Inadmissible cassation against appellate court’s rejection of accessory intervention

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din data de 23 mai 2019, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de petentul A., în cadrul recursului formulat de Primarul Comunei Sândominic împotriva sentinţei nr. 1656/27.11.2018 pronunţate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2018, şi a dispus amânarea cauzei pentru continuarea judecăţii asupra recursului.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 61 alin. (1) din C. proc. civ. în ceea ce priveşte existenţa unui interes propriu al terţului intervenient, calitatea de cetăţean nu îi conferă acestuia reprezentativitate în numele comunităţii.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., invocând, în cererea completatoare, motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, contrar celor reţinute de prima instanţă, că cererea de intervenţie accesorie formulată este admisibilă.

Astfel, a arătat că interesul său este în mod evident născut şi actual, pentru că, în calitate de cetăţean al comunei, are dreptul să locuiască într-o ambianţă vizuală care îi reflectă şi identitatea etnică, respectiv clădirile publice să fie inscripţionate şi în limba sa maternă.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

3. Apărările intimaţilor

3.1. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

3.2 Intimatul-reclamant Primarul Comunei Sândominic, prin apărările formulate, a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa admiterii în principiu a cererii de intervenţie.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În temeiul art. 248 alin. (1) şi art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză.

1. Asupra admisibilităţii recursului

Prin încheierea care formează obiectul prezentului recurs, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de petentul A..

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., "Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunţată în apel. (...)".

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că recursul împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie se poate exercita numai dacă această hotărâre este pronunţată în apel.

Or, în cauză, recursul priveşte o încheiere de respingere ca inadmisibilă a unei cereri de intervenţie pronunţată de o instanţă de recurs, hotărâre care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., este definitivă, nefiind menţionată la alin. (4) al art. 64 din acelaşi Cod, printre încheierile care pot fi atacate cu recurs.

Potrivit art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, aceasta nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil, ţinând seama şi de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de petentul A. împotriva

Încheierii din 23 mai 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2019.