Eligibility of rural development funding where artificial conditions are established through linked entities and ex-post monitoring controls

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016 reclamanta Întreprinderea Individuală A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând instanţei că prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. 36904 din 7 octombrie 2015 emisa de parata şi pe cale de consecinţă anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 11 august 2015, înregistrat la AFIR sub nr. x din 11 august 2015, precum şi suspendarea, în baza prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat în data de 11 august 2015, înregistrat la AFIR sub nr. x din 11 august 2015, până la soluţionarea în mod definitiv a prezentului demers judiciar.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 3522 din 15 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia invocată de pârâtă şi a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Prin aceeaşi hotărâre a dispus restituirea cauţiunii achitată de reclamantă în cuantum de 15.000 RON şi a respins acţiunea formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 3522 din 15 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Întreprinderea Individuală A. prin care a solicitat casarea hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, să se admită în totalitate acţiunea formulată de aceasta.

În drept, recurenta-reclamantă Întreprinderea Individuală A. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs, a învederat că o primă încălcarea normelor de drept material vizează prevederile art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 41/2014.

Apreciază că efectuarea controlului ulterior nu poate să vizeze elementele iniţiale pe care AFIR le-a analizat odată cu verificarea proiectului.

De altfel, şi normele europene obligă autoritatea să efectueze aceste verificări cu respectarea prevederilor art. 7 din Regulamentul 2988/1995, inclusiv anterior plăţii tranşelor de bani.

Atât timp cât intimata a declarat eligibil proiectul pe baza documentelor puse la dispoziţie de către societate şi niciunul dintre elementele avute în vedere nu a suferit niciun fel de modificare după efectuarea plăţii, opinează în sensul că pârâta nu poate veni ulterior plăţii şi să constate că criteriile de eligibilitate nu mai sunt îndeplinite, fără să existe elemente noi, apărute după data ultimei tranşe de plată.

De asemenea, susţine recurenta că prestarea de servicii către o anumită societate nu contravine scopului măsurii 312 şi nu este menţionată nicio interdicţie legată de societăţile comerciale cărora li se poate presta activitate sau nu.

Societatea recurentă a prestat şi prestează activitate la diferite persoane din mediul rural şi nu doar la o anumită societate. Activitatea prestată s-a făcut în baza raporturilor contractuale şi contra unui preţ şi, cu fiecare an care a trecut, a prestat şi către alţi beneficiari, ponderea prestării activităţii către SC B. SRL scăzând de la an la an.

Instanţa de fond nu a avut în vedere utilajele care au fost achiziţionate de către societate, pentru a se susţine faptul că nu este o întreprindere de sine stătătoare.

În susţinerea faptului că proiectele nu pot fi verificate doar formal, sunt şi prevederile art. 4 pct. 8, intimata având obligaţia de a efectua verificări asupra tuturor aspectelor care sunt menţionate ca "nereguli", înainte de efectuarea oricărei plăţi.

Precizează că nu există nicio interdicţie legată de faptul că o persoană juridică nu poate beneficia de fonduri europene, dacă asociatul acesteia are calitatea de asociat şi în altă societate comercială.

Învederează că în mod greşit prima instanţă a stabilit că prevederile art. 5 din Regulamentul 65/2011 nu sunt aplicabile speţei de faţă, nefiind vorba de plată necuvenită, din eroarea autorităţilor.

Toate elementele analizate de pârâtă în procesul-verbal contestat au existat şi au fost verificate de APDRP atât la data aprobării proiectului cât şi la data achitării tranşei de plată.

Susţine recurenta că prima instanţă în mod greşit a stabilit faptul că a creat condiţii artificiale, aplicând eronat normele de drept material.

Deşi lipsa autonomiei funcţionale sau existenţa legăturilor juridice între candidaţi nu pot sta la baza stabilirii creării de condiţii artificiale, totuşi instanţa transformă simple elemente de fapt într-o situaţie de drept, relativă la crearea de condiţii artificiale.

