Appeal in discrimination dispute perempted for failure to resume proceedings within six months

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 143 din 22 ianuarie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 624/29.10.2014 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., la data de 11 martie 2016, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, conform art. 497 C. proc. civ.

În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 21 noiembrie 2018, stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a solicitat în scris, judecarea cauzei în lipsă, în considerarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea judecării recursului.

De la această dată, şi până în prezent nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părţilor.

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia perimării cererii de recurs invocată din oficiu, pentru împlinirea termenului de perimare, de drept, prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să o admită, având în vedere următoarele considerente:

Încheierea de şedinţă din data de 21 noiembrie 2018, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii recursului în cauză, reprezintă ultimul act de procedură efectuat, de la această dată începând să curgă termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 21 mai 2019.

Se constată că părţile din cauză, interesate în continuarea judecăţii, nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare nicio cerere de redeschidere a procesului potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., şi nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ.

Prin referatul prim- grefierului din data de 25 iunie 2019, s-a propus să se fixeze termen pentru efectuarea verificărilor prevăzute de dispoziţiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 1375/2015, astfel cum a fost modificat şi completat.

La termenul de judecată din data de 16 octombrie 2019, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., a invocat excepţia perimării cererii de recurs, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care: "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni".

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării în cauză, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul de la momentul suspendării (21 noiembrie 2018) şi până la data repunerii pe rol (25 iunie 2019), trecând, astfel, mai mult de 6 luni, perioadă în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii.

Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă, şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată.

De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării de drept a cererii de recurs, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării, invocată din oficiu.

Constată perimată cererea de recurs declarată de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 143 din 22 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2019.