Late completion request for omitted costs order in cassation decision; strict 15-day deadline for extraordinary remedies

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2521 din 15 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1500 din 6 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.

La data de 29 august 2019, reclamantul a formulat cerere de completare a acestei decizii, în sensul obligării intimatului-pârât Serviciul Român de Informaţii la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru în sumă de 200 RON, şi menţionării faptului că şi-a rezervat dreptul de a solicita obligarea intimatului la plata onorariului avocaţial pe cale separată. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 444 şi art. 453 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că, deşi la termenul de judecată din data de 15.05.2019 a solicitat obligarea intimatului Serviciul Român de Informaţii la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru achitată în recurs de 200 RON, rezervându-şi dreptul de a solicita plata onorariului de avocat pe cale separată, iar solicitarea a fost reţinută în partea introductivă a hotărârii, instanţa de recurs a omis să se pronunţe în dispozitivul hotărârii asupra acestei cereri.

Recurentul a solicitat a se observa că în speţă sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.

Fiind examinată cu prioritate condiţia referitoare la termenul de formulare a cererii, Înalta Curte reţine că cererea de completare a hotărârii prevăzută de dispoziţiile art. 444 din C. proc. civ. este reglementată prin norme de ordine publică, motiv pentru care nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenul prevăzut de lege pentru formularea ei şi de la modalitatea în care acesta se calculează.

Potrivit art. 444 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.

Înalta Curte urmează a reţine incidenţa prevederilor art. 444 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. în legătură cu termenul de 15 zile în care trebuia să fie promovată cererea, termen care curge de la data pronunţării hotărârii.

Hotărârea a cărei completare se solicită, fiind pronunţată la data de 15 mai 2019, termenul de 15 zile în care trebuia să fie solicitată completarea s-a împlinit la data de 31 mai 2019, calculat fiind potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., coroborat cu art. 182 alin. (1) din acelaşi Cod.

Or, cererea a fost formulată la data de 29 august 2019, conform datei menţionate în rezoluţia de înregistrare ataşată cererii formulate, dosarul acestei instanţe, motiv pentru care, în raport de prevederile art. 444 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., cererea de completare a hotărârii urmează a fi respinsă ca tardiv formulată.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte aminteşte şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale care, învestită cu exercitarea controlului de constituţionalitate a prevederilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., criticate şi prin raportare la prevederile art. 21 din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a reţinut că aceste prevederi sunt constituţionale, inclusiv, în ce priveşte procedura de soluţionare, cu reglementarea expresă a termenului în care poate fi introdusă cererea de completare (Decizia nr. 266 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 6 iulie 2016, sau Decizia nr. 597 din 20 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2016), Curtea respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 444 alin. (1) teza finală din C. proc. civ.

Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. permit completarea hotărârilor judecătoreşti în situaţia în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. Dacă este vorba despre completarea unei hotărâri date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, cererea de completare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la pronunţarea hotărârii în discuţie. Curtea a reţinut că stabilirea unui termen în care poate fi introdusă cererea de completare în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, termen care începe să curgă de la data pronunţării hotărârii, nu contravine dreptului de acces liber la justiţie. În esenţă, Curtea a reţinut că niciuna dintre părţi nu este împiedicată în efectuarea acestui demers procedural, atâta vreme cât hotărârea vizată a fost rezultatul unui proces desfăşurat în condiţiile îndeplinirii legale a procedurii de citare, astfel că, în situaţia în care părţile nu au fost prezente, se prezumă că au avut cunoştinţă de parcursul procesual, finalizat cu momentul pronunţării hotărârii. Ca atare, depinde doar de diligenţa părţilor să se intereseze cu privire la soluţia pronunţată şi să acţioneze corespunzător dacă observă că instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere sau asupra unei cereri conexe sau incidentale.

Pentru toate aceste considerente, dată fiind constatarea formulării tardive a cererii de completare dispozitiv, celelalte aspecte subsumate prezentei cereri nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., tardivitatea fiind o excepţie de procedură absolută şi peremptorie.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de reclamantul A., de completare a Deciziei nr. 2521 din 15 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2019.

GGC - OB