat si sancţionat disciplinar (stabilirea cheltuielilor de executare pretins contrar dispoziţiilor legale), nu sunt prevăzute in legea specială si nu pot reprezenta fapte care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale ori bunelor moravuri (astfel precum dispune hotărârea disciplinara).

Cu privire la legalitatea procedurii de control, prima instanţă a reţinut în mod greşit că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, în cadrul procedurii disciplinare nefiind analizată legalitatea ci calitatea actelor de executare.

Deşi retine iniţial in mod corect faptul că organismele disciplinare pot controla, în mod exclusiv, calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executorii judecătoreşti, precum şi comportamentul acestora, revine apoi şi reţine că pot efectua controlul de legalitate al actelor de executare, conferind instanţelor profesionale competenţe ce exced celor stabilite de dispoziţiile art. 60 din legea 188/2000.

Prin acest considerent se încalcă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care prin decizia nr. 810/2007 a stabilit faptul că executorul judecătoresc răspunde disciplinar pentru fapte care sunt expres si limitativ prevăzute de lege si se referă la conduita profesională a acestuia, instituind astfel, limitarea controlului profesional al activităţii executorului judecătoresc.

În ceea ce priveşte posibilitatea autosesizării Colegiului Director al C.E.J. Alba-Iulia, în temeiul dispoziţiilor art. 48 din Legea 188/2000, coroborate cu art. 67 si 68 din Regulamentul de aplicare al legii 188/2000, consideră că aceasta trebuia să aibă la bază un înscris denumit "Autosesizare in vederea exercitării acţiunii disciplinare". Mai mult, lipseşte şi cercetarea prealabilă a executorului judecătoresc, cercetare ce trebuia făcuta tot de Colegiul Director si trebuia să fie consemnată tot într-un act scris, denumit "proces-verbal de cercetare prealabila", neregularităţi menite sa conducă la nulitatea întregii proceduri disciplinare.

Prima instanţă confundă pretinsele greşeli in desfăşurarea actelor sau procedurilor de executare silită cu abateri ce tin de moralitate, reţinând că a fost încălcată legislaţia secundara execuţională - Statut şi Codul deontologic, precum si că au fost corect individualizate si încadrate abaterile disciplinare, raportat la faptul ca acestea sunt reprezentate de încălcări de către executorul judecătoresc a reglementarilor din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte neregularităţile de ordin procedural, recurenta reclamantă a susţinut că prima instanţă a apreciat în mod greşit că Legea 188/2000 se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. doar în ceea ce priveşte procedura execuţională, nu şi în procedura acţiunii disciplinare, această procedură fiind reglementată prin art. 60-77 din Regulamentul de aplicare a legii, aprobat prin Ordinul MJ nr. 210/2001 şi nu de C. proc. civ.

Instanţa de Fond greşeşte distingând referitor la aplicarea legii noi de procedură astfel că, întregul proces disciplinar, trebuia desfăşurat după regulile noi de procedura civilă.

În temeiul dispoziţiilor art. 72 din legea 188/2000, potrivit cărora "prezenta lege se completează cu dispoziţiile C. proc. civ..", ca procedura disciplinară sa fie desfăşurată in concordanta cu normele noului C. proc. civ., respectându-se principiul legalităţii procesului civil, edictat de art. 7 si art. 24 dinn acest cod.

Ambele instanţe disciplinare, au nesocotit obligaţia de a desfăşura judecata potrivit dispoziţiilor art. 201 C. proc. civ. privitor la fixarea primului termen de judecata, împrejurare ce conduce la nulitatea procedurii si a procesului disciplinar, au încălcat dreptul la apărare prin depunerea întâmpinării, corelativ cu dreptul de a primi răspuns la întâmpinare.

Cu privire la nesolutionarea cererii de recuzare a membrului completului de soluţionare a acţiunii disciplinare, prima instanţă în mod greşit a reţinut că prevederile art. 10 alin. (1) din legea 188/2000 cu privire la recuzare se interpretează coroborat cu prevederile art. 652 C. proc. civ. şi se aplica doar în procedurii de executare silită, context în care este nefondată critica reclamantei cu privire nesolutionarea acestui incident în faza acţiunii disciplinare.

Fie chiar si de neprimit excepţia recuzării, ambele instanţe disciplinare, aveau obligaţia de a se pronunţa, cu privire la cererea de incompatibilitate.

