Conflict of jurisdiction resolved in favor of the original court after forfeiture of territorial incompetence objection

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraş, la data de 17 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Comuna Hârseni- prin Primar a chemat în judecată pe pârâta Societatea A., solicitând instanţei ca, după administrarea probelor, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună rezilierea Acordului de implementare S.I.I. Sistem Informatic Integrat E- Buget. Eu încheiat la data de 29.10.2015 între reclamantă şi pârâtă- în calitate de furnizor al sistemului informatic integrat, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale asumate de pârâtă; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin Sentinţa civilă nr. 1040/2019 din 11 aprilie 2019, Judecătoria Făgăraş a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Făgăraş, invocată de pârâtă, şi în consecinţă: a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulată de reclamanta Comuna Hârseni, reprezentată prin primar, în contradictoriu cu pârâta Societatea A. SRL, având ca obiect reziliere contract, în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti; a dispus trimiterea dosarului instanţei competente.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Făgăraş a reţinut, privitor la competenţa teritorială, că potrivit art. 107 din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, competenţa teritorială alternativă fiind reglementată de dispoziţiile art. 113 din C. proc. civ., iar potrivit art. 126 din C. proc. civ., cu excepţia cazurilor de competenţă exclusivă, în procesele privitoare la bunuri, părţile pot conveni ca acestea să fie judecate şi de alte instanţe decât cele care ar fi potrivit legii competente teritorial să le judece.

Conform pct. 6 din contractul încheiat între părţi, orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest acord va fi soluţionat de către instanţele judecătoreşti de la sediul social al furnizorului sau de la locul plăţii, definind locul plăţii ca fiind cel de la sediul sucursalei sau agenţiei instituţiei de credit la care este deschis contul bancar al furnizorului. Din înscrisurile de la dosar şi susţinerile părţilor, s-a constatat că sediul social al furnizorului, pârâta din prezenta cauză, se află în sectorul 6 Bucureşti, contul bancar al furnizorului fiind deschis tot la o instituţie de credit din sectorul 6 Bucureşti.

2.2). La data de 20 mai 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, iar prin Sentinţa civilă nr. 4461 din 19 iunie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta Comuna Hârseni prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Societatea A. SRL, în favoarea Judecătoriei Făgăraş; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa în drept să hotărască asupra conflictului de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, prevederile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., şi a avut în vedere că prin întâmpinarea depusă la data de 16.11.2018 la dosarul declinat pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

Ulterior, la data de 08.01.2019 pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Făgăraş, iar prin Sentinţa civilă nr. 1040/11.04.2019 Judecătoria Făgăraş a admis această excepţie şi a dispus declinarea în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

În condiţiile în care pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, prin întâmpinare, şi cum formularea întâmpinării este obligatorie în cauza dedusă judecăţii, a considerat instanţa că trebuia să se reţină constatarea decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepţii de ordin privat, în baza art. art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. coroborat cu art. 205 alin. (2), lit. b), art. 208 din C. proc. civ.

Excepţia necompetenţei teritoriale reţinute şi găsite întemeiate în baza art. 126 alin. din C. proc. civ., învederează caracterul relativ al excepţiei, care ocroteşte un interes privat, al pârâtei în cazul de faţă, astfel că invocarea acesteia se afla exclusiv la îndemâna pârâtei, cu obligativitatea acesteia de a o consemna în cuprinsul întâmpinării depuse la data de 16.11.2018.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) din C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Judecătoriei Făgăraş, pentru următoarele considerente:

În cauză, instanţele au reţinut corect obiectul cererii de chemare în judecată, ca fiind rezilierea Acordului de implementare S.I.I. Sistem Informatic Integrat E- Buget. Eu încheiat la data de 29.10.2015 între reclamantă, o autoritate publică, şi pârâtă- un profesionist- în calitate de furnizor al sistemului informatic integrat.

Din această perspectivă, în raport de dispoziţiile art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., care stabilesc o competenţă alternativă, reclamanta avea posibilitatea să aleagă între instanţa de la sediul pârâtei sau instanţa locului plăţii prevăzută în contract, competenţa teritorială fiind relativă, iar normele care o reglementează, de ordine privată, având, în principiu, caracter dispozitiv.

Art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. stabileşte:

"Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Din interpretarea textului de lege precitat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată de către pârât prin întâmpinare, când aceasta este obligatorie, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta devine competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă cauza ar fi de competenţa teritorială a altei instanţe.

O astfel de interpretare se impune şi din perspectiva că legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă, în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

Or, în speţă, aşa cum corect a reţinut şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinarea formulată, deşi a primit comunicarea cererii de chemare în judecată şi a înscrisurilor anexate, conform dovezii de la dosarul declinat, ci abia la data de 08 ianuarie 2019, deci, cu nerespectarea art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Aşadar, la primul termen de judecată cu părţile legal citate, eventuala necompetenţă teritorială de ordine privată era acoperită prin neinvocarea excepţiei de către partea interesată în termenul de decădere expres prevăzut de art. 130 alin. (3) din Noul C. proc. civ., astfel că, Judecătoria Făgăraş a rămas competentă să judece litigiul.

Faţă de succesiunea cronologică a actelor de procedură îndeplinite în cauză, Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei a fost invocată ulterior depunerii întâmpinării şi a fost soluţionată abia la termenul din 11 aprilie 2019, moment la care instanţa nu se mai putea dezînvesti, în raport de dispoziţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Aşa fiind, faţă de dispoziţiile legale mai sus- arătate, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Făgăraş şi, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (3) din Noul C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Făgăraş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Hârseni prin Primar şi pe pârâta Societatea A., în favoarea Judecătoriei Făgăraş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2019.

GGC - OB