EU fund reimbursement eligibility of grid connection components retained by third-party operator

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgovişte a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi a solicitat anularea Actului administrativ individual nr. 17775 din 17 iunie 2016 prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva actului denumit "Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x finală" emis de Direcţia Autorizare Programe din cadrul MDRAP, înregistrat sub nr. x din 21 aprilie 2016 şi la UAT Târgovişte cu nr. x din 25 aprilie 2016, referitor la Contractul de finanţare nr. x din 22 august 2011, cod SMIS 7887, privind proiectul "Reabilitare & modernizare infrastructura utilităţi publice urbane, reabilitarea şi modernizarea spaţiilor publice urbane în zona B a zonei de acţiune urbană din Municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa" şi obligarea paratei la cheltuieli de judecata

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin Sentinţa nr. 104 din 11 mai 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

III Recursul formulat de reclamantă

3. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgovişte, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, anularea, în tot, a actelor administrative individuale atacate.

4. În motivarea recursului, a arătat că sentinţa instanţei de fond este nelegală, judecătorul fondului nu a făcut o corectă aplicare a legii sau a înţeles greşit prevederile legale aplicabile speţei şi a pronunţat o hotărâre care nu este motivată potrivit art. 425 C. proc. civ.

5. Astfel, în mod eronat instanţa de fond consideră cheltuielile aferente facturilor nr. x din 25 august 2015, emise de către A. SA, ca fiind neeligibile, consemnând prevederile art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009 ca temei de drept al excluderii de la rambursare a acestora.

6. De asemenea, instanţa de fond nu motivează de ce înlătură apărările formulate de reclamantă, arată faptul că a solicitat la decontare contravaloarea unor lucrări de construcţii şi instalaţii şi nu taxa aferentă obţinerii racordului la branşamentul la reţeaua publică de energie electrica, componente care nu pot fi decontate, întrucât nu se încadrează în categoria cheltuielilor eligibile, conform Ordinului nr. 1360/2011, iar faptul că acestea sunt cuprinse în bugetul proiectului nu reprezintă un argument care să determine eligibilitatea cheltuielilor analizate, având în vedere faptul că această racordare trebuie realizată conform clauzelor contractului de finanţare încheiat între părţi.

7. Potrivit O.U.G. nr. 64/2009, se pot exclude integral sau parţial de la rambursare, cheltuielile care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare. Astfel, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia excluderii de la rambursare a cheltuielilor efectuate şi declarate de către beneficiar, în situaţia în care constată asemenea abateri.

8. Aşa cum a învederat şi instanţei de fond, actul administrativ contestat nu specifică explicit şi fără echivoc, pe bază de documente justificative, modul în care cheltuielile efectuate şi declarate de către UAT Municipiul Târgovişte nu respectă regulile de eligibilitate şi condiţiile de legalitate, realitate, regularitate, conformitate, stabilite de normele şi reglementările comunitare şi naţionale sau specificaţiile contractuale.

9. Instanţa de fond arată în mod neîntemeiat faptul că neeligibilitatea cheltuielilor decurge din situaţia conform căreia acestea nu au fost încadrate corespunzător în bugetul proiectului, respectiv pe linia 3.2 "obţinere de avize, acorduri şi autorizaţii", or, aceste cheltuieli sunt aferente liniei 4.1 "Construcţii şi instalaţii", reprezentând totodată contravaloarea unor componente racordare (B şi C) care rămân în proprietatea unui terţ, respectiv A. SA, conform răspunsului beneficiarului nr. 6697 din 7 martie 2016.

10. De asemenea, sentinţa nu cuprinde motivele instanţei cu privire la înlăturarea prevederilor legale invocate de către reclamantă, respectiv ale Ordinului ANRE nr. 59/2013, conform cărora racordarea este o acţiune desfăşurată de un deţinător de reţea electrică pentru realizarea unui racord sau branşament la un loc de producere sau de consum nou ori modificarea sau înlocuirea unui racord ori branşament la un loc de producere sau de consum existent.