Prin hotărârea nr. 2/23.02.2015, pronunţata in dosar nr. x/2015, instanţa disciplinara de fond nu s-a pronunţat relativ la excepţia recuzării executorului judecătoresc B., iar faptul că prin procesul-verbal al şedinţei de judecată din data de 23.02.2015 se menţionează respingerea cererii de recuzare, acest fapt nu valorează pronunţare asupra excepţiei.

Privitor la incompatibilitatea executorului judecătoresc B.- membru al instanţei disciplinare, excepţia recuzării trebuia judecată de un alt complet, potrivit dispoziţiilor art. 50 C. proc. civ., având în vedere faptul că acesta, în calitate de executor judecătoresc, a executat-o silit atât pe A.- persoana fizică cat si pe B.E.J. A., in dosarul executional nr. x/2010 aflat pe rolul B.E.J. B., atâta vreme cât recurenta reclamantă se află în procese penale cu acesta, ultimul care a fost soluţionat fiind formând obiectul dosarului nr. x/2015, soluţionat de Curtea de Apel Alba-Iulia, in data de 02.06.2015.

Aşadar, este nelegală constatarea primei instanţe în sensul că este inadmisibilă procedura recuzării unui executor judecătoresc, având in procesul disciplinar calitatea de judecător in cadrul instanţei disciplinare.

In final, consideră că s-ar fi impus observarea nu numai a faptului nepronuntarii instanţelor disciplinare fata de excepţia ridicată, ci şi primirea motivelor de incompatibilitate invocate, cu consecinţa constatării lipsei de imparţialitate a completului disciplinar de fond.

Cu privire la modul de individualizare a sancţiunii, susţine că prima instanţă a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 49 lit. c) din Legea 188/2000, iar dispoziţia privind cheltuielilor de judecată încalcă prevederile art. 77 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000.

Referitor la aplicarea art. 49 lit. c) din Legea 188/2000, arată că a ridicat excepţia de neconstitutionalitate, instanţa de fond procedând la admiterea sesizării Curţii Constituţionale.

Prima instanţă a apreciat greşit că toate drepturi sale procesuale i-au fost respectate în procedura disciplinară în condiţiile în care a avut posibilitatea de a depune orice probe în apărare, de la data la care a fost citat şi până la termenul stabilit în vederea judecării acţiunii disciplinare.

Atât instanţa de fond cât instanţa disciplinara - Consiliul de Disciplina al C.E.J. Alba-Iulia, au încălcat Constituţia României - art. 21 (4), care prevede ca jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative si gratuite, precum si art. 125 (5) ce prevede ca este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare.

În continuare, reiterează aspectele de nelegalitate si netemeinicie ale hotărârilor disciplinare atacate:

Instanţa disciplinara de fond, Consiliul de Disciplina al C.EJ. Alba-Iulia, a încălcat dreptul executorului judecătoresc A. la un proces (disciplinar) echitabil, prevăzut de art. 6 din C.E.D.O. si art. 6 C. proc. civ., iar instanţa disciplinara superioara, in loc sa constate încălcarea dreptului, a susţinut in ciuda evidenţei, poziţia instanţei disciplinare de fond, astfel:

Deşi art. 72 din Legea nr. 188/2000 prevede completarea legii cu dispoziţiile C. proc. civ., acţiunea disciplinară formulată de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia. nu întrunea condiţiile de forma prevăzute de art. 194-200, instanţa disciplinara - Consiliul de Disciplina al C.EJ. Alba-Iulia, a admis fixarea primului termen de judecata, întocmind ca prime acte de procedura, citarea membrilor completului de judecata si a executorului judecătoresc judecat, contrar dispozitiilor art. 201 raportat la art. 194-200 C. proc. civ.

Instanţa disciplinara avea obligaţia de a observa că cererea introductiva denumită "Acţiune Disciplinara", nu cuprinde menţiunile dispuse de art. 194 lit. a) C. proc. civ., lipsind pentru Colegiul Director al C.EJ. Alba-Iulia. menţiunea privind contul bancar, iar pentru executorul judecătoresc A., lipsind codul numeric personal, codul de identificare fiscal si contul bancar - fiind ignorată procedura prevăzută de art. 200 C. proc. civ. de verificare si regularizare a cererii.

