EU rural funding recovery for artificial condition creation via intra-family corporate interdependence and diversion of micro-enterprise objectives

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 30 iunie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 09.11.2015 (41572/10.11.2015), privind proiectul cu codul x si titlul "Sprijin pentru crearea si dezvoltarea de micro-întreprinderi la S.C. A. S.R.L. Coşereni, Judeţul Ialomiţa", beneficiar S.C. A. S.R.L., precum şi anularea deciziei nr. 48814/29.12.2015 de soluţionare a contestaţiei 72/09.12.2015.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4011 din 13 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AFIR, anulând procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 09.11.2015 (41572/10.11.2015), privind proiectul cu codul x şi titlul "Sprijin pentru crearea si dezvoltarea de micro-întreprinderi la S.C. A. S.R.L. Coşereni, Judeţul Ialomiţa", beneficiar S.C. A. S.R.L. şi decizia nr. 48814/29.12.2015 de soluţionare a Contestaţiei 72/09.12.2015.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi reţinerea cauzei spre rejudecare, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulate de intimata-reclamantă, ca fiind neîntemeiată.

A susţinut recurenta-pârâtă AFIR că, prin sentinţa atacată, instanţa de fond a încălcat normele de drept material reprezentate de art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, art. 4 alin. (8) din Regulamentul (CE) nr. 65/2011 şi nr. 2988/1995, a ignorat probatoriul în cauză, clauzele contractuale, cât şi situaţia de fapt expusă în hotărârea ce formează obiectul căii de atac declarate în cauză.

În acest context, a menţionat recurenta-pârâtă AFIR că indicatorii externi/fizici, de structură/juridici, de afaceri/contabili/economici au fost analizaţi de autoritatea de control pe baza documentelor puse la dispoziţie de către intimata beneficiară, documente ce se regăsesc şi la dosarul cauzei, fiind făcută trimitere la cauza CJUE C-434/12, pentru aplicarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul (CE) nr. 65/2011.

În privinţa elementului subiectiv, arată recurenta-pârâtă că existenţa acestuia poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, în special atunci când proiectele de investiţii sunt identice şi când există o legătură geografică, economică, funcţională, juridică şi/sau personală între aceste proiecte. Totodată, existenţa elementului subiectiv constă în urmărirea în exclusivitate a obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin în cadrul căreia a aplicat beneficiarul pentru a implementa prin finanţare nerambursabilă.

Ca indicatori externi/fizici, au fost identificate şi menţionate în procesul-verbal contestat legături între solicitantul sprijinului prin FEADR şi Societatea B. S.R.L., cu care beneficiarul măsurii a încheiat în perioada 2010-2015 un contract de prestări servicii cu o durată de 10 ani, iar din procesele-verbale de recepţie lucrări şi din facturile prezentate a rezultat că un procent de 71,98% l-a reprezentat efectuarea de prestări servicii numai către această entitate juridică, care, de altfel, a asigurat amplasamentul proiectului, conform contractului de comodat nr. x/24.11.2009, încheiat pe o durată de 10 ani, pentru folosinţa gratuită a terenului în suprafaţă de 9581 mp, teren care figura ca amplasament şi pentru proiectul propus de C.. Tot Societatea B. S.R.L. a asigurat sediul social al Societăţii A. S.R.L., iar prin contracte de comodat încheiate între aceleaşi părţi s-au transmis în folosinţă gratuită pe o durată de 25 de ani terenul în suprafaţă de 900 mp, situat în Comuna Coşereni, folosit ca punct de lucru pentru intimata-reclamantă, precum şi imobilul compus din atelier mecanic în suprafaţă de 126 mp şi terenul intravilan de 1706 mp, situat în localitatea Bărcăneşti, pentru o perioadă de 49 de ni, folosit tot ca punct de lucru al intimatei-reclamante.

În cadrul indicatorilor de structură/juridici, a menţionat recurenta-pârâtă AFIR că a identificat încheierea de contracte de prestări servicii cu Societatea B. S.R.L., care are ca asociat unic pe numitul D., tatăl lui E., iar un alt beneficiar al lucrărilor prestate de către intimata-reclamantă este II C., entitate juridică ce are ca asociat unic pe numita F., sora lui E.. Toate aceste entităţi menţionate anterior au acelaşi sediu social, în comuna Coşereni, judeţul Ialomiţa, şi puncte de lucru comune, în comuna Bărcăneşti, judeţul Ialomiţa.

