Concession nullity claim sent to commercial tribunal on material jurisdiction grounds.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court admitted the exception of material incompetence, allowed the appeal, and annulled both the trial court judgment and the appellate decision, remanding the case to the Tribunal for first-instance adjudication. The underlying dispute concerned a claim for a declaration of absolute nullity of a concession contract and related claims arising from its non-performance, after the lower courts had rejected both the main action and the counterclaim. The decisive legal basis was the commercial nature of the case under art. 56 of the Commercial Code, which makes a contract commercial for one party subject all parties to commercial law; accordingly, the case fell within the material jurisdiction of the commercial court (Tribunal), not the ordinary civil court (Judecătorie).
Legislator headnote
AI generatedConcession nullity claim sent to commercial tribunal on material jurisdiction grounds: La data de 29 aprilie 2004, pârâtul Consiliul Municipal Brăila a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 4858 din 30 octombrie 2003, Judecătoria Brăila a respins acțiunea formulată de reclamanta SC R.C.O. SRL Brăila, împotriva pârâtului, Consiliul Local al Municipiului Brăila. A respins cererea reconvențională formulată de pârât împotriva reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că în cauză nu poate fi constatată nulitatea absolută a contractului de concesiune, întrucât aceasta presupune încheierea unui act nevalabil, care nu a respectat o normă ce ocrotește un interes general. Mai mult, cauzele de nulitate absolută sunt expres și limitativ prevăzute de lege, or, prin contractul de concesiune, reclamanta a înțeles să dea posibilitatea pârâtei să achite taxa respectivă într-un termen determinat, iar reclamanta și-a asumat această obligație.
Cât privește cererea reconvențională de obligare a reclamantei-pârâte la plata sumei de 448.037.297 lei, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 61/2002, așa cum a fost modificată, în sensul că suma reprezintă o creanță bugetară, iar recuperarea acesteia este supusă normelor speciale în materie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, Consiliul Local al Municipiului Brăila, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 446/A din 30 martie 2004, a respins apelul, ca nefondat. A fost menținută, astfel, soluția pronunțată de judecătorie, dar cu o altă motivare în ce privește cererea reconvențională, și anume, ca fiind incidente în cauză reglementările referitoare la regimul concesiunilor, respectiv, prin actul adițional nr. 1, de reziliere a contractului de concesiune, părțile au convenit și asupra daunelor datorate, astfel că pretenția reactualizării sumei cu titlu de participare la licitație este nefondată, actul adițional fiind semnat fără obiecțiuni.
Pentru acest considerent a fost respinsă și critica reclamantei-pârâte, făcute în faza procesuală a apelului prin întâmpinare, privind nedatorarea vreunei sume. În ceea ce privește contravaloarea folosinței terenului, care nu a făcut obiectul actului adițional, pârâta-reclamantă nu a produs nici o probă asupra întinderii acestuia, reține Curtea de Apel Galați, astfel că și această critică a fost respinsă.
La data de 29 aprilie 2004, pârâtul Consiliul Municipal Brăila a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ.
La termenul de judecată de astăzi, 30 septembrie 2004, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială a judecătoriei în soluționarea litigiului, în raport cu natura comercială a cauzei.
Din examinarea actelor dosarului, Curtea reține că, în cauză, obiectul dedus judecății îl constituie contractul de concesiune nr. 29/33732, încheiat între Consiliul Local Municipal Brăila și SC R.C.O. SRL Brăila, a cărui nulitate absolută se cere a fi constatată, precum și pretenții derivând din neexecutarea acestui contract.
Natura juridică a cauzei este, așadar, una comercială, în raport cu prevederile art. 56 C. com., care stipulează următoarele: „Dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, în ce privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiunile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea nu dispune altfel”.
Prin urmare, în speță, procesul prin care se cere constatarea nulității absolute a contractului de concesiune, contract comercial pentru cesionar, urmează a fi judecat potrivit regulilor comerciale, în considerarea prevederilor art. 56 C. com.
Așa fiind, Curtea va admite excepția necompetenței materiale a judecătoriei în soluționarea pricinii în fond, va admite recursul, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza, spre competentă soluționare în primă instanță, la Tribunalul Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite excepția necompetenței materiale.
Admite recursul declarat de pârâtul, Consiliul Local al Municipiului Brăila, împotriva deciziei nr. 446/A din 30 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.
Casează decizia atacată și sentința nr. 4858 din 30 octombrie 2003 a Judecătoriei Brăila și trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Brăila.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2004.