Invalidation of cassation appeal for failure to articulate substantive grounds of illegality under Romanian Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea acesteia la comunicarea Deciziei de compensare nr. 6512/1 0.12.2015 emisă în favoarea acestuia, în dosarul nr. x C. civ., de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 87 din 26 iunie 2017, a admis acţiunea formulată şi a obligat pârâta la comunicarea către reclamant a Deciziei de compensare nr. 6512/10.12.2015, emisă în favoarea numitului A. în dosarul nr. x C. civ., de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 100 RON cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând admiterea acestuia.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situaţia de fapt şi a arătat, în esenţă, că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, inclusiv în privinţa obligării la cheltuieli de judecată.

Astfel, a susţinut că decizia în litigiu nu a fost comunicată părţii întrucât era necesară transmiterea unei procuri date de ambii moştenitori ai autorului, pentru ridicarea respectivei decizii, iar în privinţa cheltuielilor de judecată a arătat că în mod greşit a fost obligată la plata acestora, în raport cu art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, susţinerile recurentei-pârâte nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe, făcând referire la motive străine cauzei.

Astfel, a susţinut că pentru transmiterea deciziei în litigiu este necesară o procură de la ambii moştenitori, însă această apărare nu a format obiect al analizei primei instanţe prin sentinţa atacată, fiind invocat acest argument direct în recurs, iar în privinţa obligării la cheltuieli de judecată a făcut trimitere la prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., dar acestea fac referire la reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, în speţă nefiind vorba de onorariu, ci de taxă de timbru.

Or, expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii care nu au legătură cu pricina nu pot fi considerate motive ale căii de atac.

Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, susţinerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei nr. 87 din 26 iunie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2019.