În cadrul Societăţii A. S.R.L., numitul E. are calitatea de asociat unic, iar obiectul de activitate al acestei entităţi este conform cod CAEN 0161, obiectele secundare fiind cele care au coduri CAEN 0113, 0111, în timp ce Societatea B. S.R.L. şi II F. au ca activităţi înscrise la registrul comerţului cele aferente codurilor CAEN 0111 şi 0161.

Indicatorii de afaceri/contabili/economici pe care recurenta-pârâtă AFIR i-a considerat a fi relevanţi pentru dovedirea creării de condiţii artificiale în cauză au rezultat din analiza contractelor de prestări servicii efectuate de către intimata-reclamantă, care, în proporţie de peste 90%, a efectuat aceste lucrări pentru familia sa, iar cofinanţarea proiectului a fost asigurată de Societatea B. S.R.L., conform contractului de împrumut nr. x/15.10.2010, în valoare de 717 000 RON.

În considerarea tuturor acestor indicatori subiectivi, a susţinut recurenta-pârâtă AFIR că scopul finanţării, constând în îmbunătăţirea vieţii economice din mediul rural pentru toţi locuitorii, prin posibilitatea oferită tinerilor de a dezvolta o afacere, nu a fost atins.

În ceea ce priveşte elementele obiective, a susţinut recurenta AFIR că prima instanţă nu a analizat această condiţie necesară pentru a dovedi crearea de condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării nerambursabile în cadrul măsurii 312.

În opinia recurentei AFIR, obiectivul general al măsurii 312 nu este îndeplinit, întrucât entităţile juridice între care au fost identificate legături operează în cadrul unui grup economic mai mare, ca urmare a elementelor comune între cele două societăţi beneficiare ale finanţării prin FEADR. Pornind de la faptul că obiectivul acestei măsuri era acela de a îmbunătăţi activitatea economică şi de a crea noi locuri de muncă, arată recurenta-pârâtă că nu s-a realizat o diversificare a serviciilor în mediul rural (obiectivul specific), dată fiind prestarea serviciilor în mod preponderent în favoarea membrilor aceleiaşi familii.

O altă critică din recurs a vizat reţinerile instanţei de fond, în sensul "realizării obiectivului privind crearea de noi locuri de muncă, întrucât nu s-a făcut vreo dovadă că posturile ocupate anterior de aceste persoane au dispărut de pe piaţa muncii". A reliefat recurenta AFIR faptul că, prin memoriul justificat anexat cererii de finanţare, intimata-reclamantă şi-a propus să creeze 5 locuri de muncă pentru care se vor angaja în regim permanent salariaţi, iar conform adresei ITM înregistrate la CRFIR 8 cu nr. x/24.09.2015, a rezultat că salariaţii au fost preluaţi de la Societatea B. S.R.L. sau au figurat o perioadă ca angajaţi la Societatea A. S.R.L. ori la II F., nefiind respectată nici structura forţei de muncă propusă prin proiectul pentru care intimata a obţinut finanţare nerambursabilă.

În condiţiile în care Societatea A. S.R.L. s-a obligat să creeze noi locuri de muncă, nu să preia angajaţi, iar pentru această condiţie proiectul a fost punctat corespunzător, susţine recurenta AFIR că a fost încălcat criteriul de selecţie S.2, deşi o astfel de obligaţie era expres prevăzută prin fişa tehnică a măsurii 312 din PNDR 2007-2013 - motivaţia sprijinului:

"Având în vedere numărul mic al micro-întreprinderilor în spaţiul rural şi nivelul redus al veniturilor obţinute din activităţi non-agricole, se impune necesitatea creării de noi micro-întreprinderi care vor revitaliza economia rurală prin crearea de noi locuri de muncă pentru populaţia rurală în sectorul non-agricol şi creşterea veniturilor acesteia."