De asemenea, nu au fost respectate dispoziţiile art. 194 lit. e) C. proc. civ., cu referire la art. 150 din acelaşi cod, in sensul ca, nu au fost depuse de către titularul acţiunii disciplinare - reclamantul Colegiul Director al C.E.I. Alba-Iulia, înscrisurile doveditoare, in copie certificata de parte, pentru conformitate cu originalul.

Lipsa certificării, de către partea reclamantă, a înscrisurilor constituie o cerinţă prevăzută sub sancţiunea anulării cererii, ceea ce a condus la desfăşurarea in ilegalitate a întregului proces disciplinar, atrăgând nulitatea procedurii disciplinare.

Instanţa superioara - Comisia Superioara de Disciplina din cadrul U.N.EJ. prin hotărârea 8/2015, pronunţată in dosar nr. x/2015, nu s-a pronunţat in dispozitivul hotărârii faţă de cererile de preschimbare de termen din data de 17.04.2015 si din data de 22.04.2015.

Fata de cele invocate, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar in rejudecarea in fond a cauzei, admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârilor disciplinare, anularea cheltuielilor dispuse de instanţele disciplinare si închiderea dosarului disciplinar, cu cheltuieli de judecată.

4. Apărările formulate în cauză.

4.1. Prin întâmpinarea depusă intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a invocat excepţia nulităţii recursului, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a UNEJ şi, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat şi judecarea cauzei în lipsă.

4.2. Prin întâmpinarea depusă intimata-pârâtă Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi judecarea cauzei în lipsă.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 februarie 2019.

6. Aspecte de fapt şi de drept prealabile.

Reclamanta A. - executor judecătoresc a a solictat instanţei de contencios administrativ exercitarea controlului de legalitate faţă de hotărârea nr. 2/23.02.2015 pronunţată de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a hotărârii nr. 8/2015 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J.

Prin Hotărârea nr. 2/23.02.2015 a Consiliului de Disciplină, confirmată de către Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ prin hotărârea nr. 8/2015, s-a admis acţiunea disciplinară şi a dispus sancţionarea executorului judecătoresc A. cu amendă de 500 RON, conform art. 47, lit. c) şi e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

Potrivit stării de fapt reţinute, necontestată de reclamantă, urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat de către organismele profesionale de control că reclamata nu a respectat dispoziţiile Hotărârii nr. 2/2007, anexa la Statutul UNEJ la stabilirea unor cheltuieli de executare, în sensul că a reţinut suma de 100 RON pentru emitere proces-verbal de stabilire cheltuieli şi suma de 400 RON pentru comunicarea actelor de procedură, deşi în Anexa nr. 1 din Statutul UNEJ nu se regăsea proces-verbal de stabilire cheltuieli, ci doar proces-verbal de constatare. Nu s-au emis dovezi de comunicare a actelor de executare, generând astfel cheltuileli de executare nejustificate (aspect relevat şi de sentinţa civilă nr. 2180/2013 a Judecătoriei Petroşani pronunţată în dosarul x/2012 s-a admis în parte contestaţia la executare formulată de C. şi s-a dispus reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma de 1789,32 la suma de 111,6 RON).

Prima instanţă, prin încheierea din data de 10.02.2016, a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (5) fraza a doua teza întâi şi art. 49 lit. c) fraza a doua şi a treia din Legea nr. 188/2000, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) şi (2) din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 210/05.02.2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 şi.

Pe fondul cauzei, prima instanţă a respins contestaţia formulată, menţinând actele administrative atacate ca fiind legale şi temeinice. A validat constatările organismelor profesionale de control prin care s-au reţinut în sarcina reclamantei abaterile prevăzute de art. 47 lit. c) ("săvârşirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale ori bunelor moravuri") şi art. 47 lit. e) ("întârzierea sistematică şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor"), apreciind ca legală şi temeinică sancţiunii amenzii aplicate.

Aşa cum rezultă din preambulul prezentei hotărâri, a fost depusă la dosarul cauzei Decizia nr. 831/14.12.2017 pronunţată de Curtea Constituţională, prin care s-a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (5) fraza a doua teza întâi şi ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a art. 49 lit. c) fraza a doua şi a treia din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătoreştii invocată în prezenta cauză.