În ceea ce priveşte avantajul necuvenit acordat societăţii SC B. SRL, nu este de acord cu susţinerea primei instanţe, atât timp cât, deşi a prestat activitate către această societate, s-a efectuat în baza contractelor de prestări servicii şi contra unui preţ.

Ca atare, nu s-a dovedit faptul că prestarea a fost fictivă sau gratuită şi nici nu s-a făcut dovada faptului că prestarea s-a făcut la o valoare derizorie faţă de preţul pieţii.

Instanţa a ignorat faptul că, în anul 2011, societatea a lucrat câteva luni după ce a achiziţionat utilajele şi nu a prestat activitate un an aşa cum greşit s-a susţinut în motivare. De altfel, nu este interzis a presta activitate către SC B. SRL şi nu este de acord cu afirmaţia primei instanţe în ceea ce priveşte faptul că a fost creată de formă întreprinderea, atât timp cât utilajele achiziţionate nu sunt utilaje fără de care activitatea SC B. SRL nu se poate desfăşura, iar pe de altă parte, în anii 2013 şi 2014 nu a mai prestat activitate acestei societăţi ci către alte societăţi şi autorităţi publice.

De asemenea, nu este de acord nici cu susţinerea primei instanţe relativă la faptul că nu a creat 2 locuri de muncă, atât timp cât unul dintre angajaţi a fost preluat de la SC B. SRL În condiţiile în care modalitatea de angajare nu s-ar fi făcut în mod corespunzător, AFIR avea obligaţia să facă aplicabilitatea art. 8 din Anexa 1 la contractul de finanţare.

Prin prisma acestei clauze contractuale, intimata este în culpă, atât timp cât nu a somat pe recurentă pentru a-i aduce la cunoştinţă faptul că ar exista anumite deficienţe care se impun a fi remediate.

Opinează că în speţă, nu prezintă relevanţă faptul că societatea a fost creditată de SC B. SRL pentru a-şi achiziţiona utilajele din proiect, atât timp cât potrivit prevederilor art. 17 alin. (2) din Ordinul nr. 567/2008, "contribuţia proprie a beneficiarului schemei de ajutor de minimis trebuie să fie de cel puţin 30% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile şi va fi asigurată fie din resurse proprii ale beneficiarului, fie prin finanţare externă".

Pentru a se asigura continuarea şi implementarea proiectului, a apelat la încheierea unui contract de împrumut fără dobândă.

Susţine recurenta că nu a încălcat regula de minimis, atât timp cât nu a depăşit plafonul admis de lege şi, totodată, SC B. SRL nu a accesat fonduri pe măsura 312, neexistând 2 proiecte, aşa cum greşit a susţinut prima instanţă.

De asemenea, în opinia sa, legăturile dintre societăţi nu au nicio legătură cu crearea de condiţii artificiale şi nu este de acord cu susţinerile primei instanţe relative la faptul că scopul măsurii 312 nu a fost atins.

Scopul acestei măsuri este crearea de microîntreprinderi şi încurajarea iniţiativei de afaceri promovate de către tineri şi femei, aspect ce a determinat crearea societăţii şi accesarea de fonduri nerambursabile.

Menţionează că din proiectul său a fost achiziţionat un buldoexcavator dotat cu cupa multifuncţională şi mecanism de excavare de adâncime, bun ce deserveşte în special activităţilor de construcţie, or SC B. SRL desfăşoară o cu totul altă activitate.

Având în vedere aspectele prezentate mai sus, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 februarie 2017, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind pronunţată cu respectarea normelor de drept material incidente speţei.

Arată că, din procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, reiese faptul că ambele elemente, atât cel obiectiv cât şi cel subiectiv, sunt îndeplinite.

Elementul obiectiv nu a fost atins deoarece, din analiza contractelor de prestări servicii ale beneficiarului, rezultă că acesta prestează servicii către SC B. SRL, societate cu care există legături de natură a determina concluzia că au fost create condiţii artificiale în sensul că această entitate este în fapt, beneficiara fondurilor nerambursabile.