O altă critică a recurentei-pârâte AFIR a fost îndreptată împotriva argumentelor avute în vedere de prima instanţă, prin care a reţinut în hotărârea atacată că, "deşi există elemente care creează o suspiciune privind posibila coordonare între societăţi, totuşi aceste elemente sunt reduse şi pot avea explicaţia existenţei doar a unei simple relaţii comerciale", recurenta arătând că nu pot fi considerate simple coincidenţe sau simple relaţii comerciale, neputând fi ignorată dependenţa beneficiarului A. S.R.L. de celelalte două entităţi cu care se afla în legătură, ceea ce reprezintă un avantaj economic nejustificat, situaţie interzisă de art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

Având în vedere toate elementele anterior expuse în cadrul recursului declarat în cauză, a concluzionat recurenta AFIR că au fost încălcate prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, fiind evidentă fracţionarea artificială a investiţiei, iar entităţile juridice implicate în aceste activităţi acţionează pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

Un ultim aspect reliefat de recurenta-pârâtă AFIR a fost acela al obligaţiei sale cu privire la recuperarea integrală a sumelor acordate beneficiarilor care au încercat eludarea prevederilor legale, obligaţie ce reiese din aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) şi (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, precum şi ale art. 9 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta AFIR împotriva sentinţei civile nr. 4011/13.12.2015 a Curţii de Apel Bucureşti şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În cuprinsul motivelor de fapt ale întâmpinării sale, a arătat intimata-reclamantă că nu pot fi identificate critici care să fie subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., iar în combaterea criticilor a susţinut că, la momentul accesării finanţării, chiar recurenta AFIR a recunoscut că au fost respectate criteriile de eligibilitate, astfel că, în condiţiile în care proiectul nu a fost modificat, nu se poate reţine la acest moment că nu mai sunt îndeplinite aceleaşi condiţii evaluate în anul 2010. Făcând intimata-reclamantă trimitere la jurisprudenţa CJUE în această materie (hotărârea pronunţată în cauza C-434/12 Slancheva Sila), a susţinut aceasta că existenţa elementului subiectiv nu trebuie să se bazeze pe indicii, ci pe dovezi concrete privind coordonarea deliberată între cele trei entităţi cu scopul de a beneficia de fonduri nerambursabile peste limita legală, iar în privinţa elementului obiectiv, se arată că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR a fost atinsă, proiectul de investiţie fiind unul autonom, respectând obiectivele măsurii accesate.

În opinia intimatei-reclamante, prima instanţă a apreciat corect că legătura de rudenie între asociatul A. S.R.L., E. şi asociatul B. S.R.L., D., nu reprezintă o dovadă a coordonării deliberate pentru crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii unui avantaj nejustificat, întrucât legislaţia europeană şi cea naţională nu interzic ca membrii aceleiaşi familii să aibă relaţii comerciale, iar utilizarea spaţiului pus la dispoziţie de către Societatea B. S.R.L. a fost adusă la cunoştinţa reprezentanţilor AFIR, care au efectuat vizite în teren la acest imobil. A mai susţinut intimata-reclamantă că îşi desfăşoară activitatea într-un spaţiu bine delimitat, la fel ca celelalte două entităţi, fiind permisă funcţionarea lor la acelaşi sediu, conform art. 17 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, "dacă imobilul, prin structura şi suprafaţa sa utilă, permite funcţionarea mai multor societăţi în încăperi distincte sau în spaţii distinct partajate".

În referire la obiectivul masării 312, respectiv "îmbunătăţirea vieţii economice din mediul rural", a arătat intimata-reclamantă că serviciile pe care aceasta le-a prestat s-au răsfrânt asupra întregii comunităţi rurale, deoarece atât Societatea B. S.R.L., cât şi II F., au lucrat suprafeţe de terenuri agricole luate în arendă de la persoane fizice din comunele Coşereni, Bărcăneşti, Borăneşti şi municipiul Urziceni, după cum rezultă din adeverinţele eliberate de unităţile administrativ-teritoriale enumerate.

În referire la condiţia privind crearea de noi locuri de muncă, a susţinut intimata-reclamantă că recurenta AFIR se contrazice faţă de aspectele reţinute în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/10.11.2015, în care se menţionează că "echipa de control a constatat că beneficiarul A. S.R.L. a creat cele 5 locuri de muncă şi a făcut dovada cofinanţării proiectului în procent de 30%", iar contractele de muncă şi extrasele Revisal confirmă faptul că societatea a avut în permanenţă 5 angajaţi pe perioadă nedeterminată, cu normă de muncă de 8 ore/zi.