Cu referire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curte Constituţională a reţinut următoarele:

"25. Procedura disciplinară în cazul executorilor judecătoreşti este similară celei corespunzătoare prevăzute de Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 18 iunie 2014. De asemenea, există o reglementare similară privind competenţa de soluţionare a abaterilor disciplinare şi în ceea ce îi priveşte pe avocaţi (potrivit art. 71 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare sunt de competenţa consiliului baroului, iar, potrivit art. 88, în cadrul fiecărui barou se organizează şi funcţionează o comisie de disciplină care judecă, în primă instanţă şi în complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii din acel barou, iar recursul declarat împotriva deciziei disciplinare a Comisiei centrale de disciplină, ca instanţă de fond, este judecat de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România constituit ca instanţă disciplinară în plenul său, în afară de persoana implicată în cauză).

26. Prin Decizia nr. 650 din 10 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iulie 2008, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea organelor care judecă acţiunea disciplinară în condiţiile Legii nr. 36/1995, constatând că atât Consiliul de disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, cât şi Consiliul uniunii sunt organisme profesionale, cu competenţe în domeniul răspunderii disciplinare a notarilor publici. Curtea a constatat că procedura judecării abaterilor disciplinare nu trebuie confundată cu o jurisdicţie specială administrativă, care, în conformitate cu art. 21 alin. (4) din Constituţie, este gratuită şi facultativă. În acest sens, Curtea a observat că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, jurisdicţia administrativă specială este "activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competenţa de soluţionare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare şi independenţei activităţii administrativ-jurisdicţionale". Prin urmare, domeniul procedurii disciplinare diferă de cel al unei proceduri jurisdicţionale speciale administrative. Ca atare, pentru identitate de raţiune, nici în cauza de faţă nu se poate reţine încălcarea art. 21 alin. (4) din Constituţie referitor la caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative, întrucât organele disciplinare din cadrul profesiei de executor judecătoresc nu întrunesc caracteristicile unor astfel de jurisdicţii.

27. Curtea nu poate reţine nici susţinerea potrivit căreia ar fi nesocotite prevederile art. 21 alin. (4) din Constituţie, care consacră caracterul gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative, întrucât autoarea excepţiei de neconstituţionalitate porneşte de la o premisă greşită. Astfel, faptul că sancţiunea aplicată de organele de disciplină ale profesiei constă în obligaţia de a achita o amendă într-un anumit cuantum nu echivalează cu obligaţia instituită în sarcina părţii de a plăti o taxă pentru a apela la jurisdicţia administrativă, ci este consecinţa conduitei profesionale necorespunzătoare a acesteia, constatată şi sancţionată ca atare de autoritatea disciplinară organizată în cadrul profesiei.

28. Tot astfel, nu este întemeiată nici critica referitoare la încălcarea caracterului facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative, prevăzut de acelaşi text din Legea fundamentală. Faptul că partea înţelege să conteste hotărârea Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti, fiind interesată să obţină, în faţa Comisiei superioare de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, anularea hotărârii prin care acesteia i se aplică sancţiunea amenzii, nu imprimă acestui demers un caracter obligatoriu, rămânând la latitudinea părţii să apeleze sau nu la acest mecanism procedural.

29. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000, Curtea constată că autoarea acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci evidenţiază contradicţia dintre acestea şi prevederi de lege având forţă juridică inferioară Constituţiei. Astfel, potrivit susţinerilor autoarei excepţiei, acestea sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 641 din C. proc. civ., prin exceptarea hotărârii Comisiei superioare de disciplină de la formalitatea obligatorie prevăzută, la data ridicării excepţiei, de textul menţionat, a învestirii cu formulă executorie, hotărârea acesteia fiind executorie chiar în lipsa unei asemenea învestiri. În acest context este de reţinut că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, a fost eliminată din cuprinsul C. proc. civ. cerinţa învestirii cu formula executorie a hotărârilor judecătoreşti, la care se referă autoarea excepţiei - prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 21 martie 2017. Autoarea excepţiei mai susţine că art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000 contravine prevederilor art. 21 din Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al executorilor judecătoreşti, precum şi dispoziţiilor art. 24 şi 25 din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora doar ministrul justiţiei dispune suspendarea din funcţie a executorului judecătoresc.

30. Curtea observă că toate aceste critici sunt realizate prin compararea textului de lege supus controlului de constituţionalitate cu prevederi din alte acte normative, inferioare Legii fundamentale, fără să fie argumentate eventualele contradicţii dintre prevederile de lege criticate şi dispoziţii sau principii cuprinse în Constituţie. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate motivată în această manieră apare ca inadmisibilă, neîndeplinind cerinţa impusă de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căreia sesizările trebuie motivate.

