Death certificate correction appeal quashed as unmotivated for failing to challenge lower court's reasoning.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 7033 din 10 decembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a respins excepţia ridicată de către contestatori privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor prev. de art. 11 alin. (2) şi art. 36 alin. (4) din Legea 119/1996 privind actele de stare civilă, prin raportare la art. 16, 31 şi art. 46 din Constituţia României, ca inadmisibilă, şi a respins, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 3417 din 07.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii Guvernul României prin Prim Ministru, Ministerul Afacerilor Interne şi Primăria Municipiului Bucureşti prin Primar, având ca obiect "obligare emitere act administrativ".

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii au formulat recurs, contestatorii A. şi B., la data de 12 decembrie 2018, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) şi art. 36 alin. (4) din Legea 119/1996, privind actele de stare civilă, solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate, sens în care au susţinut, în continuare, că îşi menţin cererea de sesizare a CCR depusă la Curtea de Apel Bucureşti.

În recursul lor, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii- contestatori au criticat hotărârea atacată ca fiind lovită de nulitate absolută şi constituind o soluţie împotriva probelor de la dosar, instanţa ignorând temeiul de drept al acţiunii: art. 16, art. 21 (3), art. 31 şi art. 46 din Constituţie, Legea nr. 554/2004 şi art. 5 Noul C. civ.

Instanţa a respins nelegal excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 (2) şi art. 36 (4) din Legea nr. 119/1996, faţă de prevederile art. 16, art. 31 şi art. 46 din Constituţie, deoarece s-a încălcat dreptul la informaţie, dreptul la moştenire, dar şi principiul egalităţii de tratament.

Mai susţin recurenţii, că art. 11 (2) din Legea nr. 119/1996 este neconstituţional deoarece nu prevede termenul limită de corectare a actelor emise greşit şi nu prevede sancţionarea funcţionarilor care refuză să corecteze actele greşite- cazul în litigiu, iar, conform art. 11 (2) din Legea nr. 119/1996, acest act trebuia demult anulat şi emis un act corect, trebuind să fie informaţi asupra acestui fapt.

Recurenţii consideră că li se încalcă dreptul la moştenire, deoarece, arată aceştia, nu pot face succesiunea apartamentului în care locuiesc cu un act "fals", emis de Primăria Sector 4 în scop de fraudă, iar, conform art. 33 C. proc. civ., interesul lor este clar determinat, legitim, personal, născut şi actual, acela de a primi actul corect, adică, certificatul de deces al rudei de gradul I, defuncta C., şi cu scopul legitim de a dezbate succesiunea pentru apartamentul nr. x, în care locuiesc.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, dar, aceasta, raportat la soluţia pronunţată în contestaţia în anulare, şi excepţia nulităţii recursului pentru nedeclararea în termenul procedural legal a căii de atac şi pentru nemotivare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de către intimatul Ministerul Afacerilor Interne prin întâmpinare, Înalta Curte urmează să o respingă, având în vedere că, ceea ce s-a atacat de către contestatori prin recursul exercitat, este soluţia dată de Curtea de Apel asupra cererii formulate de aceştia privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale: "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".

Examinând excepţia nulităţii recursului pentru nedeclararea în termenul procedural legal a căii de atac, de asemenea invocată de către intimatul Ministerul Afacerilor Interne, Înalta Curte constată următoarele:

Decizia recurată sub aspectul soluţiei date cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 10 decembrie 2018, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Analizând recursul declarat de recurenţii- contestatori A. şi B., Înalta Curte constată că acesta a fost formulat în termen, fiind depus şi înregistrat la Registratura instanţei la data de 12 decembrie 2018, deci, cu respectarea termenului imperativ de 48 de ore, mai sus- arătat.

Faţă de acestea, Înalta Curte urmează a respinge excepţia nulităţii recursului pentru nedeclararea în termenul procedural legal a căii de atac.

Examinând excepţia nulităţii recursului din perspectiva nemotivării căii de atac, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.", iar art. 470 alin. (5) arată că:

"În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar conform art. 489 alin. (2) "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Examinând recursul declarat în cauză de contestatorii A. şi B., prin raportare la dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care contestatorii îşi întemeiază cererea, în raport cu soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Astfel, prin cererea de recurs contestatorii se rezumă la a susţine că decizia recurată constituie o soluţie "împotriva probelor de la dosar", instanţa ignorând temeiul de drept al acţiunii: art. 16, art. 21 (3), art. 31 şi art. 46 din Constituţie, Legea nr. 554/2004 şi art. 5 Noul C. civ.. Recurenţii nu prezintă critici raportate la conţinutul concret al hotărârii atacate, respectiv, la argumentele pe care se bazează concluzia referitoare la inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, care a condus la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, şi va anula recursul declarat de contestatorii A. şi B..

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, invocată de intimatul Ministerul Afacerilor Interne, este întemeiată, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenţii- contestatori A. şi B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de către intimatul Ministerul Afacerilor Interne, prin întâmpinare.

Respinge excepţia nulităţii recursului pentru nedeclararea în termenul procedural legal a căii de atac, de asemenea, invocată de către intimatul Ministerul Afacerilor Interne, prin întâmpinare.

Admite excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare.

Anulează recursul declarat de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 7033 din 10 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2019.