Agricultural funding ineligibility upheld after quashing lower court judgment; subsequent registry updates cannot retroactively validate 2014 eligibility

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 ianuarie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea actului administrativ intitulat Decizie de neeligibilitate a contractelor de selecţie a Raportului final din 5.12.2013, prin care proiectul depus la licitaţia de proiecte x/18.05.2014-31.07.2014, înregistrat cu nr. x, a fost declarat neeligibil, anularea Notificării cererii de finanţare declarată neeligibilă nr. 291/09.12.2014, precum şi obligarea pârâtei la reluarea procedurii de licitaţie.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 190 din 17 octombrie 2016, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a anulat actul administrativ intitulat Decizie de neeligibilitate a contratelor de selecţie a raportului final din 05.10.2013 şi Notificarea cererii de finanţare declarată neeligibilă nr. 291/09.12.2014, şi a obligat pârâta la reluarea procedurii de licitaţie.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 190 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă a formulat, în esenţă, următoarele critici de nelegalitate în privinţa sentinţei atacate:

Instanţa de fond a apreciat eronat şi contrar legislaţiei naţionale şi comunitare aplicabile în speţă (O.U.G. nr. 66/2011, Regulamentele CE nr. 1290/2005 şi nr. 2988/1995), faptul că eligibilitatea cererii de finanţare putea fi analizată la data de 10.10.2014, prin prisma celor dispuse prin decizia civilă nr. 490 din data 16.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.

Raţionamentul juridic al primei instanţe este greşit, întrucât Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a procedat la verificarea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate la 10.10.2014, dată la care a emis Notificarea de neeligibilitate nr. x/10.10.2014.

Reclamanta a avut la dispoziţie informaţiile necesare pentru a întocmi dosarul cererii de finanţare, revenindu-i, în exclusivitate, obligaţia de a respecta toate criteriile de eligibilitate şi de a prezenta documente justificative în acest sens, fiind în interesul său realizarea unui proiect eligibil, menţinerea acestor criterii verificându-se iniţial în perioada de evaluare şi cea premergătoare semnării contractului, dar şi pe tot parcursul implementării proiectului, precum şi ulterior realizării acestuia, în perioada de monitorizare.

Rezultă astfel că Notificarea nr. x/09.12.2014 este temeinică şi legală, fiind emisă cu respectarea prevederilor legislaţiei naţionale şi europene, precum şi a dispoziţiilor Ghidului Solicitantului pentru Măsura 121 - "Modernizarea exploataţiilor agricole", având în vedere că proiectul trebuie să îndeplinească toate criteriile de eligibilitate la momentul instrumentării cererii de finanţare, şi nu la o dată ulterioară, astfel încât prin implementarea proiectului să se realizeze obiectivele măsurii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Întreprinderea Individuală A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-reclamantă a susţinut, în principal, că dovada deţinerii terenului agricol s-a efectuat prin depunerea contractelor de arendă, a tabelului centralizator şi a actelor de proprietate a terenurilor situate pe raza comunei Dobromir, conform capitolului IV din Ghidul Solicitantului. Aceeaşi documentaţie a fost depusă la APIA, instituţie care după verificarea contractelor, a acordat subvenţia cuvenită.

Totodată, a dovedit faptul că pe rolul Tribunalului Constanţa a fost înregistrată acţiunea având ca obiect obligarea comunei Dobromir la înregistrarea în registrul agricol a suprafeţei totale de 1079 ha, precum şi la eliberarea adeverinţei tip APIA, pentru întreaga suprafaţă de teren deţinută în arendă în anul agricol 2014.

Prin urmare, în raport de cele dispuse prin sentinţa civilă nr. 1651 din 04.12.2015 a Tribunalului Constanţa şi prin decizia civilă nr. 490 din 16 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, eligibilitatea cererii de finanţare putea fi analizată la data de 10.10.2014, astfel că, în mod întemeiat instanţa de fond a reţinut îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 26 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 02 octombrie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este întemeiat, sentinţa recurată fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Procedându-se la o prezentare succintă a contextului faptic, se reţine că în sesiunea nr. x/18.05.2014 - 31.07.2014, de depunere şi evaluare a proiectelor aferente Măsurii 121 - Modernizarea exploataţiilor agricole, intimata-reclamantă Întreprinderea Individuală A. a depus dosarul cererii de finanţare nr. x, aferent proiectului "Achiziţia de utilaje şi echipamente agricole pentru culturi de câmp în Băneasa, jud. Constanţa".

Urmare a verificării şi evaluării cererii de finanţare, a fost emisă Notificarea cererilor de finanţare neeligibile nr. 291/09.12.2014, prin care solicitantul a fost înştiinţat că proiectul este neeligibil.

Împotriva acestei notificări, reclamanta a formulat contestaţie, respinsă prin Notificarea înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. x/09.12.2014, cu motivarea că proiectul nu îndeplineşte toate criteriile generale de eligibilitate, respectiv criteriul EG1, întrucât nu s-a făcut dovada deţinerii efective în patrimoniul reclamantei a suprafeţei agricole pe care urma să o exploateze în comuna Dobromir, judeţul Constanţa.

