Territorial jurisdiction for union-initiated salary litigation under labor vs. administrative procedural rules

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE "FORŢA LEGII"- în numele şi pentru membrul de sindicat A. a chemat în judecată pe pârâtul PRIMARUL COMUNEI VAIDEENI, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta: să emită o decizie prin care să-i stabilească reclamantului salariul de bază brut lunar la valoarea salariului maxim în plată pentru o funcţie similară aflată în plată, şi să-i plătească reclamantului o despăgubire egală cu diferenţa dintre salariul stabilit potrivit primului capăt de cerere şi cel acordat efectiv, începând cu luna aprilie 2015, până la pronunţarea unei hotărâri definitive în cauză, sume actualizate la data plăţii, plus dobânda legală.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin Sentinţa nr. 2300/2018 din 08 noiembrie 2018, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE "FORŢA LEGII" PENTRU A., în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI VAIDEENI, în favoarea Tribunalului Vâlcea- contencios administrativ.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Dolj a apreciat că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii), reţinând în esenţă, că, în cauza de faţă Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" nu a acţionat în nume propriu, ci a acţionat în calitate de reprezentant legal al funcţionarului public A., aşa cum expres a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel încât calitatea de reclamant o are funcţionarul public A., care are domiciliul în sat Vaideeni, jud. Vâlcea.

Prin urmare, instanţa a concluzionat că, în cazul litigiilor având ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă în care sunt implicaţi membrii de sindicat - indiferent dacă respectivele persoane au raporturi de muncă (prin încheierea unui contract individual de muncă) sau raporturi de serviciu (în baza unui act de numire în funcţia publică) cu instituţia angajatoare, competenţa teritorială este una exclusivă şi ea aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamanţilor, în speţă funcţionarii publici care reclamă drepturi salariale şi, ca atare, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Vâlcea.

2.2). La data de 28 noiembrie 2018, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, iar prin Sentinţa nr. 793/2019 din 04 iunie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea, invocată din oficiu, şi, în consecinţă: a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Vaideeni, în favoarea Tribunalului Dolj; în temeiul art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Vâlcea şi Tribunalul Dolj şi, în temeiul art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 şi, respectiv, ale art. 117 din aceeaşi lege, şi, astfel, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine secţiei specializate de contencios administrativ a tribunalului, fie de la sediul reclamantului, fie de la sediul pârâţilor, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii- 25.07.2018, aceasta fiind legea procesuală aplicabilă în cauză, potrivit art. 25 alin. (1) din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu, având în vedere că acţiunea a fost introdusă la instanţa de contencios administrativ de la locul situării sediului reclamantului, din mun. Craiova, respectiv, la Tribunalul Dolj, în a cărui rază teritorială se află sediul reclamantului, această instanţă de contencios administrativ a devenit competentă teritorial să soluţioneze cauza şi, în consecinţă, odată ce a fost învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărui rază teritorială se află sediul reclamantului, a devenit competent teritorial în mod exclusiv.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) din Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte cadrul procesual, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată în cauza de faţă constă în solicitarea de obligare a pârâtului la emiterea unei decizii prin care să-i stabilească reclamantului salariul de bază brut lunar la valoarea salariului maxim în plată pentru o funcţie similară aflată în plată, precum şi să-i plătească reclamantului o despăgubire egală cu diferenţa dintre salariul stabilit potrivit primului capăt de cerere şi cel acordat efectiv, începând cu luna aprilie 2015.

Acţiunea a fost formulată de SINDICATUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE "FORŢA LEGII", în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011, în numele membrului de sindicat A., la data introducerii cererii fiind în vigoare forma Legii nr. 554/2004 anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 212/2018.

Potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, "(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.".

În condiţiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 îşi aveau corespondentul în dispoziţiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat."

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, ci prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma anterioară, conform cărora:

"Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. (…)".

În şedinţa plenului secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 22 mai 2017 a fost unificată practica în aceste litigii şi s-a considerat că, în materia contenciosului administrativ, în acţiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opţiune al reclamantului Sindicat.

În temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Sindicatul a ales instanţa competentă teritorial ca fiind tribunalul în circumscripţia căruia îşi are sediul, respectiv, Tribunalul Dolj, şi nu prin raportare la sediul pârâtului.

În aceste condiţii, având în vedere că reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE "FORŢA LEGII", cu sediul în mun. Craiova, judeţul Dolj, a introdus cererea în numele membrului său de sindicat (A.) la tribunalul în circumscripţia căruia îşi are sediul, anterior modificării art. 10 din Legea nr. 554/2004 intervenite prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dolj.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" pentru A. şi pe pârâtul Primarul Comunei Vaideeni, în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2019.

GGC - OB