În ceea ce priveşte elementul subiectiv, în opinia intimatei, rezultă o coordonare deliberată a activităţilor cu scopul evident de a obţine fonduri nerambursabile.

În ceea ce priveşte procedura de plată şi cea de achiziţii, arată că nu avizat legalitatea sau autenticitatea documentaţiei depuse de beneficiar în cadrul cererii de finanţare, dat fiind faptul că răspunderea îi revine în totalitate acestuia. Avizul dat a reprezentat doar o verificare a efectuării paşilor şi depunerii documentelor impuse prin Ghidul solicitantului, corectitudinea declaraţiilor incumbând beneficiarilor.

Atât legislaţia care reglementează FEADR cât şi clauzele contractului de finanţare prevăd mecanismul controlului ulterior asupra proiectelor finanţate din fonduri nerambursabile.

Menţionează că elementele care au condus la constatarea încălcării criteriilor de eligibilitate nu au fost cunoscute de AFIR până la momentul verificării întregii activităţi, a modului de implementare a proiectului.

Raportat la documentele existente, precum şi la cele menţionate de echipa de control în procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, au fost identificate elemente care conduc la suspiciunea de creare de condiţii artificiale, pentru a beneficia de plăţi prin Măsura 312.

În urma verificărilor efectuate, apreciază că, în vederea accesării de ajutor financiar nerambursabil în cadrul măsurii 312, I.I. A. a fost creată formal, rezultând astfel un avantaj nejustificat în favoarea SC B. SRL

Raportat la neregulile constatate, art. 8 alin. (3) invocat de recurentă nu are aplicabilitate, situaţia de fapt constatată în urma verificărilor efectuate nefiind de natură a fi remediate.

În consecinţă, solicită respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. x din 11 august 2015, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi ale H.G. nr. 875/2011 prin care s-a constituit în sarcina acesteia un debit în cuantum de 209.018,39 RON.

În cadrul procesului-verbal menţionat s-a reţinut conduita defectuoasă a recurentei-reclamante în derularea Contractului de finanţare nr. x din 17 martie 2011, întrucât nu a respectat obligaţiile pe care şi le-a asumat prin semnarea acestui contract.

Astfel, s-a reţinut că recurenta nu a menţinut eligibilitatea întrucât au fost create condiţii artificiale, prin înfiinţarea în mod formal a întreprinderii, aspect care s-ar dovedi prin următoarele fapte: au fost prestate activităţi în primul şi al doilea an exclusiv către societatea SC B. SRL; un angajat al recurentei-reclamante este angajat şi la societatea SC B. SRL; SC B. SRL a finanţat societatea reclamantă, precum şi că sediul acesteia se afla la mama reprezentantului întreprinderii.

Prin Decizia nr. 36.904 din 7 octombrie 2015 s-a respins contestaţia administrativă.

Înalta Curte constată că, deşi recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin motivele formulate acest motiv nu a fost dezvoltat.

Argumentele invocate de recurentă, vizând interpretarea normelor legale incidente, deduc controlului judiciar al instanţei de recurs legalitatea soluţiei instanţei de fond prin prisma dreptului substanţial, analiză pe care Înalta Curte o va dezvolta cu ocazia analizării motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecinţă, acest motiv de nelegalitate al hotărârii recurate nu va fi reţinut ca întemeiat.

Înalta Curte constată că motivele de casare invocate de recurenta-reclamantă nu sunt întemeiate, hotărârea primei instanţe fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente speţei.

O primă critică învederată de recurentă constă în susţinerea că prima instanţă a încălcat prevederile art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 41/2014 potrivit căruia "(3) Principalele atribuţii de plată ale Agenţiei sunt: f) efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanţate prin FEADR, după efectuarea plăţii, pentru a stabili dacă eligibilitatea şi condiţiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate."

