Jurisdictional competence for suspending disciplinary financial imputations against special-status public officials in the penitentiary system

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 15.05.2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Arad şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor a solicitat suspendarea executării Dispoziţiei de Imputare nr. 35183 din data de 19.04.2019 emisă de Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Hotărârea Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 381 din data de 07.06.2019 pronunţată în Dosar nr. x/2019, Tribunalul Arad a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Arad şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara

Tribunalul a reţinut, în esenţă, că în cauză, este competentă Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întrucât reclamantul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării dispoziţiei de imputare nr. 35483 emisă la data de 19.04.2019 de Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Astfel fiind, faţă de cererea reclamantului, prin care a solicitat suspendarea executării dispoziţiei emise de Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi dispoziţiile legale menţionate, în temeiul art. 131, art. 129 alin. (2) pct. 2 şi art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

3. Hotărârea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa nr. 224 din 18 iulie 2019, Curtea de Apel Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Arad şi Administraţia Naţională A Penitenciarelor, în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului ivit.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:

Dispoziţia de imputare nr. 35183 din data de 19.04.2019, a cărei suspendare se solicită prin prezenta acţiune, a fost emisă de Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, prin raportare la aspectele reţinute în Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.05.2016, întocmită de echipa de control stabilită în cadrul Ministerului Justiţiei prin OMJ nr. 794/C/2016 şi în Nota rectificativă nr. x/02.06.2016, prin care s-au stabilit corecţii financiare de 25% pentru încheierea contractului de execuţie lucrări proiectare şi asistenţă tehnică nr. x/18.02.2015, contract încheiat între Penitenciarul Arad şi SC B. SRL Baia Mare.

De asemenea, Curtea de apel a reţinut răspunderea reclamantului a fost angajată în temeiul art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi a Anexei nr. 1 la OMJ nr. 1760/C/2013 pentru aprobarea metodologiei privind stabilirea răspunderii patrimoniale a funcţionarilor publici cu statul special din sistemul Administraţiei Penitenciarelor.

În acest context, având în vedere prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. VI din Legea nr. 2/2013, Curtea a apreciat că este competent Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.

4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin acţiunea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Arad şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor a solicitat suspendarea executării Dispoziţiei de Imputare nr. 35183 din data de 19.04.2019 emisă de Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor până la pronunţarea instanţei de fond.

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, întrucât Dispoziţia de imputare nr. 35183/19.04.2019 a fost emisă în virtutea raporturilor de serviciu existente între reclamant şi pârâtul Penitenciarul Arad, raporturi de serviciu în temeiul cărora reclamantul a fost desemnat în calitate de membru în comisia de evaluare a ofertelor, comisie stabilită în cadrul procedurii de achiziţie în vederea atribuirii contractului de lucrări la obiectivul de investiţii "modernizare CFSO Arad - Penitenciarul Arad".

În conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Din analiza actelor de la dosar, se constată că Dispoziţia de Imputare nr. 35183 din data de 19.04.2019 a fost emisă în temeiul art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi a Anexei nr. 1 la OMJ nr. 1760/C/2013 pentru aprobarea metodologiei privind stabilirea răspunderii patrimoniale a funcţionarilor publici cu statul special din sistemul Administraţiei Penitenciarelor.

Înalta Curte constată că prin soluţia de unificare a jurisprudenţei adoptate în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 18.02.2013, s-a stabilit că "normele de competenţă prevăzute de art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. VI din Legea nr. 2/2013, sunt aplicabile inclusiv funcţionarilor publici cu statut special, în măsura în care statutele speciale ale categoriilor respective nu conţin dispoziţii prin care să fie stabilită expres competenţa unei alte instanţe".

Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport cu dispoziţiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, şi nu în raport cu dispoziţiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 399 alin. (1) din C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) din C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. din C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Penitenciarul Arad şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2019.

GGC - OB