Având în vedere că prin Decizia sus-citată, Curtea Constituţională a analizat excepţia de constituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (5) fraza a doua teza întâi şi ale art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000 şi s-a pronunţat cu referire la criticile recurentei reclamante care vizau contrarietatea procedurii disciplinare cu dispoziţiile constituţionale prevăzute la art. 1 alin. (4) -principiul separaţiei şi echilibrul puterilor în stat şi art. 21 privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi caracterul gratuit şi facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative, Înalta Curte nu va reanaliza criticile care se subsumează aspectelor de neconstituţionalitate invocate.

Prin încheierea din data de 6 februarie 2019 Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului invocat de intimata pârâtă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, apreciind că motivele de recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, prin încheierea din data de 06.02.2019 Înalta Curte a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 2/23.02.2015 a Consiliului de Disciplină din cadrul CEJ de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Hotărârea nr. 8/2015 a Comisiei superioare de disciplină din cadrul UNEJ, invocată de recurenta reclamantă, reţinând că actele vizate prin excepţia invocată formează obiectul litigiului dedus judecăţii, prin urmare nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, s-a dispus corectarea citativului, în sensul că Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ şi Comisia de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nu au calitatea părţi în recurs, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestor pârâţi prin hotărârea primei instanţe.

Cu privire la cererea recurentei reclamante de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 188/2000, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 188/2000 "(1) Actele executorilor judecătoreşti sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanelor judecătoreşi competente" pentru a se stabili legalitatea controlului efectuat de organismele de control profesional cu depăşirea competenţei conferite de alin. (2) al aceluiaşi articol, în sensul că "(2) Activitatea executorilor judecătoreşti este supusă controlului profesional, în condiţiile prezentei legi".

Recurenta reclamantă a susţinut că interpretarea şi aplicarea acestor dispoziţii poate da naştere la practică judiciară neunitară în situaţiile în care controlul efectuat de organismele profesionale vizează legalitatea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc.

În temeiul dispoziţiilor art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000, controlul profesional ce se poate exercita de către organismele de control poate viza "calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executorii judecătoreşti".

De asemenea, atragerea răspunderii disciplinare pentru abaterea prevăzută de art. 47 lit. c) din Legea nr. 188/2000 -"săvârşirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale ori bunelor moravuri" poate implica şi fapte care "vizează calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executorii judecătoreşti".

În înţelesul normelor de drept citate, "calitatea actelor de executare" se referă la însuşirea acestora de a fi conforme cu legea sau întocmite cu încălcarea acesteia. În acest context, nu se poate susţine că stabilirea onorariului executorului judecătoresc prin nerespectarea unor norme statutare nu afectează atât calitatea actelor de procedură cât şi probitatea şi integritatea profesională sau că constatarea acestor nereguli excedează competenţa organismelor de control profesional.

În conscinţă, Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurenta reclamantă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, apreciind că problema de drept, care ar trebui să constituie obiectul sesizării în temeiul dispoziţiilor art. 519 C. proc. civ., nu necesită dezlegări dificil de realizat.

7. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinările depuse de intimaţi, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Cu privire la legalitatea procedurii de control, prima instanţă a reţinut că în cauză Consiliul de Disciplină nu a încălcat dispoziţiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, întrucât controlul a vizat calitatea actelor şi lucrărilor efectuate şi conduita executorului judecătoresc în îndeplinirea atribuţiilor sale, în raport cu autorităţile publice, precum şi cu persoanele fizice sau juridice.

Înalta Curte apreciază, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, că activitatea de control profesional exercitat de către organele abilitate cu privire la calitatea lucrărilor sau conduita executorilor judecătoreşti implică într-o anumită măsură verificarea respectarii legii în îndeplinirea atribuţiilor profesionale.

Termenul de "calitatea lucrărilor", utilizat de art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000, se referă la însuşirea actelor de executare de a fi conforme sau nu cu legea, prin urmare, verificarea legalităţii acestor de lucrări, mai ales în situaţiile în care acestea au fost supuse în prealabil controlului de legalitatea efectuat de instanţa de executare, nu excedează competenţei organismelor de control profesional.