În referire la cea de-a treia critică a recurentei-pârâte, a susţinut intimata-reclamantă că niciunul dintre criteriile subiective menţionate de către AFIR nu prezintă indicatori de fraudă, aşa cum sunt definiţi de H.G. nr. 875/2011, Anexa 1, fiind necesar, conform notei directoare pentru auditori nr. 22 emisă de Comisia Europeană, să se demonstreze coordonarea deliberată pentru crearea de condiţii artificiale, în urma analizării indicatorilor care compun atât elementul subiectiv, cât şi elementul obiectiv al încălcării regulilor de acordare a sprijinului nerambursabil în cadrul măsurii 312.

A solicitat intimata-reclamantă să se reţină că achiziţia de utilaje agricole reprezintă o cheltuială eligibilă, potrivit Ghidului solicitantului pentru această măsură de sprijin financiar, iar efectuarea lucrărilor în proporţie de 87,47% pentru Societatea B. S.R.L. nu reprezintă un motiv de aplicare a vreunei sancţiuni, câtă vreme acest aspect nu a fost prevăzut ca fiind o încălcare a condiţiilor de eligibilitate prevăzute în respectivul ghid, avut în vedere la încheierea contractului de finanţare nr. x/11.06.2010

O a patra critică a recursului declarat de pârâta AFIR a fost combătută de către intimata-reclamantă în sensul că respectiva entitate juridică este una autonomă din punct de vedere funcţional, după cum reiese din documentele sale contabile din perioada 2010-2015, având achitate la zi toate obligaţiile datorate bugetului de stat, iar în referire la obligaţia AFIR de a recupera sumele acordate beneficiarilor care nu au respectat condiţiile finanţării, a făcut trimitere intimata A. S.R.L. la prevederile art. 3 din anexa 1 la contractul de finanţare, prin care se obliga să nu modifice substanţial proiectul pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuată de autoritatea contractantă. Apreciind beneficiarul finanţării că a respectat această clauză, a invocat încălcarea, de către recurenta AFIR, a prevederilor art. 8 pct. 3 din anexa 1 a aceluiaşi contract, privind conduita de urmat în ipoteza identificării vreuneia dintre situaţiile prevăzute în acest articol (obiectivele finanţate nu sunt utilizate conform scopului rezultat din cererea de finanţare sau sunt închiriate; proiectului i se aduc modificări substanţiale; nerespectarea obligaţiilor statuate prin contract), ipoteze ce nu au fost semnalate. În acest context, susţine intimata-reclamantă că este subiectul unui abuz de drept ca urmare a culpei AFIR în respectarea propriilor obligaţii contractate, în condiţiile în care nu a intervenit niciun element de noutate pe parcursul derulării proiectului, nefiind schimbate cerinţele de eligibilitate de la momentul acordării finanţării, iar obligaţia prevăzută în sarcina AFIR prin dispoziţiile art. 5 din Norma metodologică din 31/08/2011 de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 nu a fost îndeplinită de această instituţie publică. Prin urmare, a solicitat intimata-reclamantă să se facă aplicarea, în cauză, a prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, potrivit cărora "obligaţia de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil".

Pentru aceste argumente, a susţinut intimata-reclamantă nelegalitatea actelor contestate, pentru încălcarea principiilor consacrate de Regulamentul (UE) nr. 65/2011, potrivit cărora nu se aplică nicio sancţiune sau reducere în cazul în care beneficiarul poate demonstra că nu se află în culpă pentru includerea sumei neeligibile, făcând trimitere, totodată, la dispoziţiile art. 23 alin. (3) din acelaşi regulament.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul prin prisma motivelor de fapt arătate, a temeiului de casare invocat, precum şi a probelor administrate în cauză, Înalta Curte reţine caracterul său fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

II.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

Soluţia primei instanţe, de admitere a acţiunii şi anulare a actelor administrativ-fiscale contestate, a fost recurată de către intimata-pârâtă AFIR, motivul de casare considerat de aceasta a fi incident fiind cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., referitor la "încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

A susţinut recurenta AFIR că judecătorul fondului a concluzionat în mod eronat că nu s-a probat existenţa unor condiţii artificiale în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene de către intimata reclamantă S.C. A. S.R.L., în vederea derulării proiectului "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi", întrucât elementele identificate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 10.11.2015 nu demonstrează existenţa unei înţelegeri frauduloase pentru accesarea fondurilor europene, nefiind răsturnată, în cauză, prezumţia de bună credinţă de care se bucură beneficiarul finanţării.