Instanţa de recurs nu va reţine ca fiind întemeiată această critică, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011 "Cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21, în cazul în care:

a) pe parcursul perioadei de monitorizare, constată că proiectul nu respectă cerinţele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile;"

În mod evident, prevederile art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 41/2014 se coroborează cu cele ale art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011, fiind permisă efectuarea controlului ex-post, în cadrul perioadei de monitorizare prevăzută la art. 2 alin. (8) din contractul de finanţare, care este de 2 ani de la data ultimei plăţi efectuate de către autoritatea contractantă.

Mai mult, art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede că "(1) Dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internaţional prin emiterea declaraţiei finale de închidere, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd un termen mai mare.,,

În consecinţă, în cazul constatării de nereguli care afectează în integralitate contractul de finanţare, pârâta are obligaţia de a constitui debit oricând în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului iar Măsura 312 este cuprinsă în programul FEADR 2007 - 2013 care încă nu este închis.

Cu atât mai mult se impune efectuarea unui astfel de control cu cât intimata, la emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, a avut în vedere aspecte şi circumstanţe ulterioare încheierii contractului de finanţare, instanţa de fond reţinând în mod corect faptul că existenţa condiţiilor artificiale trebuie verificată atât la momentul încheierii contractului cât şi în funcţie de activitatea ulterioară a beneficiarului fondurilor europene.

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, potrivit căruia "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Pentru a stabili dacă au fost create în mod artificial condiţiile necesare obţinerii plăţii, tocmai pentru o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei nr. 65/2011, este necesară desfăşurarea controlului ex-post, pe tot parcursul perioadei de monitorizare, control care priveşte întreaga activitate a beneficiarului. Sintagma "nu se efectuează nicio plată" nu se interpretează în sensul învederat de recurentă, ci se referă la interdicţia generală de a fi efectuate plăţi, după desfăşurarea controlului asupra întregii activităţi, atât pe perioada efectuării plăţilor, cât şi pe perioada de monitorizare prevăzută chiar prin clauzele contractului de finanţare, pentru a se stabili cu certitudine dacă au fost create sau nu condiţiile artificiale.

Potrivit Contractului de finanţare nr. x din 17 martie 2011, acceptat şi asumat de beneficiar, acestuia s-a acordat finanţare nerambursabilă în termenii şi condiţiile stabilite în contract, care este constituit din Contractul-cadru şi anexele acestuia, pe care beneficiarul a declarat că le cunoaşte şi le acceptă (art. 1 alin. (1) pct. 2).

Beneficiarul a acceptat finanţarea nerambursabilă şi s-a angajat să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în contract şi cu legislaţia naţională şi comunitară în vigoare, iar pe perioada de valabilitate şi de monitorizare a contractului trebuie să-şi respecte toate angajamentele asumate prin documentele depuse în vederea obţinerii ajutorului financiar nerambursabil.

În anexa 1 la contractul de finanţare intitulată "Prevederi generale", beneficiarul s-a obligat să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare (art. 3).

De asemenea, la art. 11 alin. (3) se precizează că, în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului, iar beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă.

Art. 17 alin. (3) din aceeaşi Anexă la contract prevede că, dacă autoritatea contractantă stabileşte că actele/faptele beneficiarului au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin aplicabile în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, va proceda în consecinţă, după caz, fie la neacordarea avantajului respectiv, fie la retragerea acestuia.

Potrivit art. 4 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei, statele membre sunt obligate să instituie un sistem de control care să garanteze efectuarea tuturor controalelor necesare pentru verificarea eficace a respectării condiţiilor de acordare a ajutorului, să se asigure că toate criteriile de eligibilitate prevăzute de legislaţia Uniunii sau de legislaţiile naţionale ori stabilite prin programele de dezvoltare rurală pot fi controlate pe baza unui set de indicatori verificabili.

În acest context, dacă se constată, cu ocazia unor verificări ulterioare, în cadrul mecanismului controlului ulterior asupra proiectelor finanţate din fonduri nerambursabile, că au fost încălcate prevederi ale legislaţiei naţionale sau comunitare, AFIR are obligaţia luării măsurilor de îndreptare a erorilor, respectiv recuperarea sumelor plătite eronat/necuvenit şi încetarea valabilităţii contractelor de finanţare.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 11 august 2015 şi a Deciziei nr. 36.904 din 7 octombrie 2015, instanţa de control judiciar apreciază că, în mod corect prima instanţă a constatat netemeinicia acţiunii.