Înalta Curte nu poate reţine temeinicia criticilor formulate nici cu referire la încălcarea prevederilor art. 68 alin. 2 din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, invocată pentru lipsa autosesizării cu privire la eventualele aspecte considerate ca abateri disciplinare.

Aşa cum rezultă din Hotărârea nr. 2/23.02.2015, acţiunea disciplinară a fost formulată ca urmare a sesizării formulate de numitul C., înregistrată la Camera Executorilor Judecătoreşti de la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. x/13.08.2014, prin care acesta s-a plâns cu privire la neregularităţile unui dosar de executare instrumentat de executorul judecătoresc BEJ A., în concret cu privire la refuzul executorului judecătoresc de a restitui suma de 1677,72 RON reprezentând onorariul executorului judecătoresc diminuat prin sentinţa civilă nr. 2180/2013 a Judecătoriei Petroşani.

Prima instanţă a apreciat în mod corect că nu sunt întemeiate criticile de nelegalitate invocate de reclamantă în cadrul contestaţiei.

Înalta Curte împărtăşeşte opinia primei instanţe, în sensul că procedura de soluţionare a acţiunii disciplinare este reglementată prin art. 60-77 din Regulamentul de aplicare a legii Legii nr. 188/2000, aprobat prin Ordinul MJ nr. 210/2001 şi nu de C. proc. civ., cum se susţine în contestaţie. Chiar dacă Legea 188/2000 se completează cu dispoziţiile C. proc. civ., această completare vizează procedura execuţională, nu procedura acţiunii disciplinare.

În plus, se poate admite că procedura disciplinară reglementată prin Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 se completează cu dispoziţiile C. proc. civ., însă aceasta în măsura în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, aceste reguli de procedură nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

Referitor la criticile invocate de recurenta reclamantă cu privire la încălcarea principiului legalităţii procesului civil şi a dreptului la apărare, Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate, întrucât corect s-a reţinut de către Comisia Superioară de Disciplină că amânarea soluţionării acţiunii disciplinare poate fi dispusă, la cererea părţii, numai pentru motive temeinice, context în care, în mod corect s-a respins cererea de amânare formulată de reclamantă, motivul invocat de aceasta nefiind unul temeinic.

Nu se poate reţine încălcarea dreptului la apărare în condiţiile în care executorul judecătoresc a fost citat de către Consiliul de Disciplină la termenul de judecată stabilit şi a avut posibilitatea să să-şi formuleze apărarea. Este neîntemeiată şi critica referitoare la nerespectarea principiului legalităţii în procedura disciplinară, ca o consecinţă a neaplicării dispoziţiilor art. 200 C. proc. civ., întrucât aceste dispoziţii nu sunt compatibile cu procedura disciplinară reglementată prin reguli de procedură speciale.

În legătură cu incompatibilitatea unui membru al comisiei disciplinare, prima instanţă a reţinut că prevederile art. 10 alin. (1) din legea 188/2000 cu privire la recuzare se interpretează coroborat cu prevederile art. 652 C. proc. civ. şi se aplică doar în procedura de executare silită, context în care este nefondată critica reclamantei cu privire nesoluţionarea acestui incident în faza acţiunii disciplinare.

Înalta Curte nu poate reţine încălcarea dreptului la apărare sau a principiului legalităţii procedurii disciplinare datorită faptului că respingerea cererii de recuzare a fost consemnată în cuprinsul procesului-verbal al şedinţei de judecată din data de 23.02.2015, care cuprinde mersul dezbaterilor şi nu în cuprinsul Hotărârii nr. 2/23.02.2015. Mai mult, posibilitatea recuzării executorului judecătoresc B., membru în comisia de disciplină, pentru singurul motiv că acesta a efectuat acte de executare într-un dosar execuţional împotriva recurentei reclamante, nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, coroborate cu art. 652 C. proc. civ. şi nu poate fundamenta prezumţia de lipsă de imparţialitate a acestuia.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, prima instanţa a reţinut în mod corect că amenda aplicată reclamantei se situează la limita minimă prevăzută de lege, iar menţiunea din cuprinsul hotărârii, în sensul că "neachitarea amenzii în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii atrage suspendarea de drept a executorului judecătoresc din funcţie până la achitarea sumei" este, de asemenea, în concordanţă cu dispoziţiile art. 49 lit. c) din Legea 188/2000.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie formulată în temeiul art. 519 din C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Executor Judecătoresc A. împotriva sentinţei nr. 26 din 11 februarie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2019.