În dezacord cu judecătorul fondului, reţine Înalta Curte că actele administrative fiscale contestate se bucură de prezumţia de legalitate, prezumţie ce nu a fost răsturnată în cauză, recursul fiind, astfel, fondat.

În fapt, între Societatea A. S.R.L. şi autoritatea contractantă APDRP (în prezent AFIR) s-a încheiat contractul cadru de finanţare nr. x/11.06.2010 pentru proiectul "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi la S.C. A. S.R.L. Coşereni, judeţul Ialomiţa", iar în urma verificării documentelor în controlul ex-post s-a întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.11.2015, în cuprinsul căruia s-a reţinut că, date fiind relaţiile de familie între asociaţii unităţilor economice S.C. B. S.R.L., Întreprinderea individuală C. şi intimata reclamantă, precum şi relaţiile de afaceri din cadrul acestor entităţi juridice, se constată crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii ajutorului financiar nerambursabil în cadrul măsurii 312, iar utilajele achiziţionate prin proiect nu au contribuit la diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală, fiind destinate deservirii preponderente a membrilor unei singure familii şi a firmelor deţinute de către aceştia.

Indicatorii fizici, funcţionali şi economici ce au fost identificaţi cu ocazia controlului ex-post, menţionaţi, de altfel, în cuprinsul sentinţei atacate, au condus la suspiciunea de creare de condiţii artificiale, concluzie nevalidată de judecătorul fondului, care a reţinut că AFIR nu a dovedit elementele subiective şi obiective necesare constatării existenţei unor asemenea condiţii.

Contrar soluţiei primei instanţe, Înalta Curte reţine caracterul legal al actelor administrativ-fiscale întocmite în cauză de recurenta-pârâtă AFIR, prin care s-a constatat existenţa neregulilor în derularea proiectului propus de intimata-reclamantă A. S.R.L., finanţat din fonduri europene nerambursabile, fiind dispusă în sarcina beneficiarului restituirea sumelor alocate în cadrul Măsurii 312.

Primordial, reţine Înalta Curte că, potrivit Ghidului Solicitantului din cadrul Programului Naţional pentru Dezvoltare Rurală-PNDR-Axa 3-Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale, măsura 3.1.2. "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi", în versiunea 04 din iunie 2010, în cadrul capitolului 2.1, s-a prevăzut că beneficiarii eligibili sunt microîntreprinderile care, în sensul prevederilor Legii 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, trebuie să fie întreprinderi autonome sau persoanele fizice (neînregistrate ca agenţi economici) care se vor angaja ca până la data semnării contractului de finanţare să se autorizeze cu un statut minim de persoană fizică autorizată şi să funcţioneze ca microîntreprindere.

În verificarea documentară a proiectului " Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi", a reţinut autoritatea contractantă AFIR că nu au fost menţinute condiţiile de eligibilitate ce au fost declarate la momentul încheierii contractului de finanţare dintre părţile litigante.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din acest contract (înregistrat sub nr. x/11.06.2010), "beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare. De asemenea, pe o perioadă de 5 ani, de la ultima plată efectuată de Agenţie, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanţial proiectul."

Modificările substanţiale survenite în derularea proiectului implementat cu finanţare europeană nerambursabilă au fost reţinute de către echipa de control din cadrul AFIR ca urmare a identificării legăturilor existente între intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L. şi entităţile juridice S.C. B. S.R.L. şi Întreprinderea Individuală C..