Astfel, se reţine că, prin Hotărârea din 12 septembrie 2013 pronunţată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, CJUE a statuat că:

"1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare."

Instanţa de control judiciar reţine că, în temeiul pct. 2 din Anexa la Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităţilor economice în vederea diversificării economiei rurale şi a creşterii calităţii vieţii în spaţiul rural", Schema de ajutor de minimis urmăreşte realizarea unui obiectiv general - care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale (conform fişei tehnice a Măsurii 312) -, a unor obiective specifice, respectiv crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural; creşterea valorii adăugate în activităţi non-agricole; crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi, precum şi a unor obiective operaţionale, respectiv crearea de micro-întreprinderi, precum şi dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol, în spaţiul rural; reducerea gradului de dependenţă faţă de agricultură.

În cazul recurentei-reclamante, obiectivul specific nu a fost atins întrucât, din analiza contractelor de prestări servicii încheiate de către beneficiar, a rezultat că a fost creat un avantaj nejustificat către SC B. SRL ce a constat în faptul că această societate, unde domnul A. este asociat unic, a fost singurul beneficiar al serviciilor prestate de I.I. A., în anii 2011 şi 2012 iar în anii 2013 şi 2014 au existat transferuri de bani între cele două societăţi fără a exista contracte sau facturi de prestări servicii.

De asemenea, din Adresa nr. x din 26 noiembrie 2014 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă, rezultă că domnul A. este angajat la SC B. SRL, din 1 septembrie 2003, cu normă întreagă.

Un alt aspect avut în vedere de către intimată a fost şi faptul că nu au fost create două noi locuri de munca reale, unul din angajaţi fiind preluat de la SC B. SRL (doamna C. - mama domnului A., a figurat angajată cu 2 ore la SC B. SRL din data de 6 iunie 2011, şi la I.I. A. cu normă întreagă din data 5 iulie 2011).

S-a mai reţinut şi faptul că SC B. SRL a creditat pentru asigurarea cofinanţării I.I. A. cu suma de 180.000,00 RON care a fost încasată la data de 17 iunie 2011, iar la data de 22 iunie 2011 s-a achitat factura de achiziţie a buldoexcavatorului, emisă de D., şi factura de prestări servicii consultanţă emisă de SC E. SRL; suma de 180.000,00 RON a fost restituită SC B. SRL la data de 17 octombrie 2011, după încasarea tranşei de plată FEADR de către I.I. A.

Aceste legături existente între beneficiarul finanţării şi SC B. SRL, conduc la concluzia că cele două societăţi, prin A., au acţionat concertat spre realizarea obiectivelor şi scopului unei entităţi juridice unice, fiind dovedită astfel şi existenţa elementului subiectiv.

Aspectul învederat de recurentă în sensul că, în anii 2013 şi 2014 a mai prestat servicii şi către alţi beneficiari nu reprezintă o împrejurare exoneratoare de răspundere fiind suficient faptul că în anii 2011 şi 2012, singurul beneficiar al serviciilor reclamantei a fost SC B. SRL pentru a se concluziona că a existat intenţia de fraudare şi crearea de condiţii artificiale, pe baza probelor avute în vedere de către instanţa de fond.

În acest context, contrar susţinerilor recurentei, este evident că nu a fost atins obiectivul specific al Măsurii 312, respectiv de a crea şi a diversifica serviciile pentru populaţia rurală prestate de către micro întreprinderi şi nici obiectivul general, de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă şi de a consolida astfel structura economică în zona rurală, în condiţiile în care majoritatea activităţilor prestate au fost către SC B. SRL

De asemenea, în Nota Directoare pentru Auditori nr. 22 data de 10 octombrie 2013 emisă de Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală s-a arătat că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal şi real al cererii de finanţare, adică, elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEADR sunt legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice şi prezintă legături geografice, economice, funcţionale, legale sau legături de ordin personal.