11. Conform actului normativ anterior menţionat, există două categorii de puncte, şi anume punct de delimitare - loc în care instalaţiile utilizatorului se delimitează ca proprietate de instalaţiile operatorului de reţea, şi punct de racordare (la reţeaua electrică) - punct fizic din reţeaua electrică la care se racordează un utilizator.

12. Prin urmare, cheltuielile aferente facturilor emise de către A. SA sunt cheltuieli eligibile, conform Contractului de finanţare coroborat cu prevederile Ordinului ANRE nr. 59/2013, precum şi ale contractului de finanţare.

13. Astfel, în bugetul proiectului s-a prevăzut racordarea la reţeaua electrică de distribuţie şi încadrarea cheltuielilor în categoria cheltuieli eligibile, iar această racordare nu se putea realiza decât potrivit Ordinului menţionat, emis în temeiul Legii nr. 123/2012.

IV Întâmpinarea formulată de intimatul pârât

14. Intimatul pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

15. A arătat că prima instanţă a reţinut în mod corect că actul este motivat, atât în fapt cât şi în drept, iar elementele sesizate de parte nu atrag nulitatea actului administrativ, cu atât mai mult cu cât acesteia îi revenea sarcina probei înlăturării prezumţiei de legalitate de care beneficiază actul contestat, în condiţiile în care recurenta-reclamantă este aceea care a comunicat prin răspunsul la clarificări că nu este proprietara componentelor racordare şi a înaintat documentaţia aferentă odată cu cererea de rambursare.

16. În ceea ce priveşte apărarea întemeiată pe invocarea Ordinului ANRE nr. 59/2013, referitoare la definirea racordării (acţiune desfăşurată de un deţinător de reţea electrică pentru realizarea unui racord sau branşament la un loc de producere sau de consum nou ori modificarea sau înlocuirea unui acord ori branşament la un loc de producere sau de consum), a fost analizată şi cenzurată de instanţă, care a constatat neeligibilitatea cheltuielilor în considerarea faptului că s-a solicitat la decontare contravaloarea unor lucrări de construcţii şi instalaţii, şi nu taxa aferentă obţinerii racordului la branşamentul la reţeaua publică de energie electrică, componente ce nu pot fi decontate întrucât nu se încadrează în categoria cheltuielilor eligibile prevăzute de Ordinul nr. 1360/1938/2011.

17. Chiar dacă ar fi fost corect încadrate cheltuielile pe linia de buget 4.1 "Construcţii şi instalaţii", acestea şi-ar fi păstrat caracterul neeligibil, întrucât sunt componente racordare ce rămân în proprietatea A. SA, iar componentele ce pot fi finanţate trebuie să rămână în proprietatea exclusivă a beneficiarului.

18. Aspectul proprietăţii componentelor racordare rămâne neschimbat şi în faza recursului, întrucât recurenta-reclamantă nu susţine şi nu dovedeşte că este proprietara acestora, iar faptul că bugetul proiectului a prevăzut racordarea la reţeaua electrică (ce nu se putea realiza decât potrivit Ordinului ANRE nr. 59/2013) nu este un argument în sprijinul său; prevederea racordării la reţeaua electrică în proiectul bugetului nu atrage implicit eligibilitatea oricăror cheltuieli, astfel încât operaţiunile care nu se încadrează în categoria cheltuielilor eligibile rămân în sarcina exclusivă a beneficiarului.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

19. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6) şi 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

20. Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", este nefondat.

21. Examinând considerentele sentinţei, raportat şi la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va cuprinde "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor", Înalta Curte constată că hotărârea recurată este motivată.

22. Instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt, pe baza probelor administrate, dispoziţiile legale incidente, a expus concret argumentele de fapt şi de drept pentru care a constatat legalitatea actelor administrativ fiscale şi a înlăturat motivat susţinerile reclamantei.

23. Obligaţia de motivare nu impune o anumită întindere a motivării sau un răspuns la fiecare susţinere a părţilor, ci expunerea raţionamentului juridic care a determinat aprecierea şi convingerea judecătorului pentru soluţia pronunţată. Judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument şi fiecărei susţineri invocate de părţi, acestea putând fi grupate şi analizate raportat la motivul de nelegalitate a actului administrativ căruia i se circumscriu. Faptul că, în considerentele hotărârii, argumentele de fapt şi de drept nu sunt prezentate în modalitatea dorită de către recurentă, nu reprezintă un motiv de nelegalitate şi nu înseamnă că hotărârea nu a fost corespunzător motivată.

24. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat şi interpretat în mod corect dispoziţiile legale incidente.

25. Între Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Regional 2007 - 2013, şi Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgovişte, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x din 8 septembrie 2010, cod SMIS 7887, pentru proiectul "Reabilitare şi modernizare infrastructură utilităţi publice urbane, reabilitarea şi modernizarea spaţiilor publice urbane în zona B a zonei de acţiune urbană din mun. Târgovişte, jud. Dâmboviţa".

26. La data de 21 aprilie 2016, prin Informarea nr. x/2016 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x finală, Direcţia Autorizare Programe din cadrul MDRAP a comunicat reclamantei contravaloarea cheltuielilor "neîncadrate corespunzător în bugetul proiectului" şi faptul că sunt neeligibile, întrucât sunt "componente racordare care rămân în proprietatea A. S.A., conform răspunsului la solicitarea de clarificări".

27. Cheltuielile apreciate neeligibile şi excluse de la rambursare sunt în sumă totală de 3.389,57 RON şi TVA de 813,48 RON, din care cheltuielile în sumă de 1.114,01 RON şi TVA 267,36 RON aferente facturii nr. x din 25 august 2015, 1.114,01 RON şi TVA 267,36 RON aferente facturii nr. x din 25 august 2015, 1.114,01 RON şi TVA 267,36 RON aferente facturii nr. x din 25 august 2015 şi 45,75 RON şi TVA 11,41 RON aferente facturii nr. x din 25 august 2015, emise de A. SA.

28. Reclamanta a formulat contestaţie administrativă împotriva acestei informări, respinsă prin Decizia nr. 17775 din 17 iunie 2016 de către Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional.

29. Împotriva acestor acte administrative a fost formulată cererea de chemare în judecată, respinsă prin sentinţa recurată.

30. Contrar susţinerilor recurentei, actul administrativ contestat cuprinde motivele pentru care cheltuielile solicitate la rambursare nu respectă regulile de eligibilitate. Se arată în mod concret că sunt cheltuieli neîncadrate corespunzător în bugetul proiectului, în plus fiind neeligibile întrucât sunt componente racordare care rămân în proprietatea A.. De asemenea, se arată faptul că, potrivit art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009, autoritatea de management este obligată să excludă de la rambursare acele cheltuieli efectuate şi declarate de beneficiar, pentru care în procedeul de verificare a cheltuielilor se contată nerespectarea regulilor de eligibilitate stabilite la nivel naţional şi comunitar.

31. Reclamanta, în calitate de beneficiar, potrivit art. 1 alin. (4) din contractul de finanţare, s-a obligat să implementeze proiectul în conformitate cu prevederile cuprinse în contract şi cu legislaţia naţională şi comunitară în vigoare.

32. Potrivit art. 5 alin. (1) din contract, "Cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu Ordinul comun al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor nr. 1294/2008 şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 3296/2008 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenţie "Planuri integrate de dezvoltare urbană", în cadrul axei prioritare "Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - poliurbani de creştere", din cadrul programului Operaţional Regional 2007 - 2013".

33. Conform art. 5 alin. (2) din contract, "Cheltuielile prevăzute la alin. (1) al prezentului articol, sunt eligibile cu condiţia ca acestea să fie cuprinse în Anexa V Bugetul proiectului a prezentului Contract şi să fie efectuate în conformitate cu termenii şi condiţiile prezentului Contract valabile la data depunerii Cererii de rambursare la OI".

34. Dispoziţiile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 prevăd că, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2): să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management nu decide altfel prin contractul de finanţare; să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate; să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanţare încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.