Cu ocazia controlului ex-post ce a condus la întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 10.11.2015, s-a reţinut existenţa următoarelor legături în cadrul grupului de firme compus din Societatea A. S.R.L., Societatea B. S.R.L. şi Întreprinderea Individuală C.:

- principalii clienţi ai S.C. A. S.R.L. sunt S.C. B. S.R.L. şi C. Întreprindere Individuală (pentru aceştia au fost prestate servicii pe o suprafaţă de 5646 ha, ceea ce reprezintă 92,25% din totalul lucrărilor efectuate;

- cofinanţarea proiectului a fost asigurată de S.C. B. S.R.L., conform contractului de împrumut nr. x/15.10.2010 în valoare de 717 000 ron, încheiat între cele două părţi, deşi, conform declaraţiei pe propria răspundere, beneficiarul s-a angajat să asigure cofinanţarea proiectului din împrumuturi bancare în sumă de 223 002 ron;

- amplasamentul proiectului a fost asigurat de S.C. B. S.R.L., conform contractului de comodat autentificat sub nr. x/24.11.2009 la BNP G., încheiat între S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., pentru folosinţa gratuită a terenului în suprafaţă de 9581 mp, situat în intravilanul comunei Coşereni, judeţul Ialomiţa, pentru o perioadă de 10 ani;

- sediul social a fost asigurat de S.C. B. S.R.L., conform contractului de comodat încheiat la data de 18.11.2009;

- aceeaşi persoană juridică, S.C. B. S.R.L., a pus la dispoziţia beneficiarului A. S.R.L., spre folosinţă gratuită, şi alte bunuri imobile necesare funcţionării sale la punctului de lucru situat în localitatea Bărcăneşti, strada x nr. 11, judeţul Ialomiţa;

- nu a fost respectată structura forţei de muncă propusă prin memoriul justificativ, respectiv un administrator, un mecanic întreţinere, un magazioner şi 2 paznici, astfel că, la data controlului (17.09.2015), au fost identificate persoane angajate ca administrator-1, mecanic agricol-1 şi paznic-3;

- s-a constatat o migraţie a persoanelor angajate între S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L. şi II C., conform situaţiilor transmise de ITM Ialomiţa.

Chiar dacă, în aparenţă, cele trei entităţi juridice sunt separate, interdependenţele existente între acestea, reliefate anterior, conduc la concluzia că ele au profitat de avantaje nejustificate, prin crearea de condiţii artificiale, beneficiind astfel de plăţi prin depăşirea plafonului maxim alocat Măsurii 312, în scopul maximizării profitului în cadrul grupului de firme aparţinând membrilor aceleiaşi familii.

Este real că, potrivit jurisprudenţei CJUE, materializată prin hotărârea din 12.09.2013 în cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD, " […] proba unei practici abuzive a potenţialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins şi, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea acestuia."

Contrar soluţiei pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte reţine că ambele elemente la care face referire instanţa europeană sunt întrunite în cauză.

Potrivit prevederilor inserate la pct. 2 din Anexa la Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităţilor economice în vederea diversificării economiei rurale şi a creşterii calităţii vieţii în spaţiul rural", Schema de ajutor de minimis urmăreşte realizarea unui obiectiv general, ce vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale (conform fişei tehnice a Măsurii 312), a unor obiective specifice, respectiv crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural; creşterea valorii adăugate în activităţi non agricole; crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi; precum şi a unor obiective operaţionale, respectiv crearea de micro-întreprinderi; dezvoltarea celor existente în sectorul agricol, în spaţiul rural; reducerea gradului de dependenţă faţă de agricultură.

Art. 52 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, în baza căruia a fost solicitat ajutorul financiar nerambursabil pentru proiectul intimatei-reclamante, are ca obiectiv susţinerea măsurilor de diversificare a economiei rurale şi cuprinde ajutoarele pentru înfiinţarea şi dezvoltarea micro-întreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial şi consolidării mediului economic.

În condiţiile reţinerii, de către instanţa de control judiciar, a existenţei unor legături menite să direcţioneze întreg profitul obţinut în urma exercitării activităţilor pentru care s-a obţinut finanţare nerambursabilă către entităţile juridice înfiinţate de membrii aceleiaşi familii, este evident că obiectivul general al Măsurii 312 nu a fost atins, deoarece nu s-au finanţat proiecte independente, care ar fi condus la dezvoltarea zonei în care acestea funcţionează, ci, în realitate, s-a finanţat o singură entitate (familie), a cărei activitate profită doar acesteia.