Înalta Curte reţine că, în speţa de faţă, se regăsesc indicatorii de fraudă nominalizaţi în Nota directoare, după cum urmează:

- indicatori externi, fizici: sediul reclamantei este identic cu sediul unei alte întreprinderi - respectiv II F., care aparţine soţiei reprezentantului reclamantei care are proiect în derulare pe măsura 112- instalarea tinerilor fermieri;

- indicatori funcţionali - legali: d-nul A. este asociat unic la SC B. SRL; SC B. SRL are persoane împuternicite ca şi administrator pe d-nul G., tatăl d-nului A. şi pe d-na C., mama d-nului A.; C. este angajata la SC B. SRL şi la I.I. A.; A. este angajat la SC B. SRL cu normă întreagă;

- indicatori de afaceri, financiar-contabili: SC B. SRL este singurul beneficiar al serviciilor prestate de recurentă în anii 2011 şi 2012; SC B. SRL a creditat pentru asigurarea cofinanţării la recurentă cu suma de 180.000 RON încasată la data de 17 iunie 2011 iar la data de 22 iunie 2011 s-a achitat factura de achiziţie a buldoexcavatorului; în anii 2013 şi 2014 s-au încasat de la SC B. SRL sume de bani pentru care nu există contracte de prestări servicii şi facturi.

De asemenea, nu a fost îndeplinit nici obiectivul specific de a crea noi locuri de muncă, întrucât d-na C. (mama titularului întreprinderii recurente a fost preluată de la SC B. SRL).

Recurenta precizează că nu prezintă relevanţă faptul că a fost creditată de SC B. SRL, întrucât şi-a asigurat, în acest mod, finanţare externă, însă aceasta pierde din vedere faptul că, astfel cum s-a arătat anterior, SC B. SRL are ca asociat unic pe d-nul A. şi, ca persoane împuternicite, pe d-nul G., tatăl d-nului A. şi pe d-na C., mama d-nului A., fiind indubitabile legăturile dintre cele două societăţi, fiind irelevant, în acest context, atât faptul că SC B. SRL nu a accesat fonduri aferente Măsurii 312, cât şi faptul că bunurile achiziţionate deserveau activităţile de construcţie care nu sunt obiectul de activitate al SC B. SRL

În consecinţă, se constată coordonarea acţiunilor celor două societăţi şi îndeplinirea criteriilor obiective şi subiective necesare pentru a se concluziona că întreprinderea recurentă a fost creată în mod formal în vederea accesării Măsurii 312, fiind încălcate prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011.

În speţă nu este vorba despre o eroare a autorităţii, aşa cum susţine recurenta, ci despre nerespectarea de către aceasta a obligaţiilor pe care şi le-a asumat prin semnarea contractului de finanţare astfel că, aşa cum a reţinut judecătorul fondului, nu sunt incidente dispoziţiile art. 5 din Regulamentul nr. 65/2011.

Nu se vor reţine ca întemeiate nici criticile recurentei referitoare la aplicarea art. 8 alin. (3) din contractul de finanţare întrucât neregulile, astfel cum au fost constatate în urma efectuării verificărilor pe teren, nu se puteau remedia, abaterile fiind de natură să afecteze iremediabil condiţiile în care a fost acordată finanţarea nerambursabilă.

Decizia nr. 2563 din 15 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, depusă de recurentă la dosar cu titlu de jurisprudenţă, nu prezintă relevanţă în prezentul litigiu, situaţia de fapt analizată în cadrul Dosarului nr. x/2015 fiind diferită de cea din cauza pendinte.

Faţă de considerentele reţinute, se apreciază că, în mod corect intimata a constatat că investiţia realizată de recurentă a devenit neeligibilă, ca urmare a încălcării prevederilor contractuale şi a textelor legale indicate anterior astfel că, în raport de criticile invocate, nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., urmând a se respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Întreprinderea Individuală A. împotriva Sentinţei civile nr. 3522 din 15 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bacău, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2019.

GGC - LM