35. Ordinul comun al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 1294/3296/2008 a fost abrogat prin Ordinul comun al ministrului dezvoltării regionale şi al ministrului finanţelor publice nr. 1360/1938/2011 privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de investiţie "Planuri integrate de dezvoltare urbană" al axei prioritare "Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - poli urbani de creştere" din cadrul Programului operaţional regional 2007 - 2013. Art. 4 alin. (3) din acest ordin prevede că "pentru obţinerea de avize, acorduri şi autorizaţii, cheltuielile considerate eligibile sunt cheltuielile efectuate pentru - b) obţinerea avizelor şi acordurilor pentru racorduri şi branşamente la reţelele publice de apă, canalizare, gaze, termoficare, energie electrică, telefonie, etc.". Sunt eligibile, aşadar, cheltuielile cu avizele şi acordurile pentru racorduri şi branşamente, şi nu cele privind lucrările.

36. Susţinerile invocate de recurentă referitoare la prevederile Ordinului Preşedintelui ANRE nr. 59 din 2 august 2013, în ceea ce priveşte racordarea, nu conduc la eligibilitatea cheltuielilor în cauză.

37. În mod corect instanţa de fond a reţinut că recurenta reclamantă a solicitat la decontare contravaloarea unor lucrări de construcţii şi instalaţii (tarif racordare componentă, montare contor), şi nu taxa aferentă obţinerii racordului la branşamentul la reţeaua publică de energie electrică. Aceste componente nu se încadrează în categoria cheltuielilor eligibile, conform Ordinului nr. 1360/1938/2011, astfel că nu pot fi decontate. În bugetul proiectului s-a prevăzut racordarea la reţeaua electrică de distribuţie, însă cheltuielile solicitate nu sunt cheltuieli eligibile, întrucât pot fi finanţate doar componente ce rămân în proprietatea exclusivă a beneficiarului.

38. Prin art. 9 lit. A) alin. (6) din contractul de finanţare s-a prevăzut că "beneficiarul se obligă să nu înstrăineze, să nu constituie gaj sau o altă garanţie bancară sub nici o formă asupra oricăruia dintre obiectele/bunurile, fie ele mobile sau imobile, finanţate în cadrul prezentului Contract, pe întreaga durată de valabilitate a prezentului Contract astfel cum aceasta este identificată la art. 2 alin. (2) de mai sus, respectiv pe durată de viaţă a acestora, aşa cum este prevăzută de legislaţia naţională în vigoare, dacă aceasta este mai redusă decât durata de valabilitate a Contractului".

39. Aceste cheltuieli au fost încadrate de reclamantă pe o linie bugetară necorespunzătoare, respectiv linia "3.2 Obţinere de avize, acorduri şi autorizaţii", deşi încadrarea bugetară corectă era pe linia "4.1 Construcţii şi instalaţii", reprezentând contravaloarea unor componente de racordare care rămân în proprietatea unui terţ, respectiv A. SA, astfel că sunt neeligibile.

40. Dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public, aprobat prin Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 59 din 2 august 2013, prevăd că instalaţiile "(...) rămân în patrimoniul operatorului de reţea şi sunt folosite ulterior pentru racordarea altor utilizatori, cu respectarea prevederilor art. 22 alin. (7)."

41. În mod corect a arătat instanţa de fond, în acest sens, că, şi dacă s-ar aprecia ca fiind exagerată aprecierea neeligibilităţii cheltuielilor respective prin prisma faptului că au fost încadrate pe o linie bugetară necorespunzătoare, oricum acestea şi-ar fi păstrat caracterul neeligibil, întrucât sunt componente racordare care rămân în proprietatea A. SA, fapt ce contravine prevederilor contractuale şi dispoziţiilor legale menţionate.

42. Pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, "autorităţile de management/organismele intermediare au obligaţia de a exclude de la rambursare acele cheltuieli efectuate şi declarate de beneficiari pentru care, în procesul de verificare a cheltuielilor se constată nerespectarea regulilor de eligibilitate stabilite la nivel naţional şi comunitar".

43. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că este legală sentinţa recurată, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă, nefiind fondate motivele de recurs invocate. Instanţa de fond a constatat legalitatea actelor administrative contestate, prin care s-au exclus de la rambursare cheltuielile neeligibile solicitate, cu aplicarea corectă a dispoziţiile legale.

VI Soluţia instanţei de recurs

44. Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare invocate de recurenta reclamantă, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgovişte împotriva Sentinţei civile nr. 104 din 11 mai 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2019.

GGC - LM