Această concluzie rezidă şi din faptul că achiziţionarea de utilaje de către intimata-reclamantă prin accesarea sprijinului financiar nerambursabil în procent de 70% din valoarea proiectului a fost destinată efectuării de lucrări agricole nu către terţi, ci către unităţi economice aparţinând familiei, astfel cum se observă din procesele-verbale de recepţie a lucrărilor efectuate în perioada 2011-2014, în care beneficiarul finanţării a efectuat lucrări în proporţie covârşitoare de 74,32% pentru Societatea B. şi de 17,93%pentru II C..

În aceste condiţii, se poate reţine că utilajele achiziţionate prin proiect nu au contribuit la diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală, deoarece acestea au fost destinate deservirii preponderente a membrilor unei singure familii şi a firmelor deţinute de către aceştia.

În ceea ce priveşte existenţa elementului subiectiv, acesta presupune intenţia beneficiarului de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, ce contravine obiectivelor schemei de ajutor de minimis, creând în mod artificial condiţiile necesare pentru dobândirea acestuia.

Reperul jurisprudenţial în analiza acestui element este cel oferit de hotărârea CJUE pronunţată la data de 12.09.2013 în cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD, în care se arată, la paragrafele 40, 41 şi 43 că:

"40. […]fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanţa menţionată pentru a stabili caracterul artificial al creării condiţiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică şi/sau personală dintre persoanele implicate în operaţiunea de investiţii respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea Emsland-Stärke, citată anterior, punctul 58).

41. Existenţa acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni, care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiţi investitori candidaţi la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiţii sunt identice şi când există o legătură geografică, economică, funcţională, juridică şi/sau personală între aceste proiecte (a se vedea prin analogie Hotărârea Vonk Dairy Products, citată anterior, punctul 33).

43. În consecinţă, articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane".

Raportat la cele două elemente, COMISIA EUROPEANĂ - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a emis Nota directoare pentru Auditori nr. 22 având ca subiect Crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiţii, cuprinsul căreia se statuează:"în ceea ce priveşte elementele obiective, faptele din acest caz trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanţării FEADR nu pot fi îndeplinite. Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal si real al cererii de finanţare. Adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEADR, sunt legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice si prezintă legături geografice, economice, funcţionale, legale sau legături de ordin personal."

În cauză, astfel cum s-a evidenţiat anterior, au fost identificaţi indicatorii care probează existenţa elementului subiectiv al creării de condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării.

În acest sens, reţine Înalta Curte că intimata-reclamantă are acelaşi sediu cu cel al altor firme din acelaşi grup familial, deţinut în baza unui contract de comodat încheiat cu acelaşi comodant, la rândul său beneficiar al unei finanţări nerambursabile pentru o activitate adiacentă celei a Societăţii A. S.R.L., iar conducerea entităţilor juridice este asigurată de persoane aflate în legături de rudenie. De asemenea, activitatea realizată de intimata-reclamantă în anii 2010-2015 a fost prestată preponderent către celelalte societăţi deţinute de H..

Concluzionând, nu doar existenţa relaţiilor de familie în cadrul grupului de firme compus din cele 3 entităţi juridice a fost de natură a reţine îndeplinirea elementului subiectiv al creării de condiţii artificiale în vederea obţinerii ajutorului nerambursabil, ci maniera deliberată a membrilor H. de a acţiona în conducerea fiecărei firme, de natură a deturna autonomia de voinţă a fiecăreia dintre societăţile implicate de la scopul urmărit prin accesarea sprijinului nerambursabil, acela de a dezvolta economia rurală prin prestarea serviciilor către cât mai multe persoane fizice şi/sau juridice din zona în care se implementează proiectul, obiectivul vizat de recurenta-reclamantă fiind contrar celui pretins prin cererea de finanţare.

Aşadar, reţine instanţa de control judiciar că au devenit aplicabile prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, privind punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală: "fără a se aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Prin urmare, este fondat recursul declarat de pârâta AFIR, fiind probată, în cauză, existenţa elementelor care au stat la baza emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/10.11.2015 şi a Deciziei nr. 72/09.12.2015, fapt de natură a reţine caracterul legal al respectivelor acte administrativ-fiscale contestate în dosarul de faţă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în raport de prevederile art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile ar. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta AFIR împotriva sentinţei civile nr. 4011 din 13 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pe care o va casa şi, în rejudecare, va respinge, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 4011 din 13 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2019.