Exclusive jurisdiction of first-instance administrative courts for public official service disputes under Law 188/1999

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Casei Naţionale de Pensii Publice şi Casa Naţională de Pensii Publice, suspendarea Ordinului nr. 1097/26.03.2019 şi a Ordinului nr. 096/26.03.2019, emise de Preşedintele Casei Naţionale de Pensii Publice.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 181 din 3 mai 2019, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, având în vedere că actele atacate sunt emise de o autoritate publică centrală, iar în ceea ce priveşte competenţa teritorială sunt aplicabile dispoziţiile ar. 10 alin. (3) din aceeaşi lege.

2.2. Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin

Sentinţa nr. 274 din 3 iulie 2019, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea

Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, din care rezultă că, prin derogare de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2004, prin lege organică specială s-a stabilit, cu privire la cauzele având ca obiect raporturile de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică este locală, judeţeană sau centrală, competenţa de soluţionare în favoarea tribunalului.

Totodată, a ţinut cont şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 ce stabilesc competenţa teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează suspendarea executării Ordinului nr. 1097/26.03.2019 şi a Ordinului nr. 096/26.03.2019, emise de Preşedintele Casei Naţionale de Pensii Publice, prin care s-a aprobat structura organizatorică şi statul de funcţii pentru Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, respectiv numirea reclamantei în funcţia publică de conducere de director executiv adjunct, gradul II, la Direcţia Plăţi Prestaţii, Informatică, Expertiză Medicală, Accidente de Muncă, în temeiul art. 100 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 188/1999.

Aşa fiind, se reţine că cererea reclamantei vizează aspecte privind modificarea raportului de serviciu al acesteia.

Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de apel a reţinut, în raport cu obiectul litigiului dedus judecăţii, că, sub aspectul competenţei de soluţionare, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 109 al Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, astfel cum a fost modificată prin art. IV Legea nr. 2/2013, care prevăd:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită prin lege competenţa altor instanţe".

Prin urmare, în litigiile privind funcţionarii publici nu are relevanţă poziţionarea autorităţii publice emitente a actului contestat, în cadrul sistemului organelor administraţiei publice.

Totodată, potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. (..)".

Textul de lege menţionat instituie o competenţa teritorială exclusivă, stabilind, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speţă domiciliul acestuia fiind pe raza judeţului Mehedinţi.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Megedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Casei Naţionale de Pensii Publice şi Casa Naţională de Pensii Publice în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2019.