Criticile recurentei-pârâte potrivit cărora în mod eronat instanţa de fond a apreciat că eligibilitatea proiectului poate fi analizată prin prisma unor hotărâri judecătoreşti pronunţate la o dată ulterioară verificării cererii de finanţare, sunt întemeiate.

În conformitate cu prevederile H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din FEADR prin PNDR 2007 - 2013, proiectul eligibil este definit drept acel proiect care îndeplineşte condiţiile minime prevăzute în fişa tehnică a măsurii şi care poate fi selectat, conform criteriilor stabilite prin PNDR, pentru a primi asistenţă financiară nerambursabilă din FEADR.

Pornind de la această definiţie, Ghidul Solicitantului aferent fiecărei măsuri, constituie un suport informativ pentru întocmirea proiectelor, cuprinzând reguli de pregătire, depunere, selecţie şi implementare a proiectelor.

Verificarea eligibilităţii tehnice şi financiare a proiectelor se concretizează în completarea de către experţi din cadrul Serviciului Verificare Cereri Finanţare a "fişei de verificare a conformităţii - E 2.1", a "fişei de verificare a criteriilor de eligibilitate - E 3.1" şi a "fişei de evaluare a criteriilor de selecţie - E 3.2", formulare aparţinând Manualului de procedură internă a A.P.D.R.P. pentru evaluarea şi selectarea cererilor de finanţare - M01 - 02, aprobat prin Ordinul MADR nr. 643/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile Ghidului Solicitantului aferent Măsurii 121, documentele solicitate pentru terenul agricol sunt:

a) 1. copie după actul de proprietate al terenului şi/sau tabel centralizator emis de primărie, semnat de persoanele autorizate conform legii, conţinând sumarul contractelor de arendă cu suprafeţele luate în arendă pe categorii de folosinţă, perioada de arendare şi/sau contractul de concesiune şi/sau orice alt document care să certifice dreptul de folosinţă a terenului;

a) 2. copie după registrul agricol emis de primării, care să certifice dreptul de proprietate şi/sau de folosinţă (arendă/concesionare) al terenului pentru baza de producţie, cu ştampila primăriei şi menţiunea "conform cu originalul".

Potrivit Manualului de procedură pentru evaluarea şi selectarea cererilor de finanţare - M01 - 02, expertul din cadrul Serviciului Verificare Cereri Finanţare verifică dacă solicitantul figurează în baza de date IACS de la APIA, precum şi toate datele referitoare la exploataţia agricolă, fiind necesar ca suprafeţele de teren agricol menţionate în documentele întocmite de expert, să corespundă datelor înscrise în tabelul centralizator al contractelor de arendă.

În speţă, în urma neconcordanţelor existente între contractele de arendă şi extrasul APIA în ceea ce priveşte suprafaţa agricolă deţinută de reclamantă, prin fişa de solicitare a informaţiilor suplimentare s-a solicitat acesteia să depună tabel centralizator al contractelor de arendă şi copie a registrului agricol emis de Primăria Dobromir, care să certifice dreptul de folosinţă asupra întregii suprafeţe agricole pe care o exploatează pe raza comunei.

Reclamanta nu a prezentat aceste documente justificative, precizând că figurează în calitate de parte într-un litigiu înregistrat pe rolul instanţei judecătoreşti, în contradictoriu cu Primăria comunei Dobromir, având ca obiect obligarea acesteia la eliberarea adeverinţei tip APIA, care să certifice suprafaţa de teren agricol deţinută de către reclamantă pe raza comunei.

În dezacord cu opinia exprimată de prima instanţă, Înalta Curte reţine că sentinţa civilă nr. 1651 din 04.12.2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 490 din 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, nu probează îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate în privinţa proiectului în discuţie la data evaluării cererii de finanţare, în anul 2014, moment la care recurenta-pârâtă a emis Notificarea nr. x/10.10.2014, prin care a constatat că reclamanta nu a dovedit deţinerea în patrimoniu a suprafeţei agricole pe care urma să o exploateze pe raza comunei Dobromir.

Contrar susţinerilor intimatei-reclamante, împrejurarea că la o dată ulterioară analizei efectuate de către experţii APIA, prin hotărârile judecătoreşti mai sus-menţionate s-a dispus obligarea comunei Dobromir să înregistreze în registrul agricol contractele de arendă încheiate de reclamantă cu mai mulţi arendatori, nu poate fi primită drept argument în dovedirea îndeplinirii criteriilor de eligibilitate, în condiţiile în care, aşa cum s-a învederat anterior, aceste condiţii se impuneau a fi îndeplinite la data evaluării cererii de finanţare, dată la care reclamanta nu a probat deţinerea terenului agricol cu documentele solicitate de către pârâtă, în conformitate cu prevederile Ghidului Solicitantului.

În contextul evidenţiat, faptul că la o dată ulterioară instrumentării cererii de finanţare, intimata-reclamantă a prezentat documentele justificative prevăzute de Ghidul Solicitantului pentru terenul agricol deţinut în patrimoniu, nu este de natură a afecta legalitatea şi temeinicia actelor administrative întocmite de pârâtă pe parcursul procedurii de verificare a eligibilităţii proiectului, potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 224/2008.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, casarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